8imismologie

Cred ca nu m-am gandit niciodata la mine din punct de vedere “optimistic” sau “pesimistic”. Pentru ca starile astea variaza, v-am zis eu, din cauza zodiei.

Sa analizam aspectele si prin eliminare sa vedem cum sunt de fapt.

In primul rand, in vocabularul meu nu prea exista fapt?edere optimistic sau pesimistic.i sa ii fie capul… e tarii cu cei care notiunea de „speranta”. Folosesc des cuvantul „sper”, dar nu cred in el cu adevarat. Si asta pentru ca nu stiu cum se face. Sa speri. Odata ce stiu ca e „nu” sau „nu se poate” sau alta negatie, o iau ca atare si nu mai insist. Ma resemnez foarte repede si foarte usor. Ok, depinde de domeniu si de situatie. Deci o bulinuta pentru pesimism.

Unde mai pui ca de fiecare data cand cineva imi zice: „trebuie sa vorbim” sau „hai sa iti spun ceva” imediat ma gandesc la ceva rau. Si mai tot timpul pun raul in fata. Nu pot sa rezolv o problema daca nu iau in calcul si varianta proasta. Inca o bulinuta pentru pesimism.

Pe de alta parte… ma ghidez tot timpul si in orice imprejurare dupa zicala: „in tot raul e un bine.” Daca ma mai gandesc si ca „nimic nu e intamplator” s-ar putea zice ca am niste urme de optimism. Imi place sa cred ca mai devreme sau mai tarziu iese ceva bun din toate relele. Si desi asteptarea nu e punctul meu forte… cand se intampla binele din rau, imi aduc tot timpul aminte si imi spun in sine-mi: „daca nu se intampla aia (raul) acum nu aveam asta (binele)”.

Na si cam asta ar fi… nu stiu cat v-ati lamurit voi, dar eu decretez: sunt o optimista!

Aceasta a fost o leapsa si trebuie tratata ca atare. Vine de la Denisuca si merge la Cinabru, Oby, Puisorul cufurit, Blur si Cristi. So, gentlemen… :)