Serenity now, insanity gone

De-a lungul timpului mi s-a zbatut nevrotic in tartacuta o dilema ce inca nu-mi da pace. Oricum fiinta mea e prea duala si prea nehotarata prin apartenenta la zodie ca sa imi explic si sa incerc sa imi inteleg iesirile. Dilema, mai sus pomenita se refera la iertare.

Toti stim ca e greu sa absolvi de pacate, sa uiti, sa stergi cu buretele si sa te prefaci ca nimic nu s-a intamplat. Personal, nu cred ca se poate. Nu cred ca poti sa treci peste conjuncturile care ti-au spart sufletul in bucati. Ma indoiesc cu adevarat ca surogatul obtinut in urma lipirii cioburilor mai are aceeasi valoare si credibilitate, la fel cum ma indoiesc si ca o ceasca de portelan chinezesc mai e la fel de aspectuoasa dupa ce gura ii e ciobita in 3 locuri. Din pacate exista prea multe episoade de genul asta pe parcursul vietii pentru ca sufletul alterat sa poata fi resuscitat. Si in niciun caz de persoanele care l-au defectat. Am citit mai demult undeva ca ranile din dragoste le poate vindeca doar cel ce le-a facut. Ei, asta nu mi se pare acceptabil in orice imprejurare.

Dilema de care va vorbeam s-a nascut cu urlete innebunitoare cand pe umarul meu drept s-a asezat ingerasul cel bun. Si el, in bunatatea si piosenia lui mi-a bagat in cap ca daca Dumnezeu ne iarta pe fiecare indiferent de crima comisa, cine sunt eu, mucoasa mica, sa n-o fac. Si atunci incep sa ma zvarcolesc si eu intre mii de ganduri ca drept cine ma cred eu de vreau sa ii fiu superioara Domnului prin decizia mea de a nu ierta pe cei care mi-au inveninat sufletul. Si oricat ma framant eu, ajung mereu la aceeasi concluzie… te pot ierta,… dar nu vei mai fi niciodata mai mult decat un alt om pentru mine. Un om comun, un trecator pe strada, un nimic obisnuit, pentru ca ti-ai pierdut locul pe care eu il pastrasem pentru tine. Pentru ca pot ierta fara sa uit, pentru ca uitarea e impotenta, pentru ca resemnarea e atotputernica.

Si atunci ma mai gandesc inca o data. E asta iertare? Sau tot o forma de osandire…
Cred ca de asta Dumnezeu e Dumnezeu si noi suntem oameni, pentru ca el poate, pentru ca noi nu putem.