Am un amant

Să vă mai zic de mine. Nu trag de timp, vă explic pe moment care-i faza cu titlu’. Da, recunosc fără ruşine că am un amant. În ultima săptămână îi dedic aproape tot timpul lui. Când nu-l văd, când nu-mi vorbeşte, când sunt în imposibilitatea de a lua legătura cu el, îmi e dor de el. Neglijez aproape orice şi pe oricine din cauza lui. Hm… acuma dacă mă gândesc mai bine, s-ar putea să am mai mulţi amanţi, da’, mă rog, toţi sunt sub autoritatea lui aşa că, ne rezumăm la unul.

Din cauza lui, relaţia mea stabilă de vreo 2 ani jumate, aproape 3, are de suferit. O neglijez, nu mă mai îngrijesc de ea cu asiduitatea cu care o făceam până acuma, nu mă mai interesează cât e de prosperă, de plăcută, de cautată. Pur şi simplu, mai trec din când în când pe la el, mai mergem pe la alţii să vadă că suntem tot împreună, că nu ne-am despărţit, că ne merge tot bine împreună. Ideea e că eu am devenit cam indiferentă şi sper să fie doar o fază, să îi dedic iar timpul pe care îl merită. Pentru că totuşi ţin la el şi lui îi datorez mare parte din ce sunt azi. Fără el, fără sprijinul lui, fără umărul pe care mi l-a oferit dintotdeauna mi-ar fi fost mult mai greu să depăşesc anumite situaţii.

Pe amant îl cheamă twitter, iar pe iubitul neglijat, deduceţi voi singuri blog.
În rest, mă obsedează Bad Romance, am descoperit că Gerard Butler îi un bonbon şi la Clubul de joc a fost frumos, deşi eu am fost cam apatică şi ne-în-elementul-meu. Ah, şi nici chef de citit nu mai am. :(