Mandru de ea
Îmi place să vorbesc cu bărbaţii despre femei. Îmi place pentru că pot să le văd prin ochii lor şi pot să mă bucur pentru ele sau pot să le compătimesc. Şi în general pentru alea pe care le compătimesc n-am un respect prea mare. Dacă ajung să stea cu unul care vorbeşte urât despre ele… dar evident că unele n-au de unde să ştie.
Da’ nu despre asta e vorba.
Ieri m-am întâlnit cu o cunoştinţă şi din una în alta l-am întrebat ce mai face prietena lui, dacă totul e ok – întrebări de-astea pe care le pui când n-ai mai văzut omul de mult şi nu îi iei cu asalt intimitatea. Mi-a spus zâmbind şi cu un licăr de mândrie în ochi că prietena lui face torturi. Şi sunt aşa de frumoase torturile ei, o adevărată artă. 
Lăsând la o parte comentariile şi conversaţia despre subiectul torturilor, mie mi-a atras atenţia expresia lui când vorbea despre această pasiune şi acest talent al femeii iubite.
Şi m-am gândit să vă întreb pe voi când sunteţi mândri de partenerii voştri? Ce motive aveţi să vorbiţi despre ei la superlativ? De exemplu, îi priviţi cu admiraţie când vorbesc la o întrunire oficială fără să se încurce şi fără să aibă trac, sau sunt buni la jocurile video şi nici unul dintre adversari nu i-a învins, sunt poeţi sau romantici încurabili, sunt plini de umor şi e o adevărată plăcere să îi scoateţi în societate, sunt buni la suflet şi nu spun nu când vine vorba să ajute pe cineva, cântă dumnezeieşte la pian sau chitară… Na, chestii de-astea pentru care îi admiraţi, însuşiri pe care le-aţi descoperit la ei şi despre care poate nu le-aţi spus niciodată.
(Şi dacă nu le-aţi spus-o niciodată, spuneti-le-o azi.)
08 09 2009 la ora 10:43
Sunt mandra de el cand il aud cum vorbeste cu mama sau cu sora mea. Intelege perfect femeile, stie cum functionam, ce, cand si cum sa spuna (de multe ori banuieste exact ce m-a suparat si ce m-ar impaca).
Sunt mandra de el cand imi spune lucruri care l-au impresionat, ca povestea unei carti, sau o scena dintr-un film. Imi place ca are o inteligenta surprinzatoare, ca are propriile lui pareri, pe care le argumenteaza foarte bine, despre viata si altele.
Si mai sunt mandra de el cand reuseste sa repare ceva. Imi place sa il vad cum face munci de barbat
08 09 2009 la ora 10:47
Eu una sunt. Chiar foarte mândră. Pentru că e al meu, pentru că e deştept, e frumos şi cu extrem de mult bun simţ. A, da, şi pentru că mă iubeşte la superlativ, normal
08 09 2009 la ora 11:21
ce subiect frumos
asa…
) asta ca sa termin intr-o nota pozitiva si deloc modesta
Sunt mandra de el cand salveaza animale bolnavioare, sau cand e in stare sa stea toata noaptea langa un caine muribund incearcand sa faca tot ce ii sta in puteri pt a-l ajuta.
Imi place cum stie sa se poarte cu copii, chiar mai bine decat mine.
Ma “topesc” dupa el cand il vad asteptandu-ma in fata magazinelor pana ce imi fac damblaua cu shoppingu!
Si sunt mandra de el ca a pus mana pe o femeie ca mine
08 09 2009 la ora 13:32
Mândru? Puţin spus.
Cu ocazia numită “EA” am descoperit o chestie interesantă! Perfecţiunea nu e ceva absolut. Perfecţiunea e, dimpotrivă, ceva extrem de subiectiv. Ghici cum mi-am dat seama!
