-
Munte, zăpadă, brândușe
Pentru al nu-mai-țin-minte-câtelea an la rând, mi-am petrecut Paștele la Baia Mare. Și, ca de fiecare dată, am căutat o bucățică nouă de Maramureș pe care n-am văzut-o. E drept n-am văzut și n-am fost încă cu mocănița, n-am fost nici la Ocna Șugatag, dar cred că-i lesne de înțeles de ce, mai ales acum. Dar e bine că a mai rămas ceva de văzut pentru că n-am întâlnit încă nici un județ care să aibă atâtea de oferit ca Maramureșul. Bine, nu că aș fi eu prea plimbată prin România, dar dacă n-am la cine să mă duc în Moldova, par exemple, cine știe când ajung acolo. De data…
-
A mai trecut un Paște
În ultimii 7 ani, Paștele arată cam la fel pentru mine. Cu excepția a doi sau trei ani, când sărbătoarea asta a fost cu adevărat dureroasă, în toți ceilalți a fost parcă trasă la xerox. Nu-mi place Paștele, am spus-o de fiecare dată când am scris despre el și nu cred c-o să-mi schimb vreodată părerea. Cine știe, poate când o să am copii și-o să-i aburesc cu Iepurașul. O să uit că-i o sărbătoare tristă. Daaaar, bine c-a trecut.
-
Tot prin aer
Am întrerupt relatarea evenimentelor de la Baia Mare chiar când zborul cu balonul s-a încheiat. Dar asta n-a fost tot pentru că am coborât din ceruri, doar pentru a mă întoarce acolo câteva ore mai târziu. Nu cu balonul, ci cu telescaunul. După o șuetă cu fetele (Loredana, Bianca, Elena și Mira), ne-am urcat în mașini pentru a merge către o destinație care mie-mi era deja cunoscută (vouă v-am vorbit desprea ea în acest articol), dar tot am vrut să o revăd pentru că-mi place tare mult acolo. La Mogoșa.
-
Am plutit cu balonul
V-am spus că mă duc, m-am dus. Deși nu eram în cea mai bună formă a mea, niște dureri își cam băteau joc de corpul meu, da’ asta n-a făcut decât să-mi știrbească puțin din entuziasm. Doar joi, nu și vineri, în ziua marelui eveniment.
-
O să zbor cu balonul
Dacă aş fi pus în scris bucket list-ul ăla pe care nu m-am mobilizat să-l pun în scris, aţi fi ştiut că înainte să mor, îmi doresc foarte tare să zbor cu balonul cu aer cald. Demult îmi doresc. Iar când am văzut în 24FUN că există în Timişoara o firmă care se ocupă cu aşa ceva, mi-au sclipit ochii pe loc. Numai că m-am dezumflat când am văzut preţul. Unele plăceri sunt destul de scumpe, dar cum m-am obişnuit în ultimii ani, pentru îndeplinirea unei dorinţe, plătesc oricât. Şi de fiecare dată mi s-a confirmat faptul că preţul, oricât de piperat e, merită fiecare leu (vezi concertul Lady Gaga…
