De la lucru

Există anumite situaţii în care sunt chiar ascultătoare şi urmez sfaturile altora. Aşa se face că google docs-ul meu s-a pricopsit cu un alt excel (încă unul!!!) ce poartă numele de Blogging schedule. După învăţămintele lui nenea ProBlogger şi tanti Dojo.

E mult mai uşor aşa şi n-ar trebui să rămân fără subiect, odată ce am categoria deja stabilită. A funcţionat timp de două săptămâni, dar azi m-am împotmolit. În dreptul zilei de marţi mi-am planificat să scriu despre jobul meu, că mi-am dat seama că acea categorie e cam goală şi nu prea vorbesc despre cum e la mine la lucru. Partea nasoală e că n-am ce să vă spun. Mă gândeam atunci când am programat temele că o apărea ceva până îi vine rându’. Da’ nu. N-a apărut.

Nu prea scriu despre job, nu pentru că deja toţi colegii mei au aflat de existenţa blogului şi unii dintre ei chiar îl şi citesc, ci pentru că nu prea se întâmplă nimic demn de povestit. Nu lucrez cu clienţii ca să vă povestesc câte-n lună şi stele despre ce minunăţii aud. Nu lucrez cu alţi colegi ca să mă enervez şi să scriu chestii cu subînţeles pe blog. Deci… despre ce aş putea să vă spun? Zilnic, la mine la lucru e la fel. Ajung acolo şi mă apuc de scris. 3 articole noi, un film şi 6 articole optimizate. Sunt la curent cu tot ce mişcă în cinema, am descoperit câteva filme pe care abia aştept să le văd, da’ timp din părţi că lista se tot lungeşte şi io nu mai tai nimic de pe ea. Dacă mă întrebaţi ceva despre hipertensiune, diabet, fibromialgie sau candida s-ar putea să pot să vă răspund pentru că am scris la articole din domeniul medicinei de mi s-a acrit. Sau dacă vreţi să vă dau un sfat despre cum se poartă colanţii, ce palton i se potriveşte fiecărei siluete sau ce mască hidrantată să îţi faci cu ce găseşti pe la supermarket, I’m you source. :))

Există articole pe care îmi place să le scriu, altele pe care trebuie să le scriu, ca de-aia se cheama SEO copywriting.

Despre colegi? Numai de bine, şi din nou, nu zic asta pentru că unii s-ar putea să citească aceste rânduri, da’ mă bucur ca într-un an jumate de când lucrez în firma asta, mi-am făcut deja câteva prietene cu care mă văd şi în afara jobului. Iar colegii mei de la roportal sunt foarte de treabă şi când ne apucă râsul, ne apucă. :) Numai că io’s un fel de party breaker şi am nevoie de linişte pentru a putea crea . ;))

Despre şefi? Oh, păi sunt atât de mulţi că io nici nu-i cunosc pe toţi. ;)) însă am avut plăcerea să constat că şefele mele sunt oameni care înţeleg când ai o problemă şi îi apreciază pe angajaţii care s-au dovedit de neînlocuit. Nu cred că mă număr io printre aceşti angajaţi de neînlocuit, dar în cazul meu s-a simţit partea lor umană, când mi-au înţeles situaţia şi mi-au spus că nu le pasă dacă ajung mai târziu sau plec mai devreme, atâta timp cât îmi fac treaba. Ceea ce pentru mine este enorm, având în vedere că am avut zile când am ajuns la lucru şi la 12 la prânz. Şi oricum, ştiţi deja că nu-s io angajatul care să ducă firma în spate.

Na, uite! Că am scos-o la capăt şi cu postul despre job. Când or fi picanterii, promit să nu le ţin numai pentru mine. :)