Patru, Doamne, si toti patru
Cristi isi simte mana amortita si nu prea isi poate misca picioarele. Pe fata are pamant si hainele ii sunt rupte. Ce cauta pe camp intins cu fata pe jos? Se ridica si priveste in jur. E pe camp, nu e nici o indoiala.Cand se dezmeticeste mai bine, vede masina lui Raoul langa sosea. Parca e a lui, desi culoarea… Isi aduna puterile si se indreapta spre ea.
Raoul, Mirela si Eliza parca acum se trezesc din somn, toti deodata, de parca un ceas desteptator i-ar fi smuls din visare. In jurul lor miroase a ars, ba chiar li se pare ca vad si fum. Cristi deschide portiera din dreptul soferului, Raoul e orbit de lumina, isi duce mana la ochi pentru a-l putea vedea pe prietenul sau. Inca nu s-a trezit de tot. Parca ar fi din fum si el. Il intreaba de ce e afara si nu cu ei in masina. Nu stie, s-a trezit acolo, brusc, si apoi a venit la ei. Nu-l mai doare nimic, nu mai simte nimic.
Fetele le urmaresc discursul si vor sa iasa la aer curat. Nu le place mirosul de carne prajita. Le da o senzatie ciudata. Afara e prea multa lumina, se uita unul la altul, mirati. Lumina le da impresia ca ar fi transparenti. Mirela simte ca pluteste, nu mai poate pipai cu picioarele campul pe care sta. Il ia pe Raoul de mana. Nu vrea sa plece nicaieri fara el. Cristi si Eliza ii vad ridicandu-se incet de pe pamant, o prind pe Mirela de mana si toti plutesc, se ridica la cer.
Ieri dimeata, urletul rosu al Pompierilor ma ridica de pe scaun si ma cheama la fereastra. Ma uit dupa el prin geamul fumuriul al biroului si ca de fiecare data ma indispune.
Spre seara, cand mergeam pe strada, as fi vrut sa nu fi raspuns la telefon. De fapt prima data cans a sunat nici n-am raspuns. Un mesaj, apoi un alt telefon. Mi se taie picioarele si vocea imi tremura.
Am inteles cum s-a simtit Dna. Dalloway la petrecerea sa.
Cristi, Raoul, Mirela si Eliza au murit ieri intr-un accident de masina. Toti. Impreuna. Doua iubiri se vor continua in cer. Il cunoasteam doar pe Raoul. Nu eram prieteni, doar cunostinte, dar il cunosteam atat de bine incat sa stiu ca a fost un om extraordinar, un baiat destept, oricand dispus sa ajute pe oricine. Ma tot gandesc la durerea celor 4 familii. La lacrimile care curg si la tristetea care-i va insoti toata viata.
Dumnezeu sa ii mangaie, si pe cei decedati, Dumnezeu sa ii odihneasca in pace.
Raoul, Mirela si Eliza parca acum se trezesc din somn, toti deodata, de parca un ceas desteptator i-ar fi smuls din visare. In jurul lor miroase a ars, ba chiar li se pare ca vad si fum. Cristi deschide portiera din dreptul soferului, Raoul e orbit de lumina, isi duce mana la ochi pentru a-l putea vedea pe prietenul sau. Inca nu s-a trezit de tot. Parca ar fi din fum si el. Il intreaba de ce e afara si nu cu ei in masina. Nu stie, s-a trezit acolo, brusc, si apoi a venit la ei. Nu-l mai doare nimic, nu mai simte nimic.
Fetele le urmaresc discursul si vor sa iasa la aer curat. Nu le place mirosul de carne prajita. Le da o senzatie ciudata. Afara e prea multa lumina, se uita unul la altul, mirati. Lumina le da impresia ca ar fi transparenti. Mirela simte ca pluteste, nu mai poate pipai cu picioarele campul pe care sta. Il ia pe Raoul de mana. Nu vrea sa plece nicaieri fara el. Cristi si Eliza ii vad ridicandu-se incet de pe pamant, o prind pe Mirela de mana si toti plutesc, se ridica la cer.
Ieri dimeata, urletul rosu al Pompierilor ma ridica de pe scaun si ma cheama la fereastra. Ma uit dupa el prin geamul fumuriul al biroului si ca de fiecare data ma indispune.
Spre seara, cand mergeam pe strada, as fi vrut sa nu fi raspuns la telefon. De fapt prima data cans a sunat nici n-am raspuns. Un mesaj, apoi un alt telefon. Mi se taie picioarele si vocea imi tremura.
Am inteles cum s-a simtit Dna. Dalloway la petrecerea sa.
Cristi, Raoul, Mirela si Eliza au murit ieri intr-un accident de masina. Toti. Impreuna. Doua iubiri se vor continua in cer. Il cunoasteam doar pe Raoul. Nu eram prieteni, doar cunostinte, dar il cunosteam atat de bine incat sa stiu ca a fost un om extraordinar, un baiat destept, oricand dispus sa ajute pe oricine. Ma tot gandesc la durerea celor 4 familii. La lacrimile care curg si la tristetea care-i va insoti toata viata.
