Viata agitata din timpul somnului

Nopţile mele nu sunt niciodată lipsite de evenimente. Şi asta nu pentru că sunt un party animal sau vreo insomniaca, ci pentru că, de când mă ştiu, visez unul sau mai multe vise pe noapte. Unele mă trezesc, altele mă sperie, altele mă fac să mă gândesc toată ziua la ele, şi de cele mai multe ori sunt ciudaţenii sau absurdităţi care în viaţa reală n-au cum să existe.

Citeam la Richie acum ceva vreme despre un vis care i-a schimbat oarecum dispoziţia şi percepţia asupra unor treburi. Parcă aşa îmi aduc aminte. :P Şi în comentariu, i-am povestit de un singur vis pe care mi l-am dorit, un vis în care lucrurile să fie aşa cum îmi doresc, un vis în sensul bun al cuvântului în care ceea ce nu se poate întâmpla în realitate să se întâmple măcar noaptea. şi, ori pentru că mi l-am dorit tare, ori pentru că l-am inoculat bine de tot în subconştient, l-am visat. A fost exact aşa cum este un vis, cu sentimente, cu culoare, cu început şi final. Iar efectul pe care l-a avut asupra mea a avut menirea să mă facă să mă resemnez, să simt că dorinţa mea a fost îndeplinită măcar acolo, în mintea mea, ca şi când aş fi fost hipnotizată.

Însă nu mi s-a mai întamplat de-atunci. Nici nu m-am mai gândit la visele pe care aş vrea să le am, nici nu am mai avut nevoia să îmi trăiesc împlinirea atunci când nu sunt trează.

În schimb am avut parte de atâta agitaţie, de scenarii imposibile, de imagini simple care m-au trezit toată transpirată de spaimă, de un singur vis în urma căruia m-am trezit răzând – great feeling, by the way – şi vreo câteva în urma cărora ochii îmi erau umezi.
Şi la voi e la fel de greu cu viaţa asta tumultoasă din timpul somnului?