Chiar în momentul în care mă simţeam singur-singurel, mi-ai apărut în cale, brutal, asemeni unui pumn în gură. Drumul vieţii mele se derula tot drept, iar întalnirea noastră a fost de fapt un accident asurzitor. Îmi venea să plâng ca un nou-nascut, aproape să urlu ca un animal prins în cursă.

Iubirea-i violentă. Violentă pe dinauntru, ca un vulcan.

Am rătăcit pe drumuri şi în inimile oraşelor, am părăsit şi doamne şi femei uşoare, dar înaintea ta cad la picioare şi mă abandonez milei tale.

Pentru că adevărul nu seamănă cu nimic. Dacă mi-ai cere să cred în mâine, dacă mi-ai cere să-ţi plantez flori în gradină şi să dorm în lenjerie de satin, m-aş răzvrăti împotriva destinului meu.

Iubirea n-a venit niciodată acolo unde am aşteptat-o. Am căutat-o, dar fară noroc.

Şi-acum, iubindu-te pe tine învaţ ca dragostea ce-o simt e violentă.

Ma faci gelos de-mi vine să trag în primul care mişcă. Fereşte-te şi tu de mine când văd roşu în faţa ochilor.

Îmi faci viaţa grea, dar în loc să dau cu pumnii în pereţi, mai bine aş porni spre alte aventuri, să regăsesc bărbatul liber care am fost odată, cel care eram înainte să cad pradă frumuseţii tale.

Dar când cedezi şi te topeşti sub mângâierile mele, toată violenţa asta mi se preschimbă-n tandreţe.
Da, iubirea-i violentă…dar doar pe dinăuntru…

* Recunoaşte cineva cu ce seamană textul meu?

Încă nu-i adresase nici o replică de când ajunsese la cafenea. Nu-l învrednicise nici măcar cu o privire serioasă, în afară de cele aruncate într-o doară, atunci când el vorbea şi inevitabil toţi se uitau la el. Îşi dorea însă să poată stărui cu pupilele aţintite pe chipul lui, dar ştia că dacă o face, toată perversitatea gândurilor ei i se va citi în privire.

Trecură deja mai mult de trei sferturi de oră şi totul părea vesel, scăldat în alcool, cafea şi fum de ţigări. Voci amestecate erau de nedesluşit pentru urechile ei în care răsunau numai fantezii legate de mâinile şi buzele lui. Când deja nu se mai putea concentra la nimic din jurul ei, limba lui i-o îmbrăţişa pe-a ei într-o fantezie care o lăsă cu ochii fixaţi pe fumul ţigării.

Neputinţa de a-şi stăpâni gândurile o făcu să se ridice stângace de la masă, să o împingă uşor pe prietena ei ocupată cu o conversaţie plictisitoare şi să se îndrepte aproape beată spre coridorul ce ascundea toaletele.
În fata oglinzii nu era mai bine. Apa rece n-avea nici un efect şi fantezia era de nestăpânit. Avea nevoie de el să i-o satisfacă, dar ce gând absurd şi ce dorinţă imposibil de îndeplinit. Nici măcar nu purtaseră o conversaţie mai lungă de 5 minute, deşi se cunoşteau deja de destul de multă vreme. Îşi mai aprinse o ţigară şi se privi în oglindă, dar un grup de fete ce tocmai întrase o făcu să se simtă ridicolă. O stinse şi ieşi cu capul plecat din toaletă.

Pe holul ce ascundea uşile băilor, proptit de perete într-o poziţie obraznică, el o aştepta. Ea zâmbeşte mirată, dar măcar fantezia se risipise. El, misterios ca de obicei, nu-i vorbeşte, dar nici nu se mişcă. O lasă să se apropie de el destul de mult, o lasă chiar să vorbească, deşi n-aude ce îndrugă. Aproape că trece pe lângă el, aproape ii scapă. O trage de mână şi dintr-o mişcare o lipeşte de perete. Un tip ii uşurează munca şi din cauza spaţiului restrâns îl împinge spre ea. Cu o mănă pe perete deasupra capului ei, o priveşte de sus şi-şi savurează victoria. Acum ea e cuminte, respiră sacadat, i-a revenit fantezia, numai că acum o poate privi, o trăieşte. Cealaltă mână a lui îi atinge gâtul, cu degetele ii atinge decolteul, coboară pe sâni şi o priveşte în ochi. Ea i-ar închide pe-ai ei, dar nu poate, nu vrea să-i ofere victoria aşa de uşor. Îi atinge un sfârc cu podul palmei, apoi îl atinge cu degetele. Suspină şi aproape închide ochii. Ii simte respiraţia deasupra ei şi toate simţurile i-o iau razna. Ar vrea că el s-o sărute, să pună capăt chinului, îi recunoaşte deja triumful, dar el continuă să o mângâie cu mâna şi cu privirea. Şi oameni trec prin spatele lui şi îl împing de fiecare dată în ea. Şi tot mai mult îşi doreşte sărutul.