Dumnezeu sa ii mangaie, si pe cei decedati, Dumnezeu sa ii odihneasca in pace.
Buna scufito! Poate sint prea dur dar pentru astfel de descreierati ai soselelor (si ma refer aici doar la sofer) nu am pic de mila. Citez de pe link-ul tau: “Martorii povestesc că ÅŸoferul a făcut mai multe depăşiri riscante, în cascadă, pe drumul umed, în condiÅ£iile în care ploua fără încetare de ore bune.” Daca erai intr-o masina care venea din sens contrar, ce ai fi spus? Eu m-as lipsi de astfel de amici fara minte, fara grija fata de cel care este in masina, de vietile pentru care esti responsabil din clipa in care se urca in masina ta si pina coboara. Din cauza unui asemenea idiot se pierd prieteni dragi, cunostinte (cum a fost cazul tau) si se produc nenorociri in lant. Imi pare rau pentru tristetea-ti provocata, viata merge inainte.
🙁 e ingrozitor! Mai ales ca se intampla astfel de lucruri din inconstienta!
La inceputul verii un caz similar, tot 4 tineri timisoreni, au murit intr-un accident de masina in drum spre mare.
Nici nu stiu ce sa ma spun…
ieri dimineata primul lucru pe care mi-l spune sefa e ca a vazut coloana de masini de politie si masini de pompieri care sa indrepta in afara orasului. imediat am stiut ca sigur voi vedea ceva la stirile de la ora 7.si asa a si fost…ingrozitor, imi pare rau pt prietenul tau, imi pare rau pt toti patru de fapt, imi pare si mai rau pt cei care au ramas neconsolati in urma lor…dar nu pot sa nu condam inconstienta!!si eu am un prieten, cu masina tare, si mandria lui cea mai mare e sa spuna ca face italia romania in 8-9 ore!!!!!astfel de oameni pt mine nu au creier…si mai trist e ca face chestia asta chiar si dc e cineva in masina!!macar dc esti inconstient fa-o pe propria raspundere si piele..dar nu omori si altii!!!…pacat..
fara a sta sa ma gandesc la motivul pentru care au murit cei 4 tineri, am apreciat modul in care tomata a reusit sa prezinte momentul imediat urmator impactului…
@ alk1970 –> Imi pare rau ca nu au invatat din greselile altora, si ca Raoul care am inteles ca a fost soferul nu era mai chibzuit, il stiam foarte calculat si serios. Nu stiu unde se grabea asta. Dar a stat oare cineva sa se gandeasca cate vieti ar fi fost salvate daca pe marginea soselelor nu ar fi atatia pomi ornamentali? Daca soselele din Romania ar fi dublate cu cate o banda in ambele sensuri? Eu sunt convinsa ca foarte multe accidente s-ar fi sfarsit mai putin tragic. Ar fi ramas cu urme pe viata multi dintre cei care au murit, dar macar ar mai fi fost in viata. In fine, acum e prea tarziu sa judecam mortii.
@ Ama –> Eu numar deja 4 cunostinte in ultimii 2 ani care si-au pierdut viata in accidente de masina. Unii nevinovati. O sa incep sa ii insemnez cu cruci negre pe poze… 🙁
@ criss –> Cred ca a fost dovada de inconstienta, dar stii ce am realizat? Odata cand esti la volan ai impresia ca nu se poate intampla nimic, oricat de tare ai merge. De exemplu de fiecare data cand am de mers la drum, cu o noapte inainte nu pot sa dorm din cauza filmelor pe care mi le fac. vad tot felul de accidente inspirate de ce vad la televizor. Dar a doua zi cand ma urc in masina… nu mai am nici o temere… poate asta e inconstienta.
@ Nabelea –> Multumesc pentru apreciere. Asa prefer sa ma gandesc ca s-a intamplat si ca au plecat toti 4 de mana in cer. Prefer sa ma gandesc ca nu au simtit nimic si ca au murit pe loc, sa nu treaca prin nici o durere.
Nu mai are nici un rost sa judecam ce a gresit sau ce nu a facut soferul.
Dar nu sunt de acord cu afirmatia ta legata de copacii ornamentali. C Spui ca “foarte multe accidente s-ar fi sfarsit mai putin tragic”. Ideea ar fi sa reducem acest numar, nu doar sa gasim metode pentru amortizare mult mai eficiente.
Cel mai trist este cand vezi ca erau foarte tineri, si aveau toata viata in fata.
@ unuzero –> Da, ideea e sa reducem aceste accidente, dar nu ti se pare ca pomii aia ar reduce cateva. Un mare numar de accidente se sfarseste tragic pentru ca masinile s-au izbit de … decor. E drept ca multe se intampla datorita vitezei si acei soferi nu prea sunt de plans. In cazul de fata nu prea pot sa fiu obiectiva pentru ca ma doare moartea celor 4.