Hoinăriţă prin Oradea

Dupa un “vin/nu vin/ iar vin/iar nu vin/na bine, hai ca vin” am plecat vineri la Oradea să îl însoţesc pe Iubi la o conferinţă despre înot. Mna… pe mine nu mă prea pasionează subiectul, aşa că mi-a revenit plăcerea să văd cum e să fii turist singuratic, experienţă pe care mi-am dorit de multe ori să o încerc. Nu e aşa fain cum îmi imaginam eu. Odată pentru că n-ai cu cine să comentezi şi în faţa cui să te miorlăi cât de fain sau de naşpa e ceva, cât îţi place o chestie sau cât nu. şi pe lângă că n-am avut cu cine dezbate condiţia proastă a clădirilor, nici măcar n-am avut mp3 playerul la mine să aud ceva zgomot de fond. Aşa că peregrinările mele pe străduţe au fost cam searbede şi fără mare satisfacţie.

Despre Oradea vă zic doar că are un primar ca al nostru care nu prea face mare lucru pentru reabilitarea clădirilor. Adică, la fel ca şi Timişoara, Oradea e plină de clădiri istorice, de case vechi, care aproape se decojesc de tot. :( Mi-a părut rău să vad un steag zdrenţuit cum n-am văzut nici măcar în picturile despre război, să văd clădiri care aproape că plângeau după frumuseţea lor de odinioara…

Dar, noroc că mai sunt şi unele care au fost salvate, sper să vină şi rândul celorlalte. Mi-a plăcut Oradea, dar poate nu la fel de mult ca Sibiul de exemplu. şi in drum spre ea, ne-am oprit puţin în Arad să luam ceva de la cineva şi am rămas foarte impresionată de ce am văzut acolo. Aradul înfloreşte şi se schimbă în fiecare zi. Mi-am tot propus să îmi iau o sâmbătă să mă plimb pe acolo şi mai ales să fac poze că e cu adevărat frumos.
Poze din Oradea vă arat diseară ca încă nu le-am scos de pe aparat, întorcându-mă foarte obosită şi alergând practic la Schimb de cărţi. Pe mai târziu.

Mai tarziu:

Si pentru Evergreen special: dear, ti-am gasit cafeneaua. ;)

Restul sunt aici.