Cum m-a trecut BAC-ul apele

Multă lume scrie despre bac zilele astea. Unii critică, alţii îşi aduc aminte. Dacă aş fi în cunoştinţă de cauză şi dacă aş ştii ce se mai întâmplă prin învăţământul românesc, poate aş critica şi eu.

Dar eu prefer să-mi aduc aminte. şi o să fie un exerciţiu de memorie, că totuşi au trecut 8 ani de atunci. OMG!!!

Era în vara lui 2002 şi eu aşteptam bacul cu sufletul la gură. Nu aveam emoţii, nici măcar nu cred că abia aşteptam să trec de el. Eram mult mai speriată de examenul de admitere la facultate decât de bac. Aşa că, la prima probă, oralul la română era să nici nu ajung. :)) Pentru că era cu programare şi cum eu eram taman la litera U, conform listelor, ar fi trebuit să intru pe la ora 14 şi ceva. Pe la ora 12:30 mă sună disperată secretara: “Tu nu mai vrei să-ţi dai bacul?” La care eu, cu fusta necălcată şi cu parul încă ud, mă îmbrac şi mă machiez în mai puţin de 5 minute şi o zbughesc pe uşă afară, spre maşină. Am ajuns ultima. Dar ultima, ultima. Adică după mine nu mai veneau nici ăia cu Z. :-s Mă luaseră emoţiile când m-am văzut în faţa bileţelelor şi îmi tot repetam că n-avea cum să-mi pice ceva ce nu ştiu. Mai ales că zbârnâiam la româna. Nici măcar nu cred că mi-am exprimat vreodată dorinţa în legătură cu ce aş vrea să-mi pice, dar câd am văzut pe bileţel un subiect din Luceafărul şi unul din Moromeţii, am ştiu că mai bine de-atât nu se putea. îi adoram şi pe Eminescu şi pe Preda. Aşa ca, ultimul venit, primul ieşit. :)) în vreo 7-8 minute, încă gâfâind, m-am ridicat şi am zis că pot să îmi suştin proba. Profii s-au uitat nedumeriţi la mine, or fi zis că-s sub inlfuenţa căldurii, a emoţiilor sau cine ştie a ce. şi i-am liniştit, am zis că aşa-s eu, tot timpul termin mai repede, şi că mă pot asculta. M-au ascultat, mi-au dat 10-le şi am plecat cu rânjetul pe buze. Nu mai era nici un coleg de-al meu pe-acolo cu care să împart bucuria, aşa că m-am cărat acasa.

A doua probă, pare-mi-se că a fost oralul la engleză. Aici n-am mai întârziat, dar am avut emoţii mai mari ca la română. Cred că şi din cauză că mă interesa şi îmi doream să fie 10. Conta pentru admitere. Chiar nu mai ştiu ce subiecte am primit, oricum era ceva de conversat şi ceva subiect de dezvoltat. Am luat 10 şi la asta, dar nu ştiu din ce cauză, am simţit că nu l-am meritat. Ori eram eu prea exigentă cu mine, ori s-au îndurat aia de mine…

Cam atât cu probele orale, a urmat scrisul. Română… oh, eram din nou entuziasmata. Când mă uit înapoi, pot zice că aveam aproape un fetiş pentru testele de la română… Aici memoria s-ar putea să mă înşele, dar cred că am primit Gorunul de Blaga… şi subiectul mare…â, nu mai ştiu. Dacă îşi mai aminteşte cineva din generaţia 2002 ce am mai primit la română… îl rog să îmi împrospăteze şi mie memoria. Nota a fost undeva pe la 9 şi ceva, ceea ce m-a bucurat nespus.

La geografie puteam să iau 10. Puteam, dar am luat doar 9,75, pentru că, în ultimul moment am făcut o modificare pe lucrare şi câdn am ieşit din sală s-a dovedit că a fost o mişcare proastă. Mda, mi-a fost ciudă.

La sport, dacă nu dura toată ziua, mi s-ar fi părut amuzant. Dar pe căldurile alea, într-o aglomeraţie de elevi veniţi de la trei licee, ne-am întins mult. Prea mult, până pe la 8 seara, dacă îmi amintesc eu bine.

Totul s-a terminat cu o medie de 9,56, pentru mine – o reuşită.

LE:  Am uitat sa scriu despre proba scrisa la franceza. :)) Probabil si pentru ca a fost cea mai plina de emotii si ganduri. Imi era foarte frica de proba asta pentru ca nu ma simteam la fel de bine pregatita ca si la celelalte… Desi stiam ca mi-ar fi fost mai usor sa dau franceza oral si engleza scris… am ales invers pentru ca si la facultate trebuia sa dau franceza scris. Si engleza, dar voiam sa vad cum ma descurc si cat mai trebuia sa lucrez la franceza. Nu mai stiu ce nota am luat, dar cred ca era cea mai mica dintre toate materiile. :(