Din desaga Moşului
Pentru ca e perioada lor, pentru ca toata lumea vorbeste despre ele si pentru ca n-are rost sa astept pana la anul ca sa nu ma abat de la regula mea, o sa fac o exceptie si o sa vorbesc si eu despre cadouri. Bine, fie, si pentru ca ma indeamna o leapsa. Care vine din doua directii, de la Mihai si de la Nicole.
Cand vine vorba de cadouri vine vorba de batai de cap. Cand trebuie sa le daruiesti bineinteles. Stai si te gandesti oare ce a zis ca vrea X, oare ce i-ar placea lui Y, ce sa eviti sa ii cumperi lui Z. Anul asta i-am cadorisit doar pe parintii mei, mamei i-am luat o geanta micuta si draguta de voiaj (ca tot timpul le imprumuta pe ale mele) si o crema de maini, ca biata de ea, parca ar lucra pamantul, si tatalui meu i-am cumparat o borseta, ca are atatia bani ca nu mai are unde sa ii puna. :))) (ar vrea el). Lui Iubi urmeaza sa ii cumpar un router (asa se scrie??) si unei prietene niste margele. 
Stiu, cam intarziata. Am fost in criza de timp.
Observati cum ma invart in jurul cozii si cum trag de timp? Normal ca observati. Ideea e ca ar trebui sa vorbesc despre cel mai frumos cadou pe care l-am primit EU vreodata de Craciun. Of, asta e atat de greu, nu pentru ca n-as sti ce sa aleg, ci pentru ca nu imi mai amintesc ce cadouri am primit. Oricum cred ca cele din copilarie conduc detasat la capitolul asta, nu pentru ele in sine, ci pentru cine le aducea si cand le aducea. Faptul ca trebuia sa fiu cuminte ca sa primesc niste dulciuri, ca trebuia sa spun o poezie pe care o invatam cu cateva saptamani inainte, efortul acesta facea ca acele cadouri sa insemne mai mult. Nici nu mai stiu ce cadou am primit anul trecut, ce am primit acum 2 sau 5 ani. Conteaza doar ce au insemnat ele pentru mine atunci si ce am simtit cand le-am primit. Nu va luati dupa faptul ca nu imi mai amintesc in ce au constat, bucuria pe care mi-au adus-o e de neegalat. Ce va spun feţele astea?
Leapsa o trimit la Monica, Ela, Marius, Alexandrog, Brigitta, si Catalin. Asa, pentru ca sunt darnica.
Nu pot sa cred, Andreiutza, ce fetita scumpica erai!!! Asa dulcica si nevinovata! Adorabila!
Cadourile… nu stiu, am ajuns la concluzia ca nu chestiile materiale sunt cele mai importante (oricat de mult ai ravni la ele), ci linistea sufletesca, bucuria si pacea interioara. Pfff… imbatranesc, vezi?
Le bonheur, c’est le silence de toutes les passions.
Asa o fii?
Foarte dragute pozele, poate mai gasesti si altele.
It’s better to give than to receive, n’est ce pas?
But lovely face you have in the photos. O veritabila tomata. Ce mai conteaza acum scufita ?
super tari pozele… andrei bazar, bogdan sava si damian ovidiu se vad si ei :)) iar Mosul mi se pare foarte cunoscut
greu am inteles de unde venea si unde se ducea 
hmm, n-am inteles niciodata faza asta. Eu ma chinui sa fiu cuminte tot anul si Mosul in loc sa-mi dea o data cadoul ala constand in cateva dulciuri si o jucarie chinezeasca ma conditioneaza sa mai spun si o poezie. Mosul e un sadic, clar
Ha! Erai un copil tare frumos. De pe atunci se anunta ca vei primi foarte multe voturi la concursul cu bloggerite sexy :))
Cat despre cadouri…nici eu nu mai stiu ce am primit anul trecut, acum doi ani…situez in timp obiectele respective si stiu de la cine sunt…”a, asta l-am primit de Craciun de la…”…dar nu mai stiu exact cand…:)
As avea o mie de comentat cu ref. la aceste poze!!! Una idee: stii ca semeni cu tine? Da’ nu semeni-semeni ci chiar semeni!
A doua: imi plac ecspadrilele mosului, daca cumva mai are in desaga sa-mi aduca si mie vreo doo perechi.
