Turul Romaniei, Tomata’s style

Nu ştiu cum s-au scurs pentru voi zilele din 21 august şi până pe 30, da’ Iubi şi eu am avut impresia că am fost plecaţi de-acasă de prin iunie, aşa. Cum ne-o învăţat taica Einstein despre teoria relativităţii timpului, prima jumătate din vacanţa noastră s-a scurs încet pentru că a fost foarte bogată în obiective şi opriri şi deplasări, a doua – pentru că s-a rupt fix la mijloc – pentru că abia aşteptam să treacă.

Dar, să nu vă mai ţin în suspans, să purcedem la poveşti, că parcă văd că iară o să uit să mă opresc*. Chiar mă întreb dacă sunt printre voi oameni care citesc tot tot ce aberez eu aici.

Traseul turului României noastre arăta cam aşa. A suferit mici modificări, dar nu abateri, după cum urmează:

Ziua I – cu roz: Sarmizegetusa – Mănăstirea Lainici – Târgu Jiu – Mănăstirea Horezu – Trovanţii (“pietrele care cresc”) – Râmnicu Vâlcea

Timpul trece destul de încet când ai mai multe opriri de-astea pe drum pentru că de la un obiectiv la altul, abia aştepţi să îl vezi pe următorul. Să vă spun câte ceva despre fiecare:

Sarmizegetusa – da, aşa se scrie, deşi eu pronunţ Samisegetuza. Am mai fost acolo şi când am fost mai mică, da’ nu am vizitat-o pe toată. Acuma, io nu ştiu care-i problema mea, da’ în ultimul timp sunt foarte greu de impresionat în ceea ce priveşte un obiectiv turistic. Sarmizegetusa sunt doar nişte pietre şi, mie, sincer, mi se pare că nu pierdeţi nimic dacă nu le vedeţi. Intrarea 4 lei, taxa foto 10 /:) (mai multe poze)

Mănăstirea Lainici – e foarte drăgălaşă. în inima munţilor, la colţ de serpentină. Mi-a plăcut, da’ nu prea mai am ce să vă spun despre ea. Uitaţi-vă la poze.

Târgu Jiu – el nu era în plan, pe motiv că “şi-aşa avem destule în prima zi”. Ni s-a părut că stăm bine cu timpul şi am zis să trecem pe la Coloana Infinită să îi tragem o poză, că eu n-o văzusem prima oară când am fost acolo. Am găsit-o… bronzată. :)) Am trăit mereu cu impresia (şi cu lenea de a mă documenta) că e din piatra. Am aflat că nu. :-| Şi Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului (sub care se pozau o mireasă cu alaiul ei) sunt la fel de impresionante. Ah, şi n-am ratat ocazia de a mă poza cu Jiul. Că ştiam că o să văd cele mai importante râuri din ţară şi am vrut să le pun la colecţie pe toate. :) poze

Mănăstirea Horezu – face parte din Patrimoniul UNESCO şi e foarte frumoasă. Nici despre ea nu prea ştiu ce să vă spun decât că în parcare am mâncat mure şi m-am jucat cu nişte căţei. Dulci foci. poze

Trovanţii – era cât pe ce să îi ratăm pentru că existenţa lor nu este semnalizată de nici un indicator. Nici măcar locuitorii din Costeşti (Vâlcea) nu prea ştiu ce-s „pietrele care cresc”. Iniţial nu erau în traseu, dar noroc că am scormonit internetul cu câteva zile înainte să plecăm şi am dat de site-ul ăsta şi implicit de trovanţi. Mi-a plăcut la photoshooting, da’ aveam aşa o senzaţie de nisipuri mişcătoare sau de plante carnivore şi nu mi-a părut rău când am plecat. :D

Râmnicu Vâlcea – n-am văzut nimic decât River Plaza Mall, unde am mâncat, pentru că după o zi aşa de plină…nu vrei decât să mănânci şi să te culci. Am innoptat la Hostel VIP, care n-a fost nu ştiu ce lux, dar pentru 75 de lei pe noapte a fost sigur, curat si liniştit.

Am plecat a doua zi, la ora 9 spre destinaţiile despre care aflaţi mâine. :)
__________________
* Am hotărât să rup povestea în mai multe posturi, că mă plictisesc eu să scriu, darămite voi să citiţi. :D