Te-ai întâlni cu o persoană cu dizabilităţi?
Când i-am povestit cuiva despre ce a făcut ea, mi s-a spus că Raiul a fost creat pentru oameni ca ea. Pentru că nu găsesc un compliment mai frumos ca ăsta, mi-am permis să-l preiau şi să i-l spun din toata inima Elei.
Ştiţi ce a făcut Ela? A făcut un lucru pe care nu mulţi dintre noi l-ar fi făcut. S-a gândit la oamenii cu dizabilităţi, oameni care se confruntă zi de zi cu refuzul societăţii, cu multe priviri aruncate făţiş sau pe furiş, şi le-a creat un loc unde orice defect al lor să nu conteze. Un site de matrimoniale pentru persoanele cu dizabilităţi. Primul site de acest gen din România. Din banii ei, din timpul ei, cu ajutorul altor oameni cu acelaşi suflet mare a pus pe picioare acest site care, din punctul meu de vedere este mai mult decât binevenit. Dar ştiţi părerea mea despre acest fel de site-uri de-aici. Dacă vreţi să cunoaşteţi povestea acestui proiect, Ela a scris-o pe blogul ei.
Întrebarea la care trebuie să răspund eu aici este: „Te-ai întâlni cu o persoană cu dizabilităţi?”. E greu să răspund la ea, e foarte greu. Atât de greu încât aproape că aş răspunde cu „nu ştiu” ca să scap mai repede de cugetat şi să închei postul cu conştiinţa împăcată că n-am zis nici „nu”, ca să nu par o nesimţită, şi nici „da”, că să par o martiră.
Aşadar, gândesc. Iată cum: la prima vedere o persoană invalidă sau cu un handicap fizic vizibil (picioare/mâini amputate) mi-ar inspira milă şi nimic mai mult, oricât de frumos ar fi respectivul. I-aş putea fi prietenă foarte bună însă la partea cu amorul aş ajunge destul de anevoios.
DAR (şi acest „dar” e mare ca majusculele lui), un bărbat cu o dizabilitate fizică m-ar cuceri destul de repede dacă n-ar da nici o importanţă handicapului, dacă ar excela într-un domeniu pe propriile-i puteri, dacă ar avea umor şi-ar şti să facă haz de necazul lui, dacă nu s-ar simţi cu nimic inferior oamenilor normali, dacă nu s-ar văicări şi dacă n-ar face pe victima. Pe scurt, dacă s-ar comporta ca un om normal pe care eu să-l admir din toate puterile. În cazul ăsta m-aş şi mărita cu el, nu mi-ar păsa că n-are mâini să mă ţină în braţe sau picioare să danseze la nuntă.
E delicat subiectul şi e uşor să vorbeşti dacă nu te afli în ipostaza unui om căreia ii e ruşine să iasă în public pentru că societatea îl consideră un ciudat. Eu una mă zgâiesc la aceşti oameni, nu pentru a râde de ei (Doamne fereşte!) ci pentru că sunt curioasă de povestea lor. Până n-o aflu, continui să ii compătimesc şi să mă împiedic de problema lor ca de o curiozitate; odată ce am aflat-o îi pot privi fără să îmi las atenţia distrasă de bastonul în care se sprijină sau de scaunul cu rotile pe care îl manevrează.
Aceasta întrebare a fost o leapşă. Mi-ar plăcea să ştiu cum vad problema: Gramo, Costina, iLL si fetele de pe lafeminin.info.
Tags: dizabilitati, dizabillove.ro
16 05 2009 la ora 18:08
Nu as putea sa raspund la aceasta intrebare cu da sau nu.E foarte delicata aceasta intrebare si de asta nici nu ma hazardez.
Stiu doar ca frumusetea fizica conteaza cel mai putin intr-o relatie, la prima intalnire poate ca ea face totul dar dupa un timp nu mai primeaza.
Cunosc persoane cu dizabilitati, parte din acestea isi ascund acele neajunsuri, parte sunt marcati pe viata.
16 05 2009 la ora 18:37
e ciudat cum alegem sa definim acele “dizabilitati” … eu m-am nascut cu vederea praf si port ochelari de la varsta de 3 ani (cand s-au dumirit ai mei ca nu e totul ok). daca stau sa ma gandesc, e si asta o dizabilitate (pentru ca, nu-i asa, nu sunt “ca toti ceilalti”
. faptul ca totusi vad ceva, se pare ca ma exclude acum (cand adultii sunt obisnuiti sa vada alti adulti cu ochelari) din acea categorie … dar in trecut, copil fiind, lucrurile stateau altfel. mai interesant e ca daca de maine n-as mai vedea deloc … busc m-as trezi incadrat exact in acea categorie, desi in fond nu m-as fi schimbat deloc ca om. adevarul crud e sa suntem foarte superficiali …
16 05 2009 la ora 18:38
raspunsul meu la intrebarea asta este clar, sigur si raspicat DA, m-as intalni cu o persoana cu dizabilitati! Nu toata lumea stie sa citeasca in spatele unui defect! O astfel de persoana, pe langa faptul ca ofera zilnic (poate) o lectie de viata, are calitati, pe care daca le descoperi uiti de orice dizabilitate!
