Când vă mai vine să vă urcaţi pe pereţi

Ar trebui să ştiţi că nu-i lucru uşor. Testat aseara la One Move. Noroc că am o prietenă binevoitoare care îmi propune tot felul de chestii ca să mă scoată din letargie şi din noua mea zonă de confort (că tot e la modă să foloseşti expresia asta).

Deci ne-am luat noi două şi Richie de mânuţe şi ne-am dus la căţărat pe pereţi. Într-o sală special amenajată pentru bouldering sau escaladă bloc.

La prima privire: „ah… ce simplu pare, cât de greu poa’ să fie să te ţii de formaţiunile prizele alea, să urci şi să cobori.” Am gândit acelaşi lucru când am urcat şi-am coborat de capul meu. Însă când ne-am pus să facem un traseu… nu mai era chiar aşa simplu. Că ţi se indică unde tre’ să pui vârfurile picioarelor, de ce „pietre” să te ţii şi atunci nu-i baş cea mai uşoară treabă. Că unele’s rotunde, altele’s  prea mici şi prea înguste. N-am reuşit să terminăm nici un traseu, am transpirat de numa’ şi varfurile degetelor încă mă ustură. Plus că aseară, când m-am întors acasă, abia am putut ţine volanul cu mâinile de cât de dureroase erau. Cu toate astea mi-a plăcut şi declar şi aici, ca să stea liniştită Super Andrea, că o să mai merg.

Despre One Move am aflat din două surse: de la un coleg de serviciu, pasionat de alpinism şi de la sus-numita Super Andrea. Băieţii de-acolo sunt super de treabă, îţi explică ce şi cum, te ajută cu încălzirea şi cu indicaţiile. Se poate închiria echipament (adică pantofi speciali de căţărat), deci nu trebuie să îţi cumperi ca să poţi merge la sală.

Pentru cei interesaţi, toate detaliile, inclusiv preţurile, le găsiţi la ei pe site.