Îi arătam ieri Ancăi niște poze pe care le-am postat de-a lungul vremii pe Facebook. Așa că vi le arăt și vouă, că poate le-ați ratat sau poate nu aveți Facebook. Și e păcat să nu le vedeți Apropos, e mai vioi ca niciodată, dar momentan trece printr-o fază: ne mârâie și pe mine și pe Iubi. Pe mine m-a mai slăbit în ultima vreme, că am fost singuri acasă și ne-am jucat mai mult, dar se pare că încă mai are ceva de împărțit cu Iubi. Benny, pe de altă parte… e bătrân, tare bătrân și nițeluș bolnav, slab și încet. Are aproape 15 ani…

mai mult…

Mie-mi plac follow-up-urile la anumite povești, întrebări sau situații de cumpănă, așa că, pentru cei care se întreabă ce-am făcut cu patrupezii cât am stat în Grecia, ei bine, am ales varianta 3: i-am dus la o pensiune canină.

Nu căutasem pe net înainte să vă întreb pe voi, pentru că prefer să mă bazez pe recomandări, înainte să fac eu pasul final. Așa că Diana mi-a lăsat 3 linkuri, pe care le-am accesat, le-am analizat și am sunat. mai mult…

Mai am puțin sub 3 săptămâni până plec în concediu și mie nici că-mi pasă. Pe lângă faptul că nu știu ce-i cu mine de m-a părăsit entuziasmul pentru călătorii, m-au abandonat și toate abilitățile organizatorice. Știm doar destinația, nu știm unde stăm, cât ne costă, ce vedem, unde facem plajă, ce vrem să vedem, dar, cel mai important, nu știm ce facem cu câinii.

Așa că m-am hotărât să scriu despre asta pe blog, pe facebook și pe twitter, că poate mă puteți îndruma sau sfătui voi. Am 3 variante. mai mult…

Tot gândindu-mă despre ce să scriu, am ajuns la concluzia că există în viaţa mea nişte fiinţe foarte importante, despre care am vorbit destul de rar pe blog: câinii mei. Îi iubesc ca pe ochii din cap şi aş face orice pentru ei şi totuşi articolele despre ei sunt aproape inexistente. Cred că mai dese sunt cele în care vă prezint câte o pisică sau un câine care are nevoie de stăpân.

Aşa că azi vă povestesc puţin despre Benny şi Ricky, că nu cred că-i cunoaşteţi aşa bine. mai mult…

Cu cât drag am așteptat pozele cu animăluțe, nici n-aveți idee. M-am miorlăit și m-am topit la fiecare poză cu necuvântătoare pe care am primit-o și așa mi-ar fi plăcut să îi smotocesc pe fiecare în parte. Da’ m-am consolat cu smotocirea câinilor din dotare care sunt atât de curați și pufoși și tunși de mi-e mai mare dragul. Deh… tratamentul (care fie vorba între noi, în afară de faptul că sunt mereu curați și pieptănați, nu are prea mare efect. Tot se ling și tot se scarpină). Aici aveti un album intreg cu ei. Ah, sa nu uit, Ricky, al mic, primul din poza, are 7 ani. Pe cat e de drac pe atat e de dulce. Celalalt, seniorul, e Benny si are 13 ani. E cel mai cuminte si mai linistit caine din cati am cunoscut eu. Are atata bun simt ca ti se rupe inima. Cand Ricky a intrat in familia noastra, nu l-a bagat in seama un an de zile. Pana la urma, cand a vazut ca nu mai pleaca, l-a acceptat si i-a cedat lui toate drepturile.

Nu știu dacă ați avut chef să citiți până aici, da’ știu că o să cițiți micul bio de deasupra pozelor. Să pur mai mult…

De când mi-a luat 200 de lei pentru a trata o otită, n-am mai prea dat cu câinii pe la veterinarul lor. I-am tot dus pe la alții mai de prin preajma casei ca să le facă o deparazitare-două. Însă câinii mei au o alergie de zile mari care îi ține tot într-un scărpinat și-un lins de câteva luni bune. De fapt, câinii mei se scarpină și se ling de când s-au născut cred. Dar acum e mai rau ca niciodata. La început mi-au spus că e din cauza mâncării. Să nu le mai dau mânacare de oameni. Bun, nu le-am mai dat. Mă duc aproape de faliment în fiecare lună pentru că le iau mâncare de la Royal Canin, hipoalergenică. Și asta mă costa 30 de lei kg, care nu mă ține nici o săptămână. Da, e scump să ai câini… Și totuși nu încetează cu scărpinatul. Ajung până la sânge atâta sunt de insistenți. E drept că au colectat și câțiva “chiriași” de pe afară de la pisici și de pe la sat. Însă ăsta nu cred că e un motiv să se scarpine până devin portocalii din albi. mai mult…