Girls are talking

Scriind unul din posturile trecute mi-a venit o alta idee. Aceea de a scrie despre “cel mai bun prieten” of all times. Chestia e ca eu n-am asa ceva. In sensul ca mi-am schimbat foarte des “cea mai buna prietena”. Nu e una constanta, odata cu fiecare varsta sau cu fiecare ciclu scolar am considerat pe altcineva sora de cruce.
Daca incep cu copilaria, de acolo n-am ce sa aleg, nu existau departajari de genul asta. Eram toti la gramada, fetite, baieti, nu prea conta cine pe cine indrageste mai mult. Ma bucur ca si acum, dupa atatia ani, cele 3 fete cu care mi-am petrecut copilaria inca stau la mine in zona si ne intelegem la fel de bine desi ne vedem rar si putin. Stiu ca ma pot baza pe ele, stiu ca ma pot distra cu ele , stiu ca suntem alaturi la bine si la rau.

In ciclul primar si in gimnaziu am avut ca prietena o colega de clasa cu care de fiecare data cand ne certam era din cauza baietilor. =)) Ba ne placea de acelasi, ba cel de care imi placea mie o voia pe ea sau invers. Ghinionul de a avea aceleasi gusturi la baieti. :P Din pacate cu ea, atat a durat prietenia, acum ne intalnim foarte rar, desi stam relativ aproape, ne-am schimbat amandoua prea mult pentru a avea aceleasi interese comune.

La iesirea din copilarie s-a mutat o fata intr-un bloc de langa al meu. M-am imprietenit repede si cu ea si am devenit nedespartite. Dormeam impreuna, mergeam aproape peste tot impreuna, radeam, plangeam si mancam impreuna. Din pacate in cativa ani s-a mutat din nou, undeva prea departe pentru a pastra legatura si prietenia nealterata.

In liceu imi schimbam prietena cam in fiecare an, in functie de colega de banca (impusa de diriginte), asa ca am avut vreo 3 prietene bune, pana cand m-am oprit la una pe care am pastrat-o timp de mai multi ani, vreo 3-4, cred. Desi ieseam in oras si mergeam in vacante impreuna, lucrurile s-au schimbat, la fel si noi.

Acum nu pot sa zic ca am o prietena buna, am 3 prietene cu care impart cat pot. Prietene pe care le-am cunoscut in facultate si cu care am impartit multe, si bune si rele. Cateodata mi se pare ca lipseste ceva si de aici, dar asta e. Evoluam impreuna si fiecareia ii face placere compania celorlalte si ne simtim bine cand ne adunam. Radem, glumim, ne certam dar pana la urma ne intoarcem una la celelalte si lucrurile reintra in normal. Nu as vrea sa le pierd (desi cateodata le innebunesc si poate le indepartez cu ideile, mofturile si comentariile mele – mai ales pe Cori). Toate suntem diferite si nu cadem intotdeauna de acord, dar pana la urma lasam una de la alta sa ne fie bine tuturor. So this is for my girls: Andrea, Corina si Moira.

In concluzie, poate nici nu am nevoie de o prietena cea mai buna pentru ca le am pe toate 3, sau poate am o nevoie prea mare ca sa imi dau seama.