Dar nu, se îndepărtează, o priveşte seducător şi pleacă aprinzându-şi o ţigară. O lasă pe loc fără să se întoarcă, fără să se întrebe ce expresie are pe chip. Nici nu-i pasă. Şi-a dovedit că a înţeles-o cum trebuie, că oricât şi-a ascuns ea gândurile, puţinele cuvinte pe care şi le-au spus au avut intonaţia care a dus mesajul la destinaţie.

Post protejat de AVERTISMENT

Bubuiturile ce se auzeau din strada treceau de geamurile fumurii si de intunericul laptos ce se prefacea ca ii ocroteste. Impungeau tacerea si le sadea teroarea tot mai adanc in inimi. Biroul era prea larg pentru cata teama era concentrata in coltul in care nouă oameni se strangeau unii in altii. Tinere ce de dimineata alesesera sa mearga la lucru, tineri ce se aflau acolo pentru ca ratasera momentul inarmarii si pe care frica si lasitatea ii tinea departe de infernul dezlantuit, el pentru ca venise sa fie aproape de ea si ea, ei bine ea nici nu mai intelegea rostul prezentei ei acolo. Groaza i se prelingea cu repeziciune pe interiorul pielii, al organelor si prin vene, astfel incat nici un gand, nici o alta simtire n-avea loc sa mai existe in ea.

Indrazneste totusi sa se ridice teleghidata, robotica si rece. Pe ceilalti nimic nu ii extrage din tacerea lor, din fixitatea cu care priveau anumite obiecte de pe mesele lor, atat de familiare si totusi atat de lipsite de sens. Singurul care ii urmareste silueta plutind pana in spatele usii e el. Brusc, constientizeaza ratiunea groazei ce-i amorteste gesturile. Ar putea-o pierde si cum s-o piarda cand e putina vreme de cand ea l-a scos din tristete, din depresia si din sila pentru tot ce il inconjura? Asteptase prea mult frumusetea vietii, cea despre care citise, despre care auzise la altii care i-o povesteau. Si acum cand toate astea se intruchipasera in ea, s-o piarda?

Iesi pe aceeasi usa care o inghiti si pe ea, sagetile de lumina, ascunse de ferestre, ii ghidau mersul spre toaleta femeilor. Il izbi efectul neonului si usurarea de a o regasi. Pe jos, in mijlocul posetei imprastiate pe gresie ii vazu parul aranjat in coc la spate si ii cauta privirea atintita asupra scurgerii de sub chiuveta. O stranse in brate cu atata caldura, cu atata dor incat trupul ei, aproape lichefiat, se mula pe al lui.
- Te iubesc! Fu tot ce putu sa ii spuna cand obrajii lor alunecasera aspru unul pe langa celalalt. Ii cauta gura si in soapte ragusite, gafaite ii mai repeta o data.
Iar ea, inghetata de oroarea gloantelor, pietrificata de durerea atacului orasului, intarzie sa ii raspunda. Nu pentru ca fiinta ei nu rezona cu trairile lui, nu pentru ca viata ei fusese frumoasa si pana a-l intalni pe el, ci pentru ca groaza nu-i lasase loc pentru a mai simti si altceva. Imbratisarea si umezeala buzelor lui ii amintisera de ieri, cand nu suierau gloantele si cand oamenii nu mureau pe strada si cand teroarea era necunoscuta.
- Si eu te iubesc!

Post protejat de AVERTISMENT

Tinandu-i in continuare mana intr-a lui, intra in holul hotelului, rezerva o camera, ia cheia si pe ea o trage dupa el. Ea are impresia ca totul in jurul ei se invarte, mirosurile devin insidioase, culorile sunt mai vii, suntele atenuate, si ea se lasa purtata, ghidata de acest barbat  pe care nu-l cunoaste. Fara a-si da seama, se trezeste in fata camerei.
Cheia se strecoara in yala si el aluneca in intuneric pentru a-i face loc sa intre. Ea il priveste, ezita; o ultima ezitare si intra in camera. Tocurile ascutite inteapa mocheta unul cate unul. Niciodata nu si-ar fi imaginat intalnirea in felul asta. Dorinta e acolo, in interiorul lor, arzatoare, insa amandoi si-o infraneaza.
Timp de doua saptamani, dorinta de a-l avea i s-a instalat in suflet, incet, in urma unui email. Atat. Apoi nici o veste. Si iata ca acum, in mai putin de o jumatate de ora, se afla cu el aici, in camera asta impersonala. Ar vrea sa il atinga, sa il sarute, sa o ia in brate, dar nimic din toate astea nu se intampla. Trece neglijent pe langa ea, isi da jos pardesiul si se aseaza pe un scaun.
Il priveste intrebatoare. Nu stie cum sa reactioneze, detasarea lui o incurca.
Haide, frumoaso, nu esti incurcata, esti intrigata, excitata, infierbantata… Acest barbat rezista sarmului tau si asta ti se intampla destul de rar. Astepti un ordin de la el, un gest… n-ai pofta sa incepi tu jocul, vrei sa fie el cel care impune regulile, el sa fie cel care da tonul jocului… tu arzi de nerabdare!
„Dezbraca-te!”
Nu se astepta la aceasta comanda, si totusi parea atat de logica. Sa se dezbrace in fata acestui necunoscut, sa se expuna privirii lui …
Inima iti bate cu repeziciune… Te gandeai sa seduci, si iata-te captiva … hainele care te protejeaza vor cadea una cate una pentru a te dezvalui asa cum esti. Iti cunosti defectele fizice, si acum le va descoperi si el; te simti umilita pentru ca trebuie sa te dezbraci in felul asta in fata lui si in acelasi timp excitata ca iti impune regula si dorinta lui…
Ea isi dezbraca trench-ul, il lasa sa cada pe pat, apoi isi desface nasturii vestei unul cate unul si o lasa sa ii alunece pe umeri in jos. Ii simte privea asupra trupului ei, asupra fiecarei particele a trupului ei pe care ea i-o dezvaluie. Isi scoate camasa, ramane in sutienul negru cu dantela tourquoise. Apoi isi deschide fermoarul si lasa fusta sa ii cada pe podea.
Barbatul continua sa o priveasca, dar nimic din privirea lui nu ii indica daca se bucura de priveliste sau nu. Ea continua, isi scoate sutienul, iar sanii albi si grei ii salta eliberati din stransoare.
Fara a-l privi, constienta ca e privita, isi inlatura incet chilotii, ramanand in pantofii ei negri cu toc.
„Vino la mine!”
Mirandu-se de usurinta cu care accepta si se supune ordinelor acestui barbat, inainteaza spre el…

