Prieteni, carti si o nunta

Am lipsit câteva zile şi parcă abia mi-am reintrat în mână. Asta pentru că lucrurile mi se întâmplă fără să mă gândesc prea mult la ele, fără să apuc să mă entuziasmez sau să mi le doresc.

Am fost la nuntă în Bucureşti şi deşi le-am spus multora cu care nu m-am întâlnit data trecută că voi face tot posibilul să ne vedem cu ocazia asta, din pacate nu s-a putut. Nu am avut timpul liber necesar şi de-asta nici n-am anunţat pe blog că urmează să îmi fac din nou apariţia prin Bucureşti.

Cu toate astea am avut parte de două întâlniri superbe care m-au bucurat nespus şi care sper să se multiplice. După un drum destul de neodihnitor şi răcoros cu trenul, am ajuns în capitală la ora 7 şi ceva dimineaţa. Unde ştiam că ne va aştepta Bogdana de la Books Express, pe care abia aşteptam să o văd. M-am bucurat tare mult când am văzut că alături de ea era şi Octavian, pe care îmi doream tare mult să-l cunosc şi personal, nu doar virtual. Aşa oameni ca ei doi n-ai cum să nu-ţi doreşti să cunoşti. Mi-a dispărut şi somnul care parcă îmi dădea târcoale şi ne-am îndreptat către sediul Books Express să servim o cafea departe de aglomeraţia si lipsa de intimitate a unei terase. Dacă data trecută am vizitat sediul Tabu, acum eram acolo de unde primesc eu minunatele cărţi în engleză. Mi-a plăcut tare mult la ei, e aşa cozy şi prietenos, încât n-am putut să mă abţin să nu îmi imaginez ce fain ar fi să lucrez acolo. Şi mai ales cu cărţi.

Atât cu Bogdana, cât şi cu Octavian m-am potrivit imediat. Am avut senzaţia că îi ştiu dintotdeauna şi discuţia despre cărţi, despre afacere şi despre bloguri n-a făcut decât să îmi confirme ceea ce ştiam deja: dacă nu era amărâtul ăsta de blog, eu n-ajungeam să cunosc aşa oameni faini pe care mi-aş dori să îi am mai aproape şi cu care să leg relaţii mai strânse.

La puţin timp după ce am început să ne bem cafelele, a aparut şi Bogdan, soţul Bogdanei, pe care, pe lângă că l-am trezit cu noaptea în cap pe la 7 şi un sfert, l-am lăsat şi fără maşină, pentru că Bogdana venise cu ea să ne ia de la gară. :”> Despre Bogdan o să repet ce am spus şi despre soţia lui şi Octavian: este la fel de prietenos, de deschis, de cititor şi de săritor ca şi ei. Mi-ar plăcea tare mult dacă s-ar ţine de cuvânt şi s-ar abate prin Timişoara în drum spre Caransebeş.

După ce ne-au depus la hotel, i-am lăsat într-un final sa meargă la mare, că tot pe capul lor am stat şi nu ne mai dădeam duşi. Că ne era drag de ei, nu de alta :)

La hotel ne-am petrecut următoarele 4h, unde eu a trebuit să mă pregătesc pentru nunta pentru care venisem. A fost prima oară când mi-am cărat toată baia după mine. Am luat şampoane, balsamuri, uscătorul de păr, placa de întins părul, creme, dar am uitat agrafele şi fixativul, ceea ce a însemnat că munca mea a fost puţin mai lungă. Nu puteam să mă duc de acasă cu părul întins pentru că imediat ce coboram din tren… părul meu ar fi arătat ca mohairul… aşa că… am fost un pic pitzi şi am cărat.

Pentru că nu voiam să ratez ocazia de a i-l prezenta pe Iubi Ciupercutzei, am rugat-o să nu se supere pe mine, dar nu mai aveam timp să ies în oraş. Aşa că singura variantă era să vină ea la hotel, ca să împăcăm şi ciupercutza şi tomata. Draga de ea, s-a plimbat prin căldurile alea infernale să ne aducă nouă de mâncare – eram lîniţi – şi să ne cumpere baterii. Ciupercutzo, tare îţi mulţumim, ai fost un life-saver cu pizza aia, că până la ora 8 leşinam naibii pe la biserică sau pe stradă. Pe ea deja o cunoaşteţi şi n-o să vă mai repet cât de drăguţă şi de prietenoasă şi de cool e. M-am bucurat să o revăd şi eu tot aştept momentul ăla în care o să binevoiască şi ea să vină în Timişoara.

Despre nuntă n-o să vă spun prea multe, decât că a fost frumos, mâncarea a fost bună, muzica la fel de bună, am dansat şi am tras cu Iubi cea mai zdravănă porţie de râs din ultima vreme. De fapt am tras două porţii, da’ prima a fost demenţială.

Dumincă, chiauni de somn, ne-am târât până la gară, pregătiţi să înfruntăm temperaturi ridicate. O laie… Frig de au început să mă doară rinichii de la aerul ăla condiţionat de la picioarele mele. Partea bună e că am citit Tuesdays with Morrie, despre care va povestesc la momentul potrivit.

Atât.