Alte posturi m-au făcut să îl aman pe ăsta, şi m-am tot gândit la el pentru că abia aşteptam să îl văd scris. Am terminat recent o carte (a cărei recenzie va apărea duminică) şi personajele şi subiectul ei mi-au dat ideea. Am citit câteva cărţi ale căror personaje erau călugării şi în aproape toate subiectul se învârtea în jurul căderii în păcat. La urma urmei tind să cred că la un moment dat în viaţa oricărei feţe monahale se întâmpla aşa ceva. Luându-le pe rând şi într-o ordine cronologică, să aruncăm o privire înspre destinele imaginate ale celor câtorva călugări pe care i-am întâlnit eu în lecturile mele.
Ambrosio – Călugărul lui M.G. Lewis a fost prima întâlnire cu un astfel de personaj. Am fost fascinată de măreÅ£ia lui, de respectul pe care îl impunea credincioÅŸilor ÅŸi apoi de ireversibila lui prăbuÅŸire în necredinţă, dar mai ales în păcat. De pe culmile adoraÅ£iei maselor ajunge să-ÅŸi vândă sufletul Diavolului în ultimul moment al vieÅ£ii. DorinÅ£a carnală stârnită de Matilda, o femeie deghizată în discipolul lui, îl încurajează să o dorească ÅŸi pe Antonia. SfârÅŸeÅŸte prin a o viola ÅŸi apoi prin a omori. Decăderea este completă, pentru că pentru el nu mai exista nici o cale de salvare.
Abatele Pafnutie – nu este tocmai călugăr, ci un pustnic ce traiste în izolare. O visează pe frumoasa curtezană Thais ÅŸi îşi propune să o salveze de la viaÅ£a desfrânată pe care o duce. Se duce după ea în oraÅŸ, îi vorbeÅŸte, o convinge ÅŸi o închide într-o mănăstire. ÃŽnsă înainte de acest sfârÅŸit, frumoasa prostituată îl farmecă ÅŸi pune stăpânire pe gândurile curate ale abatelui. Odată cu dorinÅ£a pentru ea, se nasc în sufletul lui ÅŸi alte sentimente interzise unui cleric: ura, violenÅ£a, dispreÅ£ul. ÃŽnsă când poftele carnale nu-i mai dau pace, se urcă în vârful unui stâlp pentru a se autopedepsi. SfârÅŸeÅŸte prin a-ÅŸi renega credinÅ£a.
Adso – călugărul din Numele trandafirului îmi pare unul dintre cei mai cuminÅ£i ÅŸi pioÅŸi. PăcătuieÅŸte o singură dată, aproape fără să îşi dea seama ce face ÅŸi imediat după se căieÅŸte ÅŸi trăieÅŸte în continuare viaÅ£a pe care ÅŸi-a ales-o. ÃŽn bucătăria mănăstirii în care investighează crimele se iubeÅŸte cu o tânără tarancă, deosebit de frumoasă, care vine acolo să primească de mâncare pentru familia ei. A doua zi, i se spovedeÅŸte lui Guglielmo ÅŸi nu mai păcătuieÅŸte de atunci înainte. Tot respectul.
Cayetano Delaura – un călugăr de temut cu atât mai mult cu cât se pricepe într-ale exorcizărilor. ÃŽn timp ce îi îngrijeÅŸte rănile tinerei Sierva Maria, are timp să îi ÅŸi cadă cu tronc. Se îndrăgosteÅŸte de ea, de parul ei arămiu ÅŸi lung cum nu mai văzuse până atunci ÅŸi o vizitează în fiecare noapte în celula ei de la mănăstirea Santa Clara unde este închisă ÅŸi unde îşi aÅŸteaptă exorcizarea. Dragostea lor e reciprocă ÅŸi dintre cei patru este singurul care simte o dragoste adevărată pentru o femeie. ToÅ£i ceilalÅ£i cad prada pasiunii ÅŸi dorinÅ£ei o singură dată. La fel ca ÅŸi pe ceilalÅ£i plăcerea trupească îl duce la pierzanie. (Despre dragoste si alti demoni)
Cam atâţia călugări am cunoscut eu. Mai sunt, ştiu sigur, poate îmi povestiţi şi voi despre cei pe care îi cunoaşteţi.











Saturday, 27 June 2009 13:15
părintele serghi – tolstoi
dar şi el păcătuieşte, tot cu o tânără :-)
[Reply]
Saturday, 27 June 2009 15:48
Frumos postul. Şi numai din Numele trandafirului poţi să scoţi încă vreo 3 din astea.
[Reply]
Saturday, 27 June 2009 16:26
Eu i-am intalnit pe cei din Justine. Brrrr… Si parca prin Numele Trandafirului a fost o crima facuta de un calugar, dar nu bag mana-n foc pentru asta.
[Reply]
Saturday, 27 June 2009 18:17
Vezi şi personajul Manolios din romanul lui Kazantzakis, Hristos răstignit din nou.
[Reply]
Saturday, 27 June 2009 19:17
Interesant post. Dar din ” Hristos rastignit a doua oara”?
[Reply]
Sunday, 28 June 2009 11:33
Sincer sa fiu, nu prea m-au atras cartile despre viata monahala ( si in literatura romana gasesti destule ).
Da, Numele trandafirului este carte de capatai. Si da, crimele au fost facute de un calugar.
Cartile care insemna ceva pentru mine sunt:
Tudor Ceaur Alcaz- Teodoreanu
Parfumul – Suskind
IArna vrajbei noastre- Steinbeck.
O singura carte mi s-a parut fantastica, crud-reala si infioratoare: Luni de fiere- Bruckner. Efectiv, dupa ce am terminat-o mi s-a facut rau fizic simtind-o ca pe o vraja rea. Drept urmare am exilat-o in biblioteca pe un raft. O privesc cu respect dar nu o mai deschid. I-am pus centura de castitate.
[Reply]
Monday, 29 June 2009 13:36
Parintele Chisolm din “Cheile Imparatiei” de A. J. Cronin. Nu-i tocmai calugar, dar determinarea lui e demna de luat in seama, desi e greu de crezut ca mai exista oameni atat de dedicati si de credinciosi. E o carte minunata.
[Reply]
Monday, 29 June 2009 17:52
[Reply]
Monday, 29 June 2009 20:35
Ha! I’m gone with the wind.
Bad juju,bad juju.
[Reply]