Am atras si eu ce-am putut

Vă spuneam pe la începutul anului că am început o carte de self-help. Mă rog, nu ştiu dacă se încadrează tocmai în această categorie, da’ nu ştiu unde altundeva să o plasez. în fine. Cartea despre care vă vorbeam atunci, da’ n-am precizat cum se numeşte, e Legea Atracţiei. Voiam să aştept să o termin, să pun eventual în practică una alta despre care am citit acolo şi abia după să vin cu exemple că funcţionează sau nu. Mna, cartea n-am terminat-o că nu m-a prea atras – ce ironic ;)). Aseară însă m-am uitat la filmul cu acelaşi subiect. Mă rog, film e tot o denumire ca si “self help” că e de fapt un fel de documentar… Doamne, am o obsesie cu denumirile în postul ăsta. ;)) Filmul m-a convins parcă mai mult decât cartea, deşi nici pe ăla nu l-am văzut până la capăt.

N-o să vă povestesc acuma ce se întâmplă, ce tre’ să faceţi ca să atrageţi binele în viaţa voastră, că atâta lucru şiţi şi voi: să gândiţi pozitiv. D’oooh, de parcă ar fi aşa greu.

Şi uitându-mă eu cu Iubi la film, din timp în timp apăsam cu piciorul tasta space, că parcă îmi suna ceva cunoscut. Am stat un pic şi m-am gândit la lucrurile pe care mi le-am dorit în viaţă şi care, spre surprinderea mea, mi s-au întâmplat, chiar dacă deja mă resemnasem cu ideea că “asta e!”. Vă zic şi vouă câteva dintre ele, da’ mai mult de dragu’ de a mi le aminti eu şi de a le avea notate undeva, drept dovezi pentru când mintea o să-mi fie din nou întunecată de pesimism (which is so unlike me).

– mi-am dorit mult un căţel pe care să îl manevrez cu vreau eu, fără să mârâie sau să se opună, ba chiar să-i placă. N-a fost primul căţel pe care l-am avut, ci al doilea. Adică dragul de Benny, care m-a lăsat să fac cu el ce vreau, să îl întorc pe toate părţile, să îl mototolesc cum îmi pica mie bine, fără să se răzvrătească deloc, ba chiar dadea semne că îi place.

– apoi mi-am dorit un job de birou, într-o companie mare – l-am obţinut fără nici un efort.

– legat de jobul actual aş avea mult mai multe de adăugat: am vrut să scriu. Mereu am vrut să scriu. încă de când vărul meu mi-a spus prin clasa a VII-a sau a VIII-a că vrea să facă un ziar al şcolii şi daca pot să îl ajut. Evident că toată treaba aia a picat şi n-a mai existat nici un ziar. Dorinţa a rămas, dar nu făceam nimic în privinţa asta. Până când, actualul şef a descoperit că mă descurc la articole. Acum fac ceea ce-mi place şi mă bucur enorm. Legat de şef… când m-am angajat, am avut o şefă, ea fiind prima din viaţa mea. Nu mi-a displăcut total, dar nu ştiu de ce, mi-a plăcut mai mult să am ca şef un bărbat. Ce să vezi? Peste nici câteva luni, aveam şi şeful bărbat.

– apoi mi-am dorit mult de tot un iubit cu care să merg să cumpăr prăjituri. :)) Da, sună amuzant, dar jur că mi-am dorit aşa ceva. Să vină la mine într-o duminică dupa-amiaza, să luam masa cu ai mei şi la urmă să mergem împreună să cumpărăm prajituri. şi de fiecare dată când se îtâmplă lucrul ăsta, mă gândesc la dorinţa asta a mea.

– când am fost în Croaţia la Trogir, o excursie la Dubrovnik era prea scumpă, prea lungă şi prea obositoare ca să o fac. Aşa că mi-am spus că o să ajung eu odată şi-odată şi la Dubrovnik, fără să fac din asta o prioritate. în 2008 când am fost la Muntenegru, fiind mult mai aproape de Dubrovnik decât Trogirul, evident că m-am dus. Asta a fost o oportunitate care a apărut când am hotărât să mergem la Muntenegru.

Ah, ca mi-am adus aminte. Cea mai usor de dovedit intamplare a fost dorinta mea de a scrie pentru o revista sau pentru un ziar, dorinta exprimata si pe blog. N-a durat mult si a aparut colaborarea cu 24fun. :)

Lista ar putea continua dacă aş sta să mă gândesc bine. Acuma însă n-o să vă plictisesc şi oricum cred că aţi prins ideea.
Tot ce am de făcut timp de două săptămâni e să vizualizez Veneţia. :D