16 05 2009 la ora 18:39
Sunt pe de-o parte foarte mandra si pe de alta foarte rusinata de cuvintele frumoase pe care le-am citit. Stiu insa ca daca voi reusi sa fac tot ce mi-am propus, sa realizez si celelate proiecte pe care le am in plan atunci o sa simt ca am contribuit cumva la a infrumuseta lumea asta. Deocamdata ma simt inca prea mica pentru complimente asa de mari.
Poate fiindca pentru mine dragostea si sa impartasesc viata asta cu cineva e un lucru foarte important, stiind ca exista oameni cu aceleasi dorinte si nevoi ca si mine dar pentru care sa intalneasca pe cineva e cu mult mai greu, pronind de la faptul ca majoritatea oamenilor inca nu stiu cum sa se comporte in preajma lor, sau ca sunt priviti ca asexuali, pana la problemele in a te duce ca persoana in carucior sa vezi un film cu cineva la cinema, atunci cand mi-a venit ideea crearii unui astfel de site nu am stat prea mult pe ganduri.
Urmatoarele proiecte sunt legate mai mult de ceea ce mi-au sugerat cei de pe site, lucruri care le-ar schimba viata in bine pe langa legarea de prietenii sau gasirea dragostei.
Subiectul e intr-adevar delicat si iti multumesc mult pentru cele scrise, pentru pasarea lepsii si pentru sustinerea proiectului in atatea feluri.
16 05 2009 la ora 20:35
imi place cum pui problema, cu toate ca e subiect delicat
16 05 2009 la ora 21:35
cea mai in tema sa-ti raspunda ar fi Bahmuteanca ca doar s-a maritat cu Prigoana de 3 ori si a mai facut si un copil ))…
16 05 2009 la ora 22:01
Mi-am pus intrebarea asta de mii de ori, in timpul facultatii; aveam un coleg cu o problema locomotorie (s-a nascut cu un picior mai lung decat celalalt si dupa n operatii tot e observabil) care avea o relatie ce a durat cativa ani. Tot timpul cand ii vedeam impreuna (si-i vedeam des pt. ca eram si-am ramas prieteni buni) ma intrebam “cum e sa te tina de mana pe strada un baiat care nu poate tine pasul cu tine?” sau “cum e sa mergi la munte cu un tip care nu putea urca?” sau “cum e sa faci sex cu un tip care are o astfel de problema?”… raspunsul s-a dovedit a fi foarte simplu si cred ca asta ar trebui sa inteleaga toti: esti persoana cu dizabilitati in momentul in care te porti ca atare. Cand esti un tip cu umor, inteligent care stie exact care sunt partile sale bune si care alea rele (pachet pe care il avem toti ca “nu venim din fabrica fara defecte”
, un tip care nu a devenit acru, ursuz si orientat gresit strict pe propria-i fiinta… nimic nu este imposibil!!!
Cu toate astea, intrebarea ta cere un raspuns si ala ar fi “aproape nu”. Pentru ca e totusi vorba de o situatie ipotetica ma gandesc, cunoscandu-ma totusi, ca intr-un caz concret, real as spune “aproape da”.
16 05 2009 la ora 23:03
Da, uite, eu spun da! Cand o sa reuseasca omul sa treaca peste aspectul fizic, conteaza psihicul, ce ai in cap. Am avut odata un cosmar [cand eram prin liceu] ca mi-au fost amputate picioarele. Cosmarul s-a terminat repede, dar m-am gandit atunci, ce as face? Sau ce ar face cei din jurul meu?
Bine ca ne putem “intalni” cu persoane handicapate psihic, oameni rai si cruzi, si ii si suportam multa vreme alaturi de noi, dar nu putem trece peste un defect fizic. Ce criterii dubioase de selectie pentru cei din jur au unii…
In plus cei cu handicap fizic tind sa fie mai empatici la suferinta altora. Pentru ei nu sunt importante chestiile marunte care conteaza pentru un om caruia nu-i lipseste nimic.
18 05 2009 la ora 09:32
hihi Tomata, cunosc multi barbati care au picioare si totusi nu danseaza la nunta. deci.. cu ce e mai prejos cineva cu dizabilitati?
