Sunt copleşită

… de reacţiile voastre, de mailuri, de comentarii, de offline-uri, de sfaturi, de cuvintele nemăsurat de binevenite. Recunosc că nu mă aşteptam la atâtea variante ajutătoare, la atâtea soluţii din toată ţara. Pentru fiecare cuvinţel şi pentru fiecare literă din mesajele voastre vă mulţumesc infinit de mult. înseamnă extraordinar de mult pentru mine tot ce faceţi voi şi vă mulţumesc din suflet.

Postul de ieri a fost o răbufnire. O explozie de disperare pentru că eram sătulă să ajung acasă şi să fiu întâmpinată cu aceeaşi tristeţe şi aceleaşi fraze care exprimau fie lamentarea, fie nervii împotriva oricui sau a orice. După ce abia am inchis ochii cu o noapte înainte, după ce n-am putut să îmi reţin lacrimile la lucru, m-am pus să îmi strig durerea pe blog. Totul a culminat cu o sesiune de plâns când am ajuns acasa. De-aia cu sughiţuri şi cu mucişori. :D şi dup-aia m-am liniştit.

Dar destul despre mine. Să vă spun acum ce am făcut din ce m-aţi sfătuit voi şi ce urmează să facem în continuare. O să vă ţin la curent cu evoluţia lucrurilor, însă n-aş vrea să vă întristez prea mult (Doamne, sper să nu fie cazul), aşa că o să încerc să fiu cât mai scurtă.

– am sunat la dr. Stan, aşa cum m-a sfătuit Adina şi din păcate, doctorul pleacă în concediu fix azi. (asta îi ca un făcut, toţi doctorii care l-au văzut pe taica-miu până acuma au plecat în concediu la două-trei zile după ce l-au văzut)

– am vorbit jumătate de oră cu Bogdan la telefon şi mi-a explicat pe înţelesul meu ce este şi cum se manifestă Sepsis-ul ăsta. M-a liniştit când mi-a spus că există tot felul de medicamente şi de soluţii, dar ce nu ştiam eu să îi spun la momentul ăla e că tatăl meu e alergic la cefalosporine. :( Probabil de-asta n-au omorât microbul ăla în doi timpi şi trei mişcări cum ar fi putut-o face acele antibiotice.

– am luat legătura cu o persoană care intermediază programări la clinicile din Ungaria şi am trimis prin ea toate analizele lui la un specialist din Szeged, pentru o altă părere.

– am fost la Bioclinica, aşa cum m-a sfătuit Bogdan, să cerem nişte analize, dar cei de la Bioclinica nu se ocupă de hemoculturi. Cică se poate numai la spitale. şi la spitale… nu e tocmai un mediu de laborator.

– luni se va interna din nou la Victor Babeş, unde i se vor face din nou teste. Până nu primeşte rezultatele de acolo şi un răspuns din Ungaria nu vrea să faca nimic altceva. I-am arătat toate mesajele, numerele de telefon şi toate soluţiile, dar a zis să o luam încet.

Mai mult de atât eu nu pot să fac, pentru că am uitat să vă spun că tatăl meu este una dintre cele mai încăpăţânate persoane pe care le cunosc. Aşa că, vom aştepta şi când va fi cazul o să avem variante de unde să alegem. Eu sper să nu fie prea tarziu. :(

Le mulţumesc mult celor care au preluat mesajul meu pe blogurile lor: Andreea, DeMaio, Silvia, Ela, Tibi, Gabi pe forum, Mihai, Raluca.
Îi mulţumesc Alinei pentru mailul pe care mi l-a trimis şi pentru ajutorul pe care mi l-a pus la dispoziţie, deşi nu mă cunoaşte.
Le mulţumesc Denisei şi Nicoletei pentru offline-urile de încurajare si Andei pentru telefon.
Şi tuturor celor care au dat un nume şi un număr de telefon sper să pot să le întorc favoarea sau să îi ajut şi eu la rândul meu cu ceva.
Dumnezeu să ne ajute pe toţi.