A treia: era cumva perioada Craciunului sau Gerilaului?
Foarte dragute, imi vine sa-mi iau desaga in spinare si s-o croiesc spre tinuturile unde-mi tin amintirile.
Am uitat de zambete :)), :)))
Stie cineva cum s-ar putea desena o lacrima in coltul ochiului folosind semnele de pe tastatura?
Splendide amintirile…să le păstrezi aşa, Tomato!
Asa se scrie. Problema e cum pronunti.
Io n-am primit nimic nu pentru ca n-am fost cuminte (e adevar universal valabil faptu` ca io-s cuminte), ci pentru ca am uitat sa ii scriu Mosului… M-am luat cu altele si m-am trezit prea tarziu. Eh, better luck next year, ca doara n-or intrat zilele-n sac.
P.S.: Io-s curios in ce sat ai fost…
@ Emi –> Oh, Emi, daca n-am fi vorbit azi n-as fi stiut ce-i cu tine.
Fiecare varsta are capriciile ei, se pare ca la noi unele nu au fost exploatate cand trebuia si incepem sa avem unele regrete. Sunt convinsa ca o sa treaca si o sa gasim o cale sa ne bucuram de ce avem. Si nu cred ca fericirea e tacerea pasiunilor… ma intristeaza sa ma gandesc ca ar putea fi adevarat.
@ Cinabru –> Mai am multe de cand eram mica. Trebuie sa le scanez, ca astea sunt poze facute pozelor. :))
@ cropcircles –> To give… da… dar stii cum e? Cateodata mai vrei sa si receive. Am eu un post in minte despre a da si a primi, si nu neaparat cu referire la chestiile materiale.
@ Bogdan –> Tre’ sa caut una si cu tine.
Ca sigur am. Sa vezi ce vedeta te fac. :)))
@ miclowan –> :))) Hai ma, ca era fain.
Nu iti doresti sa te intorci in timp sa ii spui Mosului o poezie ca sa iti dea un cadouas care te face fericit?
@ teo.georgescu –> :)) Multumesc de compliment. Sexy la varsta aia? Nu ca acum as deborda se sex appeal.
Si asa cum zici, cand vad un cadou imi aduc aminte de la cine l-am primit, cu ce ocazie, dar asa… sa stau sa ma gandesc…
@ madlenec –>
Si mie mi se pare ca nu m-am schimbat fizic prea mult de cand eram mica, deci se prea poate sa seman bine bine cu cea din poze. 
Pentru espadrile… musai sa vorbesti cu Mosu’, poate mai are. 
Era perioada proaspatului Craciun. Prima poza cel putin e din clasa I, in `90. Lacrima cred ca poate fi redata si asa :’). Altfel nu stiu. 
@ DeMaio –> Sunt puse bine in cufarul cu amintiri din inima mea.
@ Gabi –> Merci ca m-ai dumirit. Cred ca se pronunta „rutăr”.
Mosu’ asta e prea batran. Nu vine nici la cei care i-au scris, adica eu. 
Da’ nu-i bai. Il ajut eu. In schimb, apreciez optimismul tau. 
Satul in care am fost se numeste Minişul de Sus si e in jud. Arad. O sa vorbesc cu alta ocazie despre el. E un loc foarte drag sufletului meu.
‘lucrez’ la o tastatura destul de anapoda (cred ca-i de la magazinele cu 38.000 :D) care nu-i prietena cu cratima de-loc!
hmmm…. uite ca fac hat-trick-ul. Am mai scris ceva, dar nu stiu de ce nu se vede.
- o fata dulcica-foc 
:hug 
Mai scrisesem ca ai exact aceeasi privire draguta din copilarie
uneori cel mai frumos cadou e un simplu gand sau o urare sincera de la multi ani.
LA MULTI ANI
Hmm, de Minisu ala cu vinuri stiam ca ii aci aproape, pe langa Ghioroc, da` de ala de Sus n-am auzit. Si vad ca nici nu-i aci (cum ar fi normal), ci mai incle langa Taut. Am fost odata p-acolo la balta aia de la Taut, banuiesc ca si tu.
s-a luat ashea: mama> 1.presso de facut cafea, din otzel cum voia, nu din aluminiu, sa nu faca nimeni din neamul nostru Alzheimmer(cica Al e periculos rau pentru creierash, ca se corodeaza repede si inghitim totul). pacat ca nu voia din aluminiu, ca primea unul cu pete de vaca:) 2. editie speciala de la ferrero rocher, de trei feluri. 3. pernutza cu plante armatice care mai au si efecte sedative, buna de pusa sub perna si de tras la aghioase cu aromele in nari.
