Ghid de seducţie

Dar cu tinerii necăsătoriţi… a, aici se schimbă lucrurile! Poţi să râzi galeş uitâdu-te la ei, şi când te întreabă de ce râzi, poţi să refuzi să explici, să râzi mai tare şi să-i faci oricât de curioşi. Din ochi poţi să promiţi oricât de multe lucruri frumoase, care îi fac pe bărbaţi să caute un prilej de a rămâne singuri cu tine. Şi când unul a reuşit să rămână cu tine şi vrea să te sărute, poţi să te prefaci că eşti foarte, foarte jignită sau foarte, foarte supărată. Îl faci să-şi ceară scuze că a fost mojic şi îl ierţi atât de dulce, încât încearcă să te sarute a doua oară. Uneori, nu prea des, îl laşi chiar să te sărute. [...] Pe urmă lacrimezi şi spui că nu ştii ce ţi s-a întâmplat şi că niciodată el nu te va mai respecta. El trebuie să-ţi şteargă lacrimile; apoi de obicei, te cere de soţie, ca să-ţi arate cât de mult te respectă. Şi atunci trebuie să … erau atât de multe lucruri de făcut când îţi făcea curte un bărbat neînsurat şi ea le cunoştea pe toate atât de bine, cunoştea toate nuanţele privirilor galeşe cu coada ochiului, surâsul ascuns în evantai, legănarea şoldurilor aşa ca fustele să se mişte ca un clopot, lacrimile, râsetele, linguşirile şi o dulce înţelegere. O, toate şiretlicurile care reuşeau cu toţi bărbaţii…

Dar nu se putea cere bărbaţilor, care puteau să moară într-o săptămână sau o lună, să aştepte un an până să ceară unei fete favoarea de a-i spune pe numele de botez, bineînţeles cu „domnişoară” înainte. Nici nu aveau timp să se conformeze uzanţelor de dinainte de război când un bărbat trebuia să facă vreme îndelungată curte, şi numai după aceea să se pronunţe. Bărbaţii aceştia se pronunţau după trei sau patru luni. Şi fetele, care ştiau că o fată bine crescută refuză întâi de trei ori când un bărbat o cere în căsătorie se repezeau şi acceptau din prima dată.

„Bomboane şi flori, draga mea”, îi spusese Ellen de mai multe ori, „poate o carte de versuri, ori un album, ori o sticluţă cu apă de colonie, sunt singurele lucruri pe care o femeie le poate accepta de la un bărbat. Niciodată un cadou costisitor, nici chiar din partea logodnicului Şi niciodată bijuterii sau articole de îmbrăcăminte, nici chiar mănuşi sau batiste. Dacă ai accepta asemenea daruri, bărbaţii ar ştii că nu eşti o adevărată doamnă şi şi-ar permite anumite îndrăzneli.”

Numai Dumnezeu ştie de ce bărbaţii ţin aşa de mult la sărutări! Şi de multe ori după o sărutare, se îndrăgostesc complet şi devin caraghioşi când eşti deşteaptă şi ştii să te mai laşi sărutată după ce te-ai lăsat o dată.

Pe aripile vântului – Margaret Mitchell