Acum pot sa ii dau peste nas

Acum cateva zile imi spune Dan pe mess ca intalnirea bloggerilor de Timisoara a aparut in Banateanul. Eu, foarte glumeata si pusa pe misto, dar fara sa cred cu adevarat ce zic, il intreb: “Scrie de mine?” El imi raspunde ca nu stie pentru ca nu cumparase inca ziarul si nu vazuse articolul. Merg mai departe cu gluma si zic: “Da’ macar poza cu mine e? Cum sa fie cu tine cand mie mi s-a luat interviul?” =)) Corect. Radem, glumim, si imi povesteste ca bloggerii de Timisoara vor avea site nou, ca va fi fain, ca urmeaza a doua intalnire pe la sfarsitul lunii, il felicit pentru interviu si uit discutia cum se termina. A doua zi mi-o amintesc, vreau sa cumpar ziarul, da’ de unde, ca nu-l mai are nimeni. Asta e, imi zic, lasa ca vad eu pe blog la el si imi satisfac curiozitatea. Ieri il gasesc la un chiosc si ma astept sa vad o coloana pe ultimele pagini, una in care nu se zice nimic concret, in care lucrurile sunt intelese gresit, la fel ca si in cazul articolului despre Schimb de carti. Si ma uit prin el, deloc nerabdatoare si cand ajung intr-adevar pe la sfarsit, vad titlul cu litere cat casa si o pagina intreaga dedicata articolului. Poza lui Dan, mare si ea. Nu mai stiam la ce sa ma astept sa citesc, fugeam cu ochii peste tot si asa nevoie aveam de-un Ctrl+F, ca linkuri nu erau. Mergeam pe strada, asta am zis? Si imi spun eu lasa ca il bag in geanta si citesc la scoala, cand colo vad subtitlul de deasupra titlului mare (cat de corecta a fost formularea?) GHEORGHE CIUHANDU SI MARIA GRAPINI AR PUTEA DEVENI IN SCURT TIMP COLEGII TOMATEI CU SCUFITA. :-o :-o :-o Sa pic pe spate, nu alta. Zambetul imi inconjura capul, ma desfacusem deja la geaca si imi dadusem jos fularul si of, ce incomod era sa citesc din mers. Am ajuns la scoala si am citit. Primul gand pe care l-am avut a fost indreptat catre tatal meu: “Acum am dovada, acum pot sa il reduc la tacere.” [Tatal meu are o problema cu statul meu “prea mult” (= 2-3 ore) la calculator].

Si luati si voi de cititi. Scrie la gazeta de mine. :) Cum sa nu fiu mandra?