Imi fac timp si raspund lepsei.
pup
18 05 2009 la ora 13:16
Greu subiect Tomato! Pana nu esti pus(a) in fata situatiei nu ai de unde sa stii raspunsul.
18 05 2009 la ora 13:28
Sa ma scuzi ca m-am mutat cu commnetul pe tarlaua mea, dar incepusem sa-l scriu aici si s-a facut prea lung… sunt atatea de spus…
18 05 2009 la ora 17:01
“pe scurt, dacă s-ar comporta ca un om normal”
“e uşor să vorbeşti dacă nu te afli în ipostaza unui om căreia ii e ruşine să iasă în public pentru că societatea îl consideră un ciudat”
Esti sigura ca ii este rusine??? Un om cu dizabilitati, handicap, invaliditate sau orice alt sinonim ai alege are o normalitate a lui… nu ii este rusine de ceea ce este ci poate doar suparat pe “societatea” de care spui tu ca il considera “ciudat” eu cred ca intre oameni pe care tu ii consideri normali sunt multi mai multi ciudati…
In general persoanele cu probleme au o vointa extraordinar de mare… o inteligenta foarte bine cultivata… un spirit autoironic dezvoltat… si nu vor sa fie compatimiti… singurul lucru pe care il vor este acela de a nu se mai face diferenta pe care tu ai facut-o… sa fie prezenti in ceea ce descri tu drept normalitate…
18 05 2009 la ora 23:30
19 05 2009 la ora 03:09
Hai sa nu ne mai mintim unul pe alul.
, dar mi se pare jalnic sa va mintiti unul pe altul, in halul asta; si mai ales ca tu ai spus ca e un subiect delicat.
Cred ca ai adormit bine in ziua in care ai urcat banerul pe blog, impreuna cu articolul, dar sa fim seriosi. Nimeni n-ar iesi cu un om handicapat. Dintr-o vinovatie pentru faptul ca ei sunt singuri, cred ca s-a nascut si site-ul.
Nu pot sa nu ma abtin si sa nu spun ce cred. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar eu stiu care e raspunsul meu (evident ca “nu”
Nu ai iesi cu o persoana cu disabilitai numai pentru ca esti superficiala din nastere si pentru ca iti place sa fii frumoasa, la fel ca orice femeie. Nu te simti bine impingand un scaun cu rotile, crede-ma. E greu, trebuie sa ai grija de persoana aia, pentru ca doar are o dizabilitate.
Poti sa ma cenzurezi, dar stii bine ca din momentul in care acest comentariu se va termina, in cap iti va suna, cu ecou, “NU”.
Nu trebuie s-o faci public, trebuie sa-ti recunosti tie, in oglinda. Fii sincera cu tine, atunci vei putea sa dormi cu adevarat bine.
Daca as avea un handicap nici n-as incerca sa imi mai gasesc “sufletul pereche”. As incepe sa studiez un domeniu vast, ca fizica.
Sunt total impotriva acestui proiect care numai promoveaza imaginea proasta a acestor oameni.
19 05 2009 la ora 08:52
27 07 2009 la ora 21:18
Imi plac foarte mult comentariile voastre, dar puneti/va fiecare dintre voi doar 5 minute in locul persoanelor cu dizabilitati, si atunci veti vedea ce inseamana sa fii in situatia data, si cum e sa simti ca esti iubit chiar pentru ceea ce esti
!
27 07 2009 la ora 21:22
Pentru persoanele cu dizabilitati interesate de diverse programe desfaasurate pentru ei, pot vizita blogul http://www.initiativa.wordpress.com AStept comentariile si sugestiile voastre.
14 09 2009 la ora 20:45
Stiu ca e cam tarziu dar acum am descoperit acest post. Nu stiu cati dintre voi a-ti cunoscut o persoana cu dizabilitati. Multi le-ar spune handicapati, dar handicapul intervine atunci cand mediul inconjurator ne limiteaza accesul. Spun “ne” deoarece sunt intr-un fotoliu rulant de 11 ani in urma unui accident de inot. Am vazut multe si am auzit multe. Spre exemplu acest post. “Nazi”: ai probleme serioase! Iti recomand psihiatru direct. Nu toti sunt asa incuiati ca tine si snobi (no offence). Apoi.. am avut relatii cu fete “picioriste” cat si fete in fotoliu rulant. Diferenta intre ele a fost modul de gandire si am avut poame bune si stricate de-o parte si de a alta. Intrebarea ridicata aici este doar dezbatuta dar oare cati dintre voi s-ar implica cu adevarat intr-o relatie cu o persoana cu dizabilitati?
16 09 2009 la ora 16:58