-
Ronda, între stânci, hăuri și coridă
De la Malaga la Ronda e un drum de două ore cu trenul. Două lucruri despre această călătorie cu trenul: 1. e un frig în tren de mori – eu m-am îmbrăcat în rochie lungă, alegere pentru care m-am și felicitat, m-am și înjurat (dacă în tren eram ca pinguinii, vorba Sotzului, la Ronda ne topeam ca gheața). 2. peisajele sunt foarte frumoase: pe lângă satele albe ale Andaluziei, am văzut și El Caminito del Rey, pe care visez să-l parcurg cândva în viitor. E deja redundant să vă spun că și la Ronda mi-am dorit să ajung pentru că am văzut-o pe Pinterest, dar ce să fac dacă ăsta…
-
Ar fi fost mai bine la Nerja
Cum spuneam în articolul despre Malaga, dacă mă documentam mai bine, aici aș fi ales cazare. Nerja, Torremolinos, Benalmadena au acel aer de vacanță, sunt stațiuni, o grămadă de vile și hoteluri, prosoape întinse la uscat pe balcon, lume bronzată (nu că în Malaga n-ar fi fost) etc. Mi-a plăcut mai mult din toate punctele de vedere. La Nerja am ajuns pentru o peșteră, care pe Pinterest arată fabulos. La fața locului e impresionantă. Două camere imense unde se găsește cea mai mare coloană din lume. Povestea ei o puteți află de aici, dacă va interesează, plus o grămadă de alte „cele mai… din lume”. În rest, va spun doar…
-
Dupa doi ani, Malaga
Malaga era o destinație programată pentru 2015, după ce Pinterestul mi-a scos în cale poza asta. Doar că pe vremea când plănuiam să fim acolo, eram în maternitate, în chinurile facerii, aducând-o pe Ada pe lume. Poate își dorea și ea să vina cu noi și de asta ne-a stricat planurile 🙂 Nu-i nimic, Malaga va rămâne întotdeauna prima ei vacanță la mare cu părinții ei. Chiar dacă prima întâlnire cu marea a fost la Zinnowitz la Marea Nordului, dar despre asta în alt episod. Din păcate nu scria sub poza de mai sus că peisajul e din Nerja și nu din Malaga, că mă orientam altfel. Tehnic, Nerja e…
