Cropcircles sau arcenciel

Nu mai stiu cum am aterizat pe blogul ei. Stiu doar ca era pe la inceputurile mele intr-ale bloggingului si ca eu am fost cu siguranta cea care a gasit-o. M-a frapat modul direct, incisiv si nesovaielnic cu care isi scria posturile. Nu stiam nimic despre ea, nici macar daca e fata sau baiat. Cred ca am aflat asta pe la al treilea post pe care i-l citeam si asta din folosirea adjectivelor la feminin. Mai apoi dubii si intrebari in privinta varstei ca prea se amestecau chestiile, ba preda pe undeva, ba era eleva, ba cineva i-a dat de scris nu stiu ce articol despre muzica clericala (asa sa fie? Nu-mi mai amintesc cu precizie). Deci cati ani are fata asta? Are putini. Mult mai putini decat i-as fi dat eu in urma lecturii posturilor ei. Daca ar fi sa o aseaman cu un personaj de carte, la capitolul asta, al varstei, as asemana-o cu Antoine din M-am hotarat sa devin prost.
Si de cand am descoperit-o inca n-am descoperit-o. Incerc sa o ghicesc, sa o intuiesc, sa o descifrez, sa o inteleg. Scrie in continuare cu sarcasm, ironie, auto-ironie cateodata, umor, inversunare, cu dreptate, original, simplu, complicat. Balanta care salasluieste in ea isi da arama pe fata de cate ori poate. Fata asta este un amalgam de tinerete, dragoste si inteligenta. Cel mai mult imi place felul in care se joaca cu cuvintele, cu frazele, felul in care da un sens inedit unor treburi banale, felul in care e matura inainte de vreme.
Nu o cunosc in realitate, pana de curand nu stiam nici cum arata. Stiu insa ce poate sa scrie, si mai ales cum poate sa scrie.
Acest post face parte din seria celor dedicate unor bloggeri pe care ii admir si pe care ii citesc cu placere, comentatori fideli ai blogului meu, pe care sper ca la un moment dat sa ajung sa ii si cunosc si live.