No offence

In urma unor dialoguri virtuale, mai in gluma, mai serioase, cu anumite persoane, ma vad pusa in situatia de a face o precizare. Si trebuie sa o fac, cu riscul de a parea puerila (in ochii unora), cu cel de a-i pierde ca cititori ai blogului, cu cel de a-i supara sau cu cel de a o da in bara cu postul acesta.
Ca sa nu intru direct in precizare, sa fiu mai diplomata si sa o iau mai pe ocolite, va spun asa: nu ma folosesc de blogul asta pentru a agata pe nimeni sau pentru a intra in gratiile cuiva. Chiar daca apar pe ici pe colo poze cu mine sau imaginea alaturata va atrage atentia si va face sa credeti ca “bombeul” cu pricina e al meu, nu inseamna ca am scopuri ascunse. Sau poate ca am, dar nu de’alea la care va ganditi voi. :P
Unul dintre principiile dupa care ma conduc intr-o relatie e urmatorul: cand am un iubit (pe care apropos, il iubesc foarte mult), pentru mine nu mai exista alti barbati. Nu exista din punct de vedere al intalnirilor. Faptul ca vorbesc pe messenger cu unii nu inseamna mai mult decat atat. Schimb idei, povestesc, glumesc, ma cert cu ei, dar doar si numai virtual.
Cand sunt implicata intr-o relatie, nu ies cu barbati/baieti pe care ii cunosc. Cu atat mai putin voi iesi cu cei pe care nu ii cunosc. Nu prea vad rostul. Mai demult mi-a spus un cunoscut: “De la o anumita varsta, pe noi, barbatii, nu ne mai intereseaza sa iesim cu o femeie doar asa, ca n-avem ce face. Pentru asta avem amici.” Si acum, de fiecare data, ma gandesc la chestia asta, fara sa fac din ea un crez.
Precizarea pe care voiam sa o fac (in caz ca n-ati prins ideea pana acum), e urmatoarea: nu ma intalnesc cu barbati de pe net, de pe blog, de pe messenger la o cafa. In cazul in care se organizeaza o intalnire cum e cea a Schimbului de carti, sau hai sa largim sfera, o intalnire a bloggerilor in Timisoara, ma voi duce, ca doar nu sunt salbatica sau fixista. Nu vad insa rostul iesirii la o cafea cu un alt tip, din moment ce sunt implicata intr-o relatie. Daca n-as fi, datele problemei ar fi altele.