08 09 2009 la ora 13:58
Vai, ce subiect frumos
Da, sunt foarte mandra de el. Pentru ca are mult bun simt, pentru ca stie sa-mi fie sprijin (chiar si atunci cand ma prostesc), pentru ca are simt artistic, pentru ca invat o gramada de lucruri de la el, pentru ca are rabdare, pentru ca se comporta impecabil cu parintii lui, pentru ca este altruist, pentru ca lumea se poate baza pe el, pentru ca intotdeauna ma pot baza pe el, pentru ca, desi ar putea cere bani multi pe ceea ce face, ii place sa mai faca si voluntariat, pentru ca ii pasa de dezvoltarea personala a oamenilor din jurul sau, pentru ca stie sa-si aleaga anturajul, pentru ca…
Gata, ma opresc
08 09 2009 la ora 13:59
Eu sunt mândru de soţia mea întotdeuna. Dacă trebuie menţionat ceva specific aş zice că sunt mândru când îi vad numele pe cărţile pe care le-a tradus, când o văd prezentând ceva la TV… etc. Şi da, sunt mândru şi când întoarc barbaţii capul pe stradă. Deşi îmi vine să le scot ochii.
Sper că prietena amicului tău e o bună cofetereasă nu o bună torţionară.
08 09 2009 la ora 14:39
Subiectul asta imi aminteste de Lt. Columbo si felul in care tot timpul vorbeste de nevasta lui pe care nu o vede nimeni in serial, dar intelegem ca e cea mai grozava femeie din lume
08 09 2009 la ora 15:25
eu sunt mandru de Puiu’ in general. Cred ca cel mai mandru de ea sunt in momentele in care-mi zambeste si ma uit in ochii ei sa-mi regasesc calmul, linistea si caldura interioara. Pentru ca da, cred ca cel mai mandru de ea sunt in momentele in care fara sa vrea sau fara sa stie, e inocenta dar totusi matura si feminina
Si sunt mandru de ea foarte des… Si mi-ar placea sa fiu mandru de ea si mai des, din privinta asta, da’ avem o mica problema cu distanta, temporar 
08 09 2009 la ora 15:31
Exista o vorba care zice ca “mandria se plateste!” (mai era ceva , dar nu se pune)…ei bine eu cred ca sunt indatorata pe viata la cat de mandra sunt de iubitul meu.
La mine cuvintele “sunt mandra”=”il iubesc pentru ca”…si, totusi, hai sa va zic de ce sunt mandra: pentru ca este cel mai bun prieten al meu, cel mai rabdator confident, cel mai atent,intelegator, sufletist, sincer si ambitios partener, cel mai protector, senzual si indragostit iubit.
Si sunt mandra ca este cel mai cel mai dintre cei mai cei mai…si asta pentru ca ESTE AL MEU PENTRU TOTDEAUNA!
08 09 2009 la ora 16:46
Mereu ma laud cu Pustiu, ba ca ma ajuta la gatit, ba ca imi aduce flori, ba ca ma gadila in talpi…
Cand e de criticat il critic, sa nu crezi c-o iau razna si nu vad defecte.
Lui ii zic mai rar ca isi ia nasul la purtare.
08 09 2009 la ora 17:32
sunt mandra de el pentru ca nimeni nu m-a inteles vreodata atat de bine. sunt mandra de el pentru ca ma surprinde mereu, si numai placut.
sunt mandra de el pentru ca e inteligent, pasionat si rabdator. il iubesc pentru toate cele de mai sus, pentru altele care mi-au scapat sau nu-si au locul acum si aici si pentru cele pe care urmeaza sa le descopar.
08 09 2009 la ora 18:22
Sunt foarte mândră că-l am lângă mine. Sunt mândră când îl văd printre copii, când încearcă el, programatorul, să se coboare la nivelul unor puști de 4-5 ani și le explică cum funcționează un avion sau cum stă treaba cu Sistemul Solar. Atunci când face avioane din hârtie cu ei și se joacă împreună. Sunt fericită că mă iubește și că mă suportă cu toate toanele mele. Pentru asta îl iubesc și îl respect pentru tot ce face pentru mine.
08 09 2009 la ora 18:26
…Fosta mea soţie nu vroia sa mearga cu mine pe strada ca zicea ca nu se simte bine sa mearga cu cineva care e in scaun rulant.. prietena mea actuala nu are nici un fel de complexe de acest fel si cind a intrebat-o o “prietena” de ce sta cu cineva care merge in carucior i-a “explicat” citeva de nu a mai zis aia nimic referitor la subiect niciodata, ma face sa ma simt OM..de aceea sint mindru de ea si o iubesc din tot sufletul.
08 09 2009 la ora 18:54
Spre rusinea noastra, nu cred ca am vorbit vreodata cu o femeie despre barbati. De ce spre rusinea noastra? Pentru ca n-a vrut ea. Punct si de la capat.
