Hi! My name is… what?

De cand ma stiu mi-au placut poreclele, cuvintele acelea care defineau o personalitate. Diminutivele sau jumatatile de nume, asocierile cu alte fiinte sau alte lucruri, sunt o adevarata fascinatie pentru mine (atata timp cat sunt decente sau macar neinsultatoare). Am avut placuta surpriza la Schimb de carti sa ii aud pe toti strigandu-ma Tomata. Imi place cand in comentariile voastre sau la voi pe bloguri cand vorbiti despre mine, va referiti la Tomata sau alte derivari ale cuvantului.

Singurele porecle pe care le-am avut pana acum au fost sustrase numelui. In liceu eram fie Andreaua (colega mea de banca imi spunea asa), fie Ursulina (ma striga profa de romana), fie Ursulică (asta a venit intr-a 11-a de la o colega foarte draga mie – chiar si cand imi facea cunostinta cu cineva, nu zicea Andreea ci Ursulica – nu era tot timpul placut), fie Ardeia (opera unor vecine), fie Hellene, de la Elena. Acum sunt, mai ales la lucru, datorita blogului, Tomata. Nu stiu cat ma caracterizeaza aceasta porecla, parca e mai mult un „nume de scena”, dar e creatie proprie si imi place. :P E singura pe care mi-am ales-o si am impus-o eu. :)

Dar voi? Cu ce va laudati la capitolul porecle?