Sa-mi bag picioarele… in poza

Asemeni iezilor ce zburda primavara pe campie, zburdam si eu zilele astea prin blogosfera din link in link, pana am franat pe blogul unei fete. Un blog cu multe poze, foarte frumoase ca am tot scroll-uit in jos pana am dat de una, e drept artistica, insa nu de asta mi-a atras atentia ci pentru ce infatisa ea. Niste picioare incaltate in balerini, frumusei, nimic de zis. Si tot contempland eu picioarele fetei, imi vine in gand urmatoarea intrebare: „Ce simtamant launtric sau ce motivatie inradacinata in ratiune ne indeamna pe unii sa ne pozam picioarele?” Pentru ca stiu ca si voi, nu numai fata asta, nu numai eu, aveti indeletniciri de genul. M-am pus pe scurmat intre pozele de pe toate CD-urile pe care le am (sigur am ratat unele) si am scos de-acolo aceste mirobolante picioruse pe care vi le prezint si voua cu explicatiile de rigoare. Si inainte sa va las cu ele, banuindu-va si pe voi de comportamente asemanatoare, ma gandeam sa va rog frumos sa imi trimiteti poze cu membrele inferioare si promit sa le pun pe blog cu link spre mariile voastre. :P Ce ziceti?

La Baia Mare, plictisindu-ma in parc, asteptand sa vorbeasca Iubi la telefon, singurul lucru demn de pozat mi s-a parut piciorul meu.

Proaspat cumparati, acesti balerinti faceau subiectul unei conversatii pe mess cu Super Andrea.  Daca tehnologia ne permite, de ce sa nu ii si arat fetei obiectul discutiei?

Dovada ca la Muntenegru plaja e pietroasa…

… dar si nisipoasa. Ce neinteresanta ar fi fost poza asta, si putin convingatoare, daca nu ma foloseam de picioare.

Si in Croatia, plaja e pietroasa. Si de ce sa intri in apa cu cipici?

Pentru ca poti sa calci pe un arici de mare, precum subsemnata. :D

In caz ca va intrebati, da, 35 am la picior.