Lista de invitati
Ma invart prin casa si prin mine se invart o multime de ganduri si de fluturi… Fluturi din aia ce nu te lasa sa respiri, din aia care nu te lasa sa te asezi, din aia care te fac sa iti dai seama ca iubesti un om indiferent cat ar fi gresit pana la momentul respectiv. As fi putut sa fiu socrul mic, daca nu divortam de maica-sa si daca ea ramanea singurul meu copil. Viata insa a hotarat sa nu fiu eu cel ce o duce la altar. Asta e, o sa ma multumesc sa stau cu ceilalti invitati, undeva la mijlocul salii. As fi vrut sa stau mai in fata, macar in randul doi ca doar fiica mea cea mare se casatoreste. Dar nu multi de acolo vor stii cine sunt, asa ca mai bine stau cu toti la gramada. Ah si sotia mea mai are atat de mult sa termine cu machiatul… Se pregateste pentru mine, pentru ca fiica mea, care nu e si a ei, se marita. S-a coafat atat de frumos, dar sunt sigur ca la nunta fiicei noastre va fi si mai frumoasa. Bucuria ei de mama ce isi vede fata maritata o va face mai frumoasa ca in ziua propriei ei nunti. Mai am sa iau masina de la spalat si plecam imediat..
Telefonul imi arata un numar necunoscut, sau oare il stiu si nu vad. Nu am timp sa imi caut ochelarii, ma deranjeaza sunetul prea lung al soneriei, sunt prea agitat si n-am chef sa vorbesc cu nimeni la telefon. Raspund usor enervat, dar ma inseninez cand o aud pe fiica mea cea mare la telefon. Ma gandesc ca vrea sa isi exprime bucuria ca o sa fiu alaturi de ea in ziua asta atat de importanta, ca o sa o vad mireasa si ca o sa ii dau binecuvantarea mea. O sa astept nepoti, sa fiu un bunic inca tinerel… Nevasta-mea inca misuna prin casa, nu mai are nici ea astampar… Si-a uitat nu stiu ce agrafa prin dormitor si striga la mine sa i-o aduc…
Dar nu pot sa ma misc… Vorbele fetei mele se aud cu ecou, se aud undeva departe, eu nu mai pot sa ma concentrez la nimic. Aud doar ca imi spune ca ar fi deplasat sa apar si eu la nunta, acolo de fata cu toata lumea care stie ca Ol. e tatal ei… Mi se inlacrimeaza ochii… N-o sa fiu cu ea acolo? N-o sa o vad fericita langa alesul ei? N-o sa dansez la nunta fiicei mele? De fapt n-am fost deloc “acolo” pentru ea… m-a respins toata viata, de ce m-ar accepta tocmai acum?
Ma dezbrac fara sa clipesc si fara sa ii spun nimic nevestei mele care e gata imbracata, machiata si coafata… E frumoasa…
Sunt un tata caruia i-a fost refuzata nunta fiicei lui tocmai de catre ea. Bine ca mai am una… Ea ma iubeste, dar nu se marita… E prea mica.
curioasa: oare el ce a facut toata viata asta ca sa se apropie de ea? oamenii se despart,se recasatoresc dar parintii raman aceiasi…poate ar fi fost ok sa citim un post(protejat de avertisment, desigur!)si din punctul ei de vedere,vom afla astfel care-i sunt motivele pt a-si respinge propriul tata(pt ca pe asta cu 0l. ca si tata in ochii lumii e superficial, sau cel putin asa mi se pare mie)
Tu ai pus in lumina favorabila tatal si asta e minunat pt cititori, dar din punctul meu de vedere,(da,subiectiv,recunosc!)fata a avut mai mult de suferit decat el:si-a petrecut o viata,o copilarie fara unul dintre parinti…si asta credeti-ma ca doare,mai ales cand acest”unu dintre parinti”nu e nici macar o data interesat de soarta copilului,ceea ce nu e cazul aici, bineinteles…
E foarte interesanta persepctiva, si inteleg lucrurile cum le vede ea. Daca te obisnuiesti cu absenta cuiva, e greu sa accepti, dupa multi, poate prea multi ani, ca acel cineva si-a amintit ca existi.
Presupun ca e tatal e mandru de ea, si ar vrea sa fie tata din nou, dar uneori e prea tarziu…
Pentru asta tre’ sa iei Marea nu e singura la urmatoarea intalnire bookblog.
@ just me –> As putea sa iti raspund mai multe daca postul n-ar fi protejat de avertisment. Dar cum e… il lasam asa si fiecare intelege si percepe din el ce vrea. Ca, de altfel, din toate posturile din categoria « Tomate si gogonele ». Pot doar sa iti spun doar ca nu va fi niciun post din perspectiva miresei.
@ Anonim –> La fel ca si mai sus. Lasam povestea atat. Nu pot si nici nu vreau sa adaug detalii sau lamuriri. E doar o poveste.
@ Rebeca –> Adica are legatura cu subiectul despre care am vorbit eu aici? O sa incerc, dar dupa cum am zis, dupa ce citesc oleaca clasicism.
Mas o menos, daca asa se scrie, Are o parte de cateva pagini cu o scrisoare adresata fiicei lui, e intriganta rau. Pe mine m-a socat atat de tare incat am renuntat sa mai judec oamenii (ma stradui cel putin) pentru ca exista intotdeauna si “the other side of story”