…si Viena

Prima data cand am fost in Viena am vazut Dunarea, Stephans Dom, un supermarket si m-am plimbat cu metroul.
A doua oara, adica acum, n-am mai vazut Dunarea, n-am mai fost la supermarket, dar am revazut Stephans Dom, si m-am plimbat mai mult cu metroul.
De la Obertraun si pana la Viena sunt peste 200 km, poate chiar 250, un drum de 3 ore. A trebuit sa ne trezim de dimineata pentru a putea absorbi cat mai mult din frumusetea capitalei Austriei, avand in vedere ca nu stateam decat cel tarziu pana la 8 seara. Nici macar o zi intreaga. Stiam de la inceput ca nu vom intra in niciuna din cladirile pe care le vom fotografia, stiam ca timpul nu ne permite sa admiram pe dinauntru niciun muzeu. Nu-i nimic, la fel ca si pentru Salzburg, mai e timp.
Ma asteptam la frumusete, la majestate, la imperialism, la regalitate, la palate, la fantani, la biserici si la statui care te lasa cu gura cascata. Si cu toate acestea am ramas cu gura cascata in fata Hofburg-ului, in fata Parlamentului, a Primariei, a Operei, a cartierului de muzee si mai ales a Schonbrunn-ului. Am regretat ca n-am vazut palatul Belvedere si ca n-am intrat la Schonbrunn, dar macar ma consider o norocoasa ca le-am vazut de afara.
Multe strazi si cladiri mi-au amintit de Timisoara, intr-un loc am avut impresia chiar ca ma aflu pe Bd. Revolutiei… nu degeaba i se spune Mica Viena. Bineinteles e mult mai superlativa decat Timisoara, dar asemanari sunt, desi unii se cazneau sa ma contrazica.
Mai departe va povestesc pozele.