1 si 2 ajung, de fapt, la toata familia.
tata: cartea cu bunici care ajunge, si ea, la toata familia
fratello: parfum care nu ajunge decat in narile familiei, nu si pe piele
significant other: pix distins cu numele lui gravat mic, langa toarta…un domn, ce mai!
nu pot vorbi despre ce am primit:)
Draga Tomata,
In primul rand iti multumesc pentru leapsa. Asta inseamna ca te-ai gandit la mine
Promit sa o onorez, insa putin altfel, la mine pe blog, undeva pe la inceputul anului ce vine.
Pana atunci profit si iti urez ca toate gandurile bune sa ti se indeplinesca in anul ce vine
ps: Si sa-ti pastrezi optimismul inegalabil
doamne nu, nu-mi placea sa spun poezii si pana la vreo 6 ani am refuzat sa comunic cu Mosul, nu-i spuneam nici o poezie, cred ca incercam sa-l fac in psihic…cand am reusit sa trec de emotiile pe care mi le genera scena stiam deja ca nu exista cu adevarat :((
@ Yogi –> Cu ce ti-o ia cineva in fata? Imi pare rau de tastatura ta, poate ar trebui sa ii ceri Mosului una noua, mai ales ca nu e scumpa.
Multumesc de complimente.
@ James crissilv –> Da, adevarat. Multumesc de urare. La multi ani si tie.
@ Gabi –> Prin Arad is vreo 3 Minisuri. Dar al meu e intr-adevar cel de langa Taut.
Si in fiecare an ma scald in apele „barajului”. Ma bucur sa aud ca mai stie lumea de el. In general doar aradenii merg acolo. Tu esti aradean?
@ Monica –> Ooo, multe cadouri, da’ pacat ca nu zici si ce ai primit tu.
E indecent cadoul tau? ;))
@ meplusmyself –> Astept sa vad leapsa ta pentru ca m-ai facut curioasa. Iti doresc si eu ca toate gandurile bune sa prinda viata si sa fii mai fericit in anul ce vine. Multumesc de urare.
@ miclowan –> Ah, atunci inteleg. Pacat ca nu te-ai bucurat de el.
merci frumos pt.lacrima; acum pot sa bocesc si din tastatura.
Noi, adica eu si al meu, de-abia ieri (vineri) ne-am cumparat cadouri de Craciun. Niciodata nu-i prea tarziu si tare mult mi-ar placea sa primesc (orice, de la cadouri pana la simple urari de bine) chiar si in februarie sau in august.
Si sti ce fac acum? Evident :’).
Iti doresc (va doresc) un an nou pozitiv-plin!
Da, ca altfel nu cred ca as fi stiut nici io.
@ madlenec –> oh, dar eu nu vreau sa plangi.
O sa il fac poate peste vreo 2 saptamani, cand sper sa merg intr-o excursie. Iti doresc un an lipsit de :’(, numai daca sunt lacrimi de fericire…atunci ai voie. 
Am primit si eu azi mp3 playerul ravnit, dar inca n-am facut cadou inapoi.
@ Gabi –> Ahaaa… te-am prins.
hi hi, la multi ani! Da, te-ai prins! o parte din cadou e indecenta si imagineaza-ti ca e cea de la mama!!!! spune si tu! a fost nevoita sa mai scoata doua filme de undeva, ca sa pot povesti si eu lumii ce am primit:)
inca e frig pentru cadoul meu si poze NU, nu se poate:)
PS: e albastru cu dantela neagra.
@ Monica –> Uuuuh, how niiiice.
Da’ sunt sigura ca emediat ce iti pui cadoul pe tiiiine, atmosfera se incalzeste. 
[…] « Cartea de lângă mine spune Un Crăciun târziu ianuarie 6, 2008 Tomata mă întreba acum mai mult timp care a fost cel mai frumos cadou de Crăciun. Aş putea să-l aleg […]