O ureche impuşcată nu moare

Prin clasa a VIII-a sau poate chiar a VII-a, (cine mai stie?) ultima fiţă si cel mai trendy era sa ai mai multi cercei intr-o ureche. De la regula asta n-am facut exceptie, pe atunci inca imi doream sa fiu trend setter. :P Asa ca intr-o zi, ma ia tati frumos de o manuta si ma duce la o bijuterie. Norocul facea sa avem o prietena de familie bijutiera si nu i-a trebuit mult nici ei, nici mie sa il convingem cu cateva zile inainte ca e cel mai cool sa ai doua gauri in urechi. „Uite chiar si eu mi-am facut”, zise in apararea mea tanti Olimpia. Buuun, iata-ne ajunsi printre inele, coliere, bratari si brose de toate formele si marimile. Dupa 3-4 minute de asteptare apare tanti Olimpia cu o alta colega de a ei. Colega avea un pistol mare in mana, arata de parca ar fi fost pistol de lipit. :-s Viitorul meu nu suna bine. Ma pune sa imi aleg modelul de cercei si ma intreaba cati vreau. Cati naiba sa vreau? Unul! Mai ales daca mi-l impusca in lob. Parca ma razgandesc, nu-mi mai pasa atata de moda,… dar totusi,… cine-ar fi fost cea mai cool din generala cu 2 cercei in ureche? Ma plezneste o rafala de curaj peste urechi si zic tare: „Doi”. Ochii mei si ochii lui tati se evita, dar sunt mari ca cepele, toti 4. In 2 timpi si trei miscari, lobul imi e uns cu nu stiu ce alifie, pistolul se aseaza in pozitia de penetrare si cat ai zice „au” iata-ma-s cu bijuterie noua, sclipindu-mi in ureche. Al doilea intra cu aceeasi rapiditate si durere si pana acasa urechea imi zvacneste de parca as fi incasat niste scatoalce. Numa’ bine, nu mai puteam sa dorm pe partea stanga, dar in schimb petreceam mult mai mult timp in oglinda.
A doua zi la scoala: „Oaaaa”, „Mama, ce fain”, „Si io imi pun”.
Mai trece olecuta de timp, sa zicem cam un an, poate chiar doi, cui ii mai pasa si figura se repeta. De data asta il duc eu de manuta pe tati la aceeasi bijuterie, mult mai curajoasa si mult mai influentata de o alta prietena care avea si ea urechea plina de tinte sclipicioase. Anul acela, moda era sa ai cercel in cartilaj. Zis si facut. Auuuu-ul a fost un pic mai lung avand in vedere ca urmatorii cercei, destul de aurii pentru a fi depistati de la distanta (ceilalti doi nu mai atrageau destul atentia) erau impuscati in cartilaj. Dureri un pic mai mari, un pic mai mult timp, dar am rezistat. Pana cand am inceput sa ii dau jos unul cate unul. Nu pentru ca ma durea, da’ de unde… pentru ca moda se demodase. Acum nu mai port decat cate un cercel in fiecare ureche, insa am alta obsesie: sa ii schimb zilnic. Ia uitati aici doar o parte din ei.
Desi Yogi voia sa stie parerea mea despre piercinguri am preferat sa va povestesc apucaturile mele de ex-fitoasa.