La masă cu trecutul

Nu-i asa ca de multe ori ati oftat si vi s-a intamplat sa spuneti: „Ah, de-as putea sa dau timpul inapoi…”? Mie nu mi se intampla prea des, pentru ca am prostul obicei sa ma resemnez rapid si sa accept cu uimire, nepasare sau putina revolta ce imi ofera viata. Insa, aseara am avut o experienta de intoarcere in timp pentru care nu m-am pregatit. Nu acea intoarcere pe care o dobandesti sub hipnoza sau prin alte mijloace halucinante. Ci acea intoarcere pe care ti-o prilejuieste intalnirea cu oameni pe care nu i-ai vazut demult, intr-un loc pe care nu l-ai mai vazut demult. Un loc in care mergi numai cu ei, sau un loc unde cu ei ai petrecut cel mai mult timp. Pentru cateva ore ai impresia ca nimic nu s-a schimbat, desi discutia se invarte doar si numai in jurul expresiei „ce-a mai trecut timpul, mai”.
Mai pe indelete, am fost la aniversarea varului meu, cu prieteni si fosti colegi comuni, intr-un local pe care eu de altfel, il cam… detest. :D Prea mult fum, prea mare inghesuiala, scaune incomode, mese subrede, nici muzica nu mi se pare prea stralucita… in fine… bottom line e ca impreuna cu trupa de aseara, localul mi-a lasat senzatia pe care am avut-o prima data cand am pasit acolo.
Cand spun ca m-am intors in timp, nu ma refer doar la senzatia asta, ma gandesc mai mult la sentimentul de apartenenta la un grup bine inchegat, la relatii pe care timpul nu le-a sters si sper sa nici nu le stearga. Ma gandesc la cateva clipe ce semanau izbitor de mult cu acelea din clasa a 12-a cand ieseam din club sa mergem in Unirii pentru a ne putea auzi. Atunci mai ieseam si pentru a flirta mai bine, pentru a ne vedea mai bine, acum am iesit sa filosofam pe marginea crizei de la 25 de ani, a nefericirii, a singuratatii si a individualizarii extreme care ne mana spre patul psihologului. Si am vorbit despre multe lucruri, despre ipoteze, despre trecut, despre posteritate, despre sentimente si despre timp.
Si am plecat acasa cu un gust amar… si de la prea multe tigari si de la fumul pe care il lasa tineretea in goana ei pe langa mine.
Azi sunt trista… ma mai intalesc inca o data cu trecutul: am intalnirea „mica” de 10 ani de la terminarea scolii generale. Ma intorc si mai mult in trecut.