Din nou tristeţe, din nou durere, din nou lacrimi şi din nou deznădejde.

Dar nu vă plictisesc, ci vă aduc la cunoştinţă două fapte bune pe care le puteţi face. Aşa, ca de sărbători:

1.    Plaiul nu inseamnă doar un festival, ci şi implicarea în acţiuni civice mai serioase. Cum ar fi donarea de sânge. Pe foarte scurt, informaţii din mailul pe care l-am primit de la ei: „Întâlnirea va fi vineri 11.12.2009 la ora 8 (cu o marjă de eroare în ideea că vor fi câţiva întârziaţi, e în regulă) în fata la Centrul de transfuzii! Am ales o oră aşa de dimineaţă fiindcă mulţi probabil trebuie să ajungă la lucru!” Bannerul de susţinere este acesta.

2.    Campania Samsung More Than Talk demarează în primul rând pe pagina de Facebook, unde vă invit să intraţi şi să luat badge-ul de susţinere, iar într-una dintre zilele următoare va avea loc o sesiune de Q&A pe tema cancerului de sân, dar vă zic eu mai multe la momentul potrivit.

Asta puteţi face. Un mic bine, e cel mai mic. Să daţi de veste.

Iniţial am vrut să botez postul ăsta “Naţionalism de Timişoara” da’ m-a scos Dexul din încurcătură lămurindu-mă că “regionalism” e mai potrivit.
De la bun început să stiţi că nu sunt adepta zicalei “Banatu-i fruncea” şi din cauză că nu-mi place cum sună şi din cauză că miroase a laudă de sine. De fapt e laudă de sine pe faţă.

Dar asta n-o să mă împiedice niciodată să vorbesc despre Timişoara la superlativ. Îi ştiu toate lipsurile, toate degradările din ultimul timp, toate incoerenţele cu care ne întâmpină când are chef. Şi totuşi, ca ea nu-i niciuna. Saltă inima în mine de bucurie când citesc impresiile unor oameni care nu sunt născuţi şi crescuţi aici şi dacă mă prind şi într-o pasă mai emoţională, dau şi-un pic de apă la şoareci.

Mulţi s-au întrebat de ce bloggerii timişoreni au ţinut morţiş să îşi facă propriul lor blog, să se delimiteze de restul ţării? Până nu mi-a spus cineva ca pare un gest puţin înfumurat şi separatist, nu m-am gândit nici o clipă la asta. Bloggerii timişoreni s-au strâns laolaltă pentru că voiau să se cunoască şi să nu se certe cum se întâplă prin alte coluţuri ale ţării.

În altă ordine de idei, m-am mobilizat să scriu postul datorită articolului lui Robert Şerban din 24 fun şi al postului Mariei despre Plai. Voi cum v-aţi simţi dacă cineva ar vorbi aşa despre oraşul vostru?