La Castelul Corvinilor

Ieri am avut ocazia să mă mândresc că sunt româncă şi să îmi pară rău de acelaşi lucru. Da’ pentru că nu sunt o negativistă n-o să vă vorbesc despre al doilea decât la *. Am multe de povestit, deci nu mă lungesc cu vorbărie aiurea că şi-aşa ştiu că o să vă uitaţi numai la poze. :P

După ce am lansat invitaţia pe blog, la schimb de cărţi sau la telefon, câţiva au ridicat mânuţa mai repede şi ne-am strâns o maşina de excursionişti. Îmi pare rău că au rămas pe dinafara mulţi care ar fi vrut să vina, dar n-au avut cu ce. Sper că tura următoare să nu mai avem problema asta. Pe Alina am agăţat-o la schimb de cărţi, pe Horia din comentarii (a fost primul care a zis că vine sigur), pe Andrea de la lucru şi pe Iubi din viata conjugala. :P Ne-am suit in micuţa Polo şi spre Lipova ţi-e drumul. La indicaţiile paternale nu puteam face de capul meu, aşa că in jur de vreo 10-15km maşinuţa mea a cam avut de suferit şi pasagerii l-au suspectat pe taică-miu că ar avea ceva cu mine de m-a trimis pe-acolo. ;)) Apropos de drum, Valea Mureşului e superbă, are o şosea de iţi vine să te dai cu rolele pe ea. :D

Am ajuns la Hunedoara fără să ne rătăcim, am parcat in curtea castelului, am mângâiat câinii „imperiali” de primprejur şi mai departe despre el va povestesc pozele (astea de pe blog şi încă şi mai multe pe picasa):

Partea a doua a excursiei s-a consumat in Deva:

unde ne-am întâlnit cu Denisuca şi cu VisUrat. Cam de vreo 2 anişori de când am blogul „o ştiam” pe Denisa şi cam tot de pe atunci ne-am tot promis că facem cumva să ne vedem. Ei bine, timpul a curs, s-au întâmplat multe intre timp şi n-am mai apucat. Era clar că ocazia asta nu trebuia ratată. :) Ne-am întâlnit la o pizzerie – Napoli (care by the way are o mâncare fooooarte bună), am stat puţin la small talk până am terminat şi dup-aia ne-am îndreptat spre Ulpia (Shopping Center?). Staţi că încă nu plecăm de la masă. :) Denisuca e exact aşa cum mă aşteptam, exact aşa de simpla şi de friendly cum e pe mess şi pe blog. Şi ce-am mai remarcat, da’ n-am vrut să îi spun live, e vocea ei. :P E ciudat cum te obişnuieşti cu chipul unui om când îl vezi in poze, l-ai recunoaşte oriunde, şi când îi ataşezi o voce, parcă e cu totul altă persoană. Denisuca are o voce caldă, de copil, drăgălaşă, parcă tot timpul cere să fie drăgălit. :) Şi aşa drăguţă cum vă zic că e, mi-a făcut nişte cercei in forma de tomate, simpatici foc şi foarte originali pentru că tomatele sunt semi-coapte, poate puţin acrişoare dacă ar fi adevărate. :P Exact pe gustul meu. Aaaa, şi am mai primit şi o brăţară cu o buburuză, la fel de frumoasă ca şi cerceii. Toate handmade by Denisa. :)

Iniţial planurile cred că erau că Denisa să vina singura la întâlnire, dar intre timp, pentru că noi am mai întârziat pe la castel, timpul i-a permis şi lui Sebi să o însoţească. Ok, recunosc: am avut emoţii, pentru că dirijata de ce ştiam de prin blogosferă mă aşteptam să întâlnesc un alt fel de om. Cu toate că Denisa îmi vorbise despre el în cei mai frumoşi termeni. Vis Urat nu e nici pe departe atât de fioros cum credeam eu. :D Rade mult, glumeşte, spune bancuri, povesteşte despre orice şi in special la categoria blogging am aflat nişte chestii de la el. Cel mai important: cum să stau chill când vine vorba de bani din blogging, cum să acţionez şi cât tre’ să aştept. ;)) Dup-aia am mai aflat de un sport de care habar n-aveam: airsoft (Sebi e foarte pasionat de el). Cred că dacă n-aţi fost in armată, e ocazia ideală să aflaţi cum e.

Mi-a plăcut mult să stau de vorba cu ei, nu m-as mai fi dat dusă, dar la gândul că ne aşteptau 3 ore de mers cu maşina, a trebuit să ne despărţim. Acuma eu sper să vina şi ei cât mai curând in Timişoara, nu de alta, da’ să le prezentam mall-ul ăsta care îşi va cere autonomia şi motocicliştii care sunt ca ţânţarii pe-aici. :)))
Aaah, mii de scuze: l-am cunoscut şi pe Dan Terteci, care a fost şoferul Denisei, fără de care această întâlnire n-ar fi fost posibila. :)

_____________________________________________________________

* În Arad am încercat la 4 benzinarii să mergem la toaletă şi n-am putut din cauza condiţiilor. :(