«
»

Zambet pe noroi

In fata garajului meu, o inima zambitoare inecata intr-o baltoaca. Sunt atat de curioasa care ii este povestea si mai ales cum si de ce a ajuns acolo…

AddThis Social Bookmark Button

   

12 Raspunsuri la “Zambet pe noroi”

  1. Andreea spune:
    09 03 2009 la ora 10:58

    Ops,,,cine stie ce poveste are..?Daca e aruncata asa in strada numai trista poate fi


  2. Oana spune:
    09 03 2009 la ora 11:55

    Nu stiu de ce, mie inimioara asta zambitoare in noroi nu imi inspira tristete. Ci un soi de voie buna si de pofta de viata (tocmai pentru ca are un zambet cusut de fata). Ma duce cu gandul la copii jucandu-se in noroi. Poate povestea ei e trista si pun pariu ca cel putin 5 din cei ce vor vedea poza vor avea alta poveste. Da e o poza simpatica.


  3. ddunia spune:
    09 03 2009 la ora 14:50

    Cand ma uitai la poza imi amintii de pernuta de ace a lui mamaia mea!!! Era croitoreasa…happy


  4. dAImon spune:
    09 03 2009 la ora 15:19

    vrei tristul adevar? inimioara a aruncat-o probabil o pipitza, pentru ca a trecut Valentinu’, 1 Martie, 8 Martie, a primit ofranda, s-a bucurat ca bou’ inca are reflexul cadoului .. dar acesta nu-i mai foloseste.

    in alta ordine de idei, ai o leapsa de la mine.


  5. Răzvan spune:
    09 03 2009 la ora 18:10

    Când cineva a cumpărat-o probabil a însemnat ceva, dar acum nu mai înseamnă nimic, de-aia e în baltă. Cam acelaşi lucru facem toţi cu pomul de Crăciun.


  6. Dan spune:
    09 03 2009 la ora 19:32

    E profunda rau patania asta… Inimioara asta ti-ar zambi va’ sa zica si din noroi, la o adica! Da’ e mai bine sa nu aiba ocazia.
    Da, stiam, adunarea!


  7. Kabool spune:
    09 03 2009 la ora 20:46

    Ehe, asta ar fi o tema de gandire foarte buna…nu ar fi rau sa faci o incercare imaginativahappy


  8. pushthebutton spune:
    10 03 2009 la ora 02:35

    Și, care e povestea? happy


  9. Bau spune:
    10 03 2009 la ora 21:22

    E foarte tristă imaginea. I-am dat-o unei prietene fără să-i spun ce şi cum şi imediat m-a întrebat ce-i cu ea de a ajuns acolo.


  10. Tomata spune:
    10 03 2009 la ora 23:48

    @ Andreea –> Asa m-am gandit si eu. sad Si acum e tot acolo. Aproape ca imi vine sa o iau acasa, sa o spal si sa o tin la caldura.

    @ Oana –> Pofta de viata, da’ in noroi? Cred ca pe masura ce raspund la comenturi ma conving tot mai mult ca o sa o iau acasa. Daca o mai gasesc. happy

    @ ddunia –> Si mama mea era, si tot in forma de inima are pernuta. tongue

    @ dAImon –> sad Urata povestea ta.

    @ Razvan –> Lasa ca si de ala mi-e atat de mila. I-as lua pe toti acasa, sa nu stea asa goi si parasiti pe strada.

    @ Dan –> sad Tu m-ai convins sa o aduc in casa.

    @ Kabool –> O sa vina si continuarea povestii. Numai ce m-am hotarat ce am de facut.

    @ pushthebutton –> De unde sa stiu eu. Stiu doar continuare. tongue

    @ Bau –> Si ce i-ai spus? happy


  11. Dianora spune:
    11 03 2009 la ora 23:33

    Cel mai ciudat cred ca este faptul ca desi este acolo, desi e singura si murdara, inca zambeste! Stiu ca este un plus.. si totusi poate este o lectie de viata.


  12. Tomata spune:
    13 03 2009 la ora 00:17

    @ Dianora –> Adevar graiesti. Am putea invata de la ea.


1 trackbacks si pingbacks



  • Tomata cu scufiţă » Blog Archive » Nu m-a lasat inima…
    [...] sa o las in balta. Ma tot loveam de zambetul ala dimineata cand imi scoteam masina din garaj si la pranz cand [...]

    •   Comenteaza

    *
    To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
    Click to hear an audio file of the anti-spam word






    site stats