L-aţi văzut cumva pe Pax?

Of, că numai de chestii triste mă leg zilele astea. :( Şi ăsta nu e deloc un subiect de sâmbătă, da’ mă doare sufletul deja de când am aflat că Pax s-a pierdut. Pentru că mă gândesc cu teamă că şi eu aş putea fi în locul stăpânilor lui.

Pax este un beagle superb, extraordinar de dulce, aşa cum e orice beagle… L-am cunoscut astă vară, în Unirii, pe când era un căţeluş cu o blăniţă atât de moale că nu mi-aş mai fi luat mâna de pe el. Joi, Cristina a scris pe blog că Pax a plecat din Scârţ. N-o să mă leg de faptul că vina nu e a câinelui, ci a stăpânului, nici de faptul că dacă ţi s-a întâmplat o dată, a doua oară sufli şi în iaurt, ci vă rog, ca dacă îl vedeţi cumva pe căţelul ăsta pe stradă sau dacă ştiţi că l-a găsit cineva, sunaţi la numărul ăsta 0726 433 200.

E înfiorător să nu ştii unde e. Eu, în paranoia mea, că de multe ori fac de-astea şi în ultimul timp tot mai des, îmi imaginez cum ar fi viaţa mea dacă unul din câinii mei s-ar pierde. N-aş mai dormi nici o noapte la gândul că e pe undeva prin frig sau ploaie, că cineva îl poate lovi sau şi mai rău, că l-ar putea călca o maşină sau că cineva şi-ar asmuţi pitbull-ul pe el…

Şi-aşa mă gândesc la Pax… că e singur, pe vremea asta urâtă şi poate nu s-a îndurat nimeni să îl ia acasa, la căldură. Deşi, la cât e de frumos, m-aş mira.

Deci, vă rog, dacă ştiţi ceva de el, sunaţi la numărul de mai sus.