Nu-mi stă în obicei să citesc cărţi ce nu aparţin beletristicii. În afară de situaţiile în care am fost obligată de şcoală să deschid şi să răsfoiesc o carte de teorie, nu mi s-a lipit de mâini nici un manual de self help, nici un documentar, nici alte soiuri de volume. Mai puţin dicţionare, că alea a fost imperativ necesar. Însă, Iubi mi-a făcut cadou trei cărţi apărute la Săptămâna financiară şi la revista Felicia, cărţi pe care eu le-am dorit şi imediat m-am şi pus pe lecturat. Prima aleasă a fost Femei celebre pe divan. Răsfoind-o, mi-a plăcut că e aerisită şi că are capitole de o lungime numa’ bună de tras o gură de aer între personaje. Pentru că personajele ei sunt, aşa cum anunţă titlul femei celebre. Începând de la Colette şi până la Prinţesa Diana, autoarea Catherine Siguret (căreia mai mult ca sigur n-o să-i reţin numele) trece de la scriitoare, la cântăreţe, la femei din politică sau la actriţe. Toate sunt însă femei ale căror destine n-ar fi avut cum să fie altfel sau faima lor nu avea cum să le lase să treacă neobservate şi din punct de vedere personal.

Colette – scriitoare. De ea nu ştiam mai nimic. Am auzit de ea prima oară când am citit Al doilea sex, pentru ca Simone de Beauvoir o menţiona destul de des ca pe un exemplu de „aşa da”. Citind în cartea asta mini biografia ei, am înţeles de ce. Colette a fost crescută într-o familie bună şi relaţiile armonioase dintre membrii ei i-au creat mediul propice unei educaţii alese (la 6 ani îl citea pe Balzac). Pentru vremurile în care a trăit, scriitoarea a beneficiat de o libertate cum numai bărbaţii îşi permiteau să îşi ia. Se iubea cu femei şi cu bărbaţi deopotrivă, iar opera ei, deşi publicată la început sub numele soţului ei, a avut un succes răsunător chiar dacă s-a descoperit că au fost scrise de o femeie. Read the rest of this entry &raquo

Autor: Simone de Beauvoir
Nationalitate: frantuzoaica
Titlu original: Tous les hommes sont mortels
Anul aparitiei: 1946
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 9.5/10
Alte romane de acelasi autor: Invitata, Femeia sfasiata, Al doilea sex

Miercurea in care Cotidianul a oferit Toti oamenii sunt muritori a fost una dintre cele mai fericite miercuri. Nu cred ca ma asteptam sa o vad pe Simone de Beauvoir in colectia lor, dar oricum surpriza a fost foarte placuta. Norocul facuse sa termin Camera lui Jacob in dimineata acelelasi zile si n-am avut nici cea mai mica ezitare sa incep cartea de la Cotidianul. Cu Simone de Beauvoir am o istorie mai veche: am studiat-o pentru licenta si din scrierile ei am citit Al doilea sex (carte fundamentala a feminismului), La femme rompue (in franceza) si Invitata (care m-a socat cu trioul amoros).

Toti oamenii sunt muritori este o carte superba despre conditia omului nemuritor, asta in cazul in care el ar exista. Angoasele, dramele, tristetea cu care se lupta, ipostaza de nimeni si nimic oriunde si oricand ar trai. Nascut in 1279, Raymundo Fosca bea un elixir care il face nemuritor. Pe atunci, o singura viata nu ii ajungea sa isi puna in practica toate proiectele pe care le avea. Incepand cu secolul 13, pornind din Italia ca si conducator al Carmonei, apoi aparand si veghind viata lui Carol Quintul prin Spania, explorator alaturi de Cartier, si in sfarsit in Franta, la Paris, Fosca se lupta cu el insusi si cauta in permanenta lucruri si persoane care sa il readuca la viata; desi nemuritor, el e un mort printre oameni.

Cartea incepe avand in prim plan o actrita, Regine care il vede pe Fosca pe fereastra camerei sale de hotel si intrigata, il abordeaza. Se indragosteste de el si cand acesta pleaca, ea il someaza sa ii spuna povestea lui. Si de fapt, toata cartea e istoria lui, povestita in flashback, cu o multime de detalii despre toate secolele pe care le-a trait. Spre deosebire de povestea din La rascruce de vanturi, cartea asta nu amesteca trecutul cu prezentul, nu intercaleaza dialogurile cu cel caruia i se povesteste cu ce se intampla cu ani in urma. Singurele reveniri la realitate sunt la sfarsitul fiecarei parti cand intr-un schimb de replici sumar, Regine este reamintita citiorului.

Cat despre Fosca, la inceput, cand l-am cunoscut, am avut in fata ochilor un Leopold* venit din vesnicie si aterizat in lumea noua care il lasa mut. Cand insa l-am regasit pe parcurs si mai ales la capatul partilor, dupa ce l-am insotit prin toate trairile lui mi s-a schimbat perspectiva asupra cuvintelor pe care i le spune lui Regine. Man from Earth e cea mai apropiata comparatie pe care pot sa i-o aduc acestui personaj deosebit de intrigant.

Desi pe alocuri prea multe detalii despre batalii, razboaie si lupte m-au plictisit, pasajele de filosofie si teoriile existentialiste pe care Simone de Beauvoir le elaboreaza m-au fascinat. De obicei imi dau seama imediat daca imi place sau nu o carte, dar cu Toti oamenii sunt muritori n-a fost acelasi sentiment de la inceput pana la sfarsit. Cand am inchis-o, avand lacrimi in ochi, mi-am dat seama ca daca m-a tulburat in felul ala e o carte care imi place. Pe modelul de la Schimb de carti: ii dau 10 fara nici o clipire.

PS. Inca o recenzie buna la Cinabru.
____________________________________
* Kate and Leopold