Runaway train

Cladirea, mai demult impunatoare a garii, e acum la fel de infecta si scarboasa ca si cei care isi fac veacul prin subsolurile, pe peroanele sau pe bancile ei de plastic. Trenurile in care s-au nascut sute de povesti de dragoste sunt la fel de batrane ca si numarul cuplurilor ce s-au format pe banchetele lor. In sala de asteptare un coker cafeniu isi ia ramas bun de la stapana lui care, pe un glas miorlait, ii promite ca o sa se intoarca repede. Se uita la ea cu capul inclinat si flendurandu-si coada in semn ca n-a inteles nimic. O fata cu sprancene frumoase nu indrazneste sa il priveasca pe iubitul ei care o adusese la gara. Printre genele ochilor lasati i se intelege durerea, ii razbate dorul de cel pe care il lasa in urma ei cand trenul zgarie orizontul.

Promisiunile, juramintele si dorurile sunt amutite de vocea ce le vesteste agonia indepartarii. Bagaje indurerate se tarasc pe rotiţe ce se impiedica de dorinta de a nu pleca. Buze ce se cuprind lacome se chinuie sa intarzie clipele de privit in gol pe fereastra prafuita a suieratorului.

Putin mai incolo, o ceata de zambete si rasete ignora lacrimile ce nu indraznesc sa curga.

Unui parinte ii suspina inima cand pleaca de langa fiul lui. Ar vrea sa-l ia acasa cu el, dar nu cuteaza sa ii amarasca sufletul cand il stie atat de inradacinat intr-un oras care l-a infiat cu acte in regula.

Trenul ii fura pe toti. In urma lui, pasii se intorc, se resemneaza si asteapta cuminti sa revina pe acelasi peron.

Post protejat de AVERTISMENT