Ricky după operație

Deși următoarele 24 de ore sunt critice, pot să vă anunț, cumva ușurată, că operația lui Ricky a reușit. Tumoarea a fost înlăturată cu tot cu splină (dacă sunteți curioși puteți vedea aici cum arată – n-am vrut să vă oripilez punând poza pe blog, așa că numai cine vrea poate să dea click). Spre mirarea mea, splina unui cățel de 7kg e destul de mare, mi-o imaginam mai mică.

Pe la ora 13 m-a sunat doctorul să mă anunțe că tocmai deschisese ochișorii și că operația a fost o reușită. Tumoarea nu s-a extins la alte organe, cel puțin nu la nivel macroscopic. Adică ochiul liber nu mai vede nimic străin. Să sperăm că doar splina a fost afectată și că de-acum înainte, Ricky nu va mai avea nevoie de nici o operație. Saracu’ de el, are mai multe vieți decât o pisică. Doctorul chiar a avut dreptate când a zis că „poate e un tip norocos”… :) Nu pot decât să mă bucur că e. Cel puțin până acuma, sper să nu mă bucur iarăși prea repede.

De când l-am adus acasă se plimbă  întruna. Dintr-o parte în alta. Si bea apă multă, dar doctorul a spus să nu-l las să bea prea multă că o să vomite. Așa că primește cu țârâita. Mă tot gândesc cum să fac să dorm cu el, că nu aș vrea să îl culc în pat, având în vedere că poate vrea să coboare. Am fost la plimbare puțin, dar în afară de un pipilică mai lung, n-am stat că totuși e slăbit și frigul nu-i face bine.

Mâine dimineață mergem la control și sper ca totul să evolueze spre bine. Dar la cum l-am văzut de vesel când a venit Iubi acasă și cum îl văd numai în picioare, am încredere că se va întrema destul de repede.

Va mulțumesc tuturor pentru mesaje, mailuri și telefoane. Am rămas impresionată cât de multă lume înțelege durerea și dragostea pentru un animal. Grija voastră mi-a ajuns la inimă și sunt sigură că o parte din gândurile voastre și optimismul vostru au atras numai binele. Recunosc, eu n-am fost foarte optimistă, cel puțin nu prima dată când am aflat de tumoare. A doua oară simțeam ca și când mi-aș fi făcut toate grijile din lume și nu mai aveam de unde să-mi mai fac și pentru operația în sine. Cu toate că ziua de azi mi-a cam strâns stomacul și încă nu-s 100% împăcată cu gândul că totul va fi bine. Dar acum că-l văd viu și pe picioarele lui… nu-mi prea vine să mă gândesc la ce-i mai rău.

Normal că i-am făcut și o poză, să-l vedeți cât de pleoștit și de zdrențăros e. :P Brățara roz ascunde un fluturaș.

Later edit: un car de multumiri doctorului Popa Robert. Nu am suficiente cuvinte sa-i multumesc pentru toate datile in care l-a scapat de moarte.