Eu sunt mândru de sotia mea si o spun des. Vorbesc mereu de ea, chiar daca nu agreeaza grozav ceea ce facem noi aici. Ea face toata ziua chestia asta, în plus “live” si cu pacienti adevarati.
08 09 2009 la ora 19:15
mi-s mandra de Iubisoru’ meu drag de muuulte ori: cand se joaca cu bb, cand il vad cu cata rabdare se dedica tuturor activitatilor incepute, cand se straduieste si reuseste sa fie romantic-si asta e mare lucru cand e vb de mine, “experta” in romantisme
)…cand vad ce simplu e pentru el sa nu judece oamenii, sa nu fie critic…cand are o tona de rabdare cu toanele si cicalelile mele..cand explica cuiva chestii legate de jobu lui, de calculatoare si io ma uit si ascult de parca stie vreo lb secreta sau cel putin vb fluent chineza..
cand isi aminteste nimicuri pe care le-am mentionat in treacat candva….cand ma face sa ma simt unica…cand gateste paste bune bune bune…si nu numai paste…cand…cand..cand…tre sa ma opresc si sa-l sun sa-i declar in direct cat il iubesc si ca sunt mandra de el!!!
What about u, Andreea?
09 09 2009 la ora 01:54
Iubitul meu canta la chitara si are o voce foarte frumoasa
09 09 2009 la ora 08:24
E foarte simplu răspunsul: întotdeauna.
(chiar dacă eu nu am parteneră, ştiu pe mulţi care au şi fac aşa 
)
Şi cu asta am zis tot
09 09 2009 la ora 09:09
Na…normal că-s mândră de Blu’ al meu. N-o zic pe blog, decât faţă în faţă, la cine stă să mă asculte. Şi-s mândră de el în special pentru că mă iubeşte aşa cum sunt.
09 09 2009 la ora 09:27
Pentru ca e frumoasa, desteapta, intelegatoare si cu o rabdare de neinteles – doar ma suporta de opt ani.
09 09 2009 la ora 10:14
sunt mandra de el pentru ca spune intotdeauna ceea ce crede si pentru ca nu face lucruri doar pentru ca “trebuie” facute. asa, stiu ca e sincer cand imi spune ca ma iubeste, chiar daca imi spune mai rar
sunt mandra de el cand vorbeste cu prietenii lui despre job si chestii pe care nici macar nu stiu sa le pronunt, cand isi expune parerea la obiect si cand stie ce si cum sa faca.
sunt mandra de modul in care intelege sa fie independent si de cum nu vrea sa se supuna nimanui.
si dintr-o alta gramada de motive, insa astea imi vin acum in minte.
09 09 2009 la ora 13:27
CE EMOTIONANT
10 09 2009 la ora 09:49
Sunt mândră de el că mă iubește de atâta amar de ani și că uneori nici nu știe de când suntem împreună pentru că i se pare “de-o veșnicie”, bine uneori și eu tre să mă gândesc bine
Îmi place că mereu a făcut ce i-a plăcut, nu s-a abătut de la drum și a ajuns departe (NASA, februarie 2009), îmi place că își împlinește visele și nu vede acest lucru ca pe o datorie ci ca pe o dorință/pasiune.
E optimistul dintre noi și îmi menține echilibrul interior așa cum vrea o balanță.
Sunt mândră că face mâncare mai bună ca mine, că e mai ordonat ca mine, că e foarte deștept și se pricepe la domenii unde eu nu am habar.
Sunt mândră că a văzut în mine dincolo de ce văd ceilalți. Și mă bucur că nu cred că vede ce am scris aici că nu vreau să i se urce la cap, deși știe cât îl apreciez
10 09 2009 la ora 22:54
romantismul e in aer pare-se….
)
pot sa spun ca am fost foooaaarte mandra de el cand o persoana intalnita intamplator a inceput sa-l laude in fata mea,fara sa stie ca sunt sotia lui: ca e foarte bun in domeniul sau(telecomunicatii),ca-i tare hotarat,ambitios si determinat,ca e un baiat bun,muncitor,educat si de treaba! nici nu-ti inchipui cum crestea inima in mine la auzul acelor cuvinte! Si cu ce mandrie i-am raspuns: Stii,ACELA E SOTUL MEU!
16 09 2009 la ora 16:46