Sunt o bloggeriţă nemulţumită, da???

Cam la fel cum era pe vremea lui Ceaşcă la coada la paine sau la lapte sau la ratia de ulei, cam asa stau si lepsele in poarta drafturilor mele. Am promis, le fac, ca doar mi-s om de cuvant.

Demarez in tromba sa va vorbesc despre nemultumirile mele intr-ale bloggingului. Multi nu le stiti pentru ca nu le agat pe toate gardurile si prefer sa ma abtin cand e vorba de vreun scandal. Insa asta nu vrea sa spuna ca blogosfera mi se pare un mini rai in care ma simt bine de fiecare data.

1. Lucrul care ma enerveaza cel si cel mai mult e cand un „deştept” se pune sa critice alte bloguri, sa se exprime el cat de varza sunt altii, cat de aiurea sunt unele jurnale peste care da, cat de proaste sunt unele fete care scriu despre magazine, shopping sau iesiri prin cluburi, cat de imbecili sunt aia care posteaza bancuri si filmulete de pe youtube, etc. Mai dragilor, nici mie nu-mi plac blogurile copy/paste, clasoarele de glume si videoclipuri, sau si mai rau cele erotice. Dar pentru motivul asta nu ma pun sa ii balacaresc pe cei care au pentru asta o pasiune. Ii ignor si nu ii citesc. Mai simplu de-atat nici ca se poate. E atata loc si spatiu pe internetul asta, incat nu merita sa iti aprinzi singur paie in cap.

2. Un pic aiurea mi se pare si participarea la unele concursuri ale unor bloggeri consacrati, alaturi de ceilalti care n-au un trafic atat de mare si care nu se pot lupta cu mii de vizitatori pentru a se face cat de cat cunoscuti.

3. Ceea ce consider o lipsa de respect e absenta raspunsului la un comentariu pe care il las la vreun post. Inteleg ca se intampla sa nu ai ce sa raspunzi, inteleg chiar ca poate nu mi-ai vazut comentariul sau ai uitat. Dar cand imi dau seama ca nu iti sade in obicei sa ma invrednicesti cu cateva cuvinte ca merci ca te-am citit, slabe sanse sa mai dau pe-acolo.

4. Am mai spus si o repet, ca vad ca tot mai apar indrazneti de-astia: intra pe blog si zbang cu cererea de link-exchange la primul comment pe care il lasa. Cu mine, faza asta merge mai greu inspre deloc, avand in vedere ca ma cam stiu cu linkurile. Mai scriu o data ca nu ma doare mana: in blogroll-ul meu apar oamenii care imi plac mie si pe care imi face placere sa ii citesc.

Si pentru ca mai demult, locul asta alb cu rosu, unde insir lucruri (ne)interesante asa cum ma pricep eu mai bine, a fost catalogat ca „varza”, am de facut neşte precizari. In primul rand n-am nevoie de orice fel de vizitator, eu scriu despre carti, filme, parerile mele, uneori ma mai pocneste si filosofeala de ma trezesc vorbind cu oameni imaginari, asa ca as putea spune ca nimicurile astea sunt pentru cei care imi seamana, adica pentru un public „targetat”. Nu trebuie sa ma citeasca toata Timisoara sau juma’ de tara ca sa am un blog tare. Pentru mine e suficient ce mi se intampla de cand l-am deschis si sunt multumita de el si de mine. N-am suparat pe nimeni si nici n-o sa supar. Si am pretentia arzatoare ca nici pe mine sa nu ma supere nimeni. A mai scris un istet un comentariu in care afirma nonsalant ca mi-am „pus curul pe blog” sa ma citeasca puberi de 15-16 ani. Evident ca a disparut cum l-am vazut pentru ca asemenea ineptii nu tolerez.
Si cum incep sa ma enervez, cred ca e timpul sa arunc leapsa asta in directia: Adi, Ionesta, Kesepian, Rotten Kid, si Cabral daca are chef, ca il vad blogger activ. :) Azi numai barbati.
Ah, eu am primit-o de la Bloodie.