12 Comentarii

1. 

   1

   Andreea 
   Monday, 9 March 2009 10:58

   Ops,,,cine stie ce poveste are..?Daca e aruncata asa in strada numai trista poate fi

   [Reply]

2. 

   2

   Oana 
   Monday, 9 March 2009 11:55

   Nu stiu de ce, mie inimioara asta zambitoare in noroi nu imi inspira tristete. Ci un soi de voie buna si de pofta de viata (tocmai pentru ca are un zambet cusut de fata). Ma duce cu gandul la copii jucandu-se in noroi. Poate povestea ei e trista si pun pariu ca cel putin 5 din cei ce vor vedea poza vor avea alta poveste. Da e o poza simpatica.

   [Reply]

3. 

   3

   ddunia 
   Monday, 9 March 2009 14:50

   Cand ma uitai la poza imi amintii de pernuta de ace a lui mamaia mea!!! Era croitoreasa…:)

   [Reply]

4. 

   4

   dAImon 
   Monday, 9 March 2009 15:19

   vrei tristul adevar? inimioara a aruncat-o probabil o pipitza, pentru ca a trecut Valentinu’, 1 Martie, 8 Martie, a primit ofranda, s-a bucurat ca bou’ inca are reflexul cadoului .. dar acesta nu-i mai foloseste.

   in alta ordine de idei, ai o leapsa de la mine.

   [Reply]

5. 

   5

   Răzvan 
   Monday, 9 March 2009 18:10

   Când cineva a cumpărat-o probabil a însemnat ceva, dar acum nu mai înseamnă nimic, de-aia e în baltă. Cam acelaşi lucru facem toţi cu pomul de Crăciun.

   [Reply]

6. 

   6

   Dan 
   Monday, 9 March 2009 19:32

   E profunda rau patania asta… Inimioara asta ti-ar zambi va’ sa zica si din noroi, la o adica! Da’ e mai bine sa nu aiba ocazia.
   Da, stiam, adunarea!

   [Reply]

7. 

   7

   Kabool 
   Monday, 9 March 2009 20:46

   Ehe, asta ar fi o tema de gandire foarte buna…nu ar fi rau sa faci o incercare imaginativa:)

   [Reply]

8. 

   8

   pushthebutton 
   Tuesday, 10 March 2009 02:35

   Și, care e povestea?

   [Reply]

9. 

   9

   Bau 
   Tuesday, 10 March 2009 21:22

   E foarte tristă imaginea. I-am dat-o unei prietene fără să-i spun ce şi cum şi imediat m-a întrebat ce-i cu ea de a ajuns acolo.

   [Reply]

10. 

    10

    Tomata 
    Tuesday, 10 March 2009 23:48

    @ Andreea –> Asa m-am gandit si eu. Si acum e tot acolo. Aproape ca imi vine sa o iau acasa, sa o spal si sa o tin la caldura.

    @ Oana –> Pofta de viata, da’ in noroi? Cred ca pe masura ce raspund la comenturi ma conving tot mai mult ca o sa o iau acasa. Daca o mai gasesc.

    @ ddunia –> Si mama mea era, si tot in forma de inima are pernuta.

    @ dAImon –> Urata povestea ta.

    @ Razvan –> Lasa ca si de ala mi-e atat de mila. I-as lua pe toti acasa, sa nu stea asa goi si parasiti pe strada.

    @ Dan –> Tu m-ai convins sa o aduc in casa.

    @ Kabool –> O sa vina si continuarea povestii. Numai ce m-am hotarat ce am de facut.

    @ pushthebutton –> De unde sa stiu eu. Stiu doar continuare.

    @ Bau –> Si ce i-ai spus?

    [Reply]

11. 

    11

    Dianora 
    Wednesday, 11 March 2009 23:33

    Cel mai ciudat cred ca este faptul ca desi este acolo, desi e singura si murdara, inca zambeste! Stiu ca este un plus.. si totusi poate este o lectie de viata.

    [Reply]

12. 

    12

    Tomata 
    Friday, 13 March 2009 00:17

    @ Dianora –> Adevar graiesti. Am putea invata de la ea.

    [Reply]