Nu sunt perfecta, da’ macar sunt sincera

Sper că prietena mea să nu aibă un şoc atunci când va citi titlul şi postul ăsta. Nu de alta, dar in faţa ei susţin mereu că sunt perfecţiunea Întruchipată şi ea Îmi recunoaşte acest merit printre hohote de râs şi miştouri adecvate. :))) Unul dintre lucrurile pe care ea le considera calităţi este sinceritatea mea debordantă. Le considera, pentru că În momentul În care a făcut cunoştinţă cu un sample de francheţe n-a mai luat-o ca pe o calitate pentru că am reuşit s-o jignesc.

A se nota că tot ce-mi iese pe gură este gândit şi multe exclamări de-ale mele sunt pure observaţii sau atrageri de atenţie, nu e nimic răutăcios, strâmb intenţionat. Pur şi simplu gândesc cu voce tare atunci când ar trebui să tac. De exemplu, Întâmplarea În care prietena mea s-a prins că sinceritatea mea trebuia ţinută În lesă şi Îndesată În cuşcă sună cam aşa: Într-o seară superbă de vară, cam aşa pe la asfinţit, ne Întâlnim să mergem la o Îngheţată. Ea, eu şi Încă vreo două prietene. Când s-a alăturat grupului primul lucru, după “Ceau” pe care i l-am spus a fost “Să nu te mai machiezi cu alb pe la ochi că-ţi stă ca dracuâ!”. De-a dreptul jignită mi-a ţinut morală ca nu e frumos să spui aşa ceva, că fiecare se aranjează cum ii place. Când i-am zis-o nu mi-am dat seama că poate se va supăra, mă gândeam că o să o ia ca pe o atenţionare, ca pe un sfat, că doar Îi voiam binele, nu? Apoi i-am explicat că urâtul obicei mi se trage din liceu când aşa procedam cu toate colegele mele. Ne permiteam să ne spunem una şi alta, fără să ne supăram.Daâ! aveam o colegă, săraca, Îi stricam ziua in fiecare dimineaţă cu comentariile mele. Åži În ziua de azi Îmi reporoşează când ne Întâlnim. Ba le spuneam ce fuste urâte au, ba ce aiurea le stătea cu nu ştiu ce freză.

Acuma, când am zis că sunt perfecţiunea Întruchipată, să nu Înţelegeţi că vorbesc serios. Sunt conştientă de toate defectele mele şi jur, să-mi sară ochii, că nu mă supăr când cineva Îmi spune că nu-mi stă bine cu ceva. Acesta e doar un exemplu. Că altul ar fi următorul: sunt foarte uşor de prins cu minciuna, drept pentru care nu prea mint persoanele care mă cunosc bine. Aşadar, nu ascund nimic de nimeni, sunt gură spartă şi toate lucrurile care mi se Întâmplă sunt pe tavă in faţa tuturor. C-o fi bine, c-o fi rău… Încă nu-s sigură. Cert e că sinceritatea o Încadrez mai mult la defecte decât la calităţi.

Nu sunt perfectă, cum spuneam, daâ! măcar nu umblu cu cioara vopsită. Iţi spun in faţă ce-am de spus si te critic fără sa am vreo intenţie rea. Evident, trebuie să te cunosc bine, că altfel nu ne tragem de şireturi.

Nu sunt perfectă, nici nu vreau, nici nu pot, şi mă alătur celor care o susţin cu mândrie pe nusuntperfect.ro. :)