Protejat de Avertisment

Ma uit in geamul negru si-mi vad zambetul schingiuit de valurile lui. Imi cunosc zambetul si stiu ca nu e asta. Geamul incarcat de umbra si valurile lui imi fac zambetul sa para bolnav. Imaginea lui e reflexia gandurilor mele, e boala ce il sugruma invinetindu-l. Si totusi ramane acolo, intiparit pe fata mea neagra din geam. Incerc sa ii deslusesc intelesul, sa-mi aranjez gandurile in rafturile mintii. N-am mai facut de mult curatenie si toate sunt aruncate unele peste altele; pe unele trebuie sa le arunc, nu mi se mai potrivesc, pe altele as putea sa le modific pentru a le mai putea folosi putin. Iar pe altele trebuie doar sa le aranjez frumos la locul lor. Dar nu pot sa fac asta, mi-e frica, n-am curaj, n-am exercitiu, asa ca continui sa ma uit la zambetul meu denivelat din reflexia vitrinei cu bibelouri. Ar trebui sa plec din fata ei, incepe sa me sperie, gandurile imi fug anapoda prin cap, se impiedica, dar alearga in nestire, trecand prea repede pe dinaintea ochilor.
In seara asta nu i-am multumit lui Dumnezeu pentru nimic. Poate o sa ma coste, dar azi sunt gata sa-mi asum riscul…

Post protejat de AVERTISMENT

Cladirea, mai demult impunatoare a garii, e acum la fel de infecta si scarboasa ca si cei care isi fac veacul prin subsolurile, pe peroanele sau pe bancile ei de plastic. Trenurile in care s-au nascut sute de povesti de dragoste sunt la fel de batrane ca si numarul cuplurilor ce s-au format pe banchetele lor. In sala de asteptare un coker cafeniu isi ia ramas bun de la stapana lui care, pe un glas miorlait, ii promite ca o sa se intoarca repede. Se uita la ea cu capul inclinat si flendurandu-si coada in semn ca n-a inteles nimic. O fata cu sprancene frumoase nu indrazneste sa il priveasca pe iubitul ei care o adusese la gara. Printre genele ochilor lasati i se intelege durerea, ii razbate dorul de cel pe care il lasa in urma ei cand trenul zgarie orizontul.

Promisiunile, juramintele si dorurile sunt amutite de vocea ce le vesteste agonia indepartarii. Bagaje indurerate se tarasc pe rotiţe ce se impiedica de dorinta de a nu pleca. Buze ce se cuprind lacome se chinuie sa intarzie clipele de privit in gol pe fereastra prafuita a suieratorului.

Putin mai incolo, o ceata de zambete si rasete ignora lacrimile ce nu indraznesc sa curga.

Unui parinte ii suspina inima cand pleaca de langa fiul lui. Ar vrea sa-l ia acasa cu el, dar nu cuteaza sa ii amarasca sufletul cand il stie atat de inradacinat intr-un oras care l-a infiat cu acte in regula.

Trenul ii fura pe toti. In urma lui, pasii se intorc, se resemneaza si asteapta cuminti sa revina pe acelasi peron.

Post protejat de AVERTISMENT

Post protejat de Avertisment

Masina ei plutea pe asfatul invelit in negrul noptii. Din loc in loc lumina portocalie a felinarelor de pe marginea drumului ii scanteiau ochii in lacrimi. Respiratia lui, la fel de vinovata ca si a ei, abia se auzea printre pauzele rimelor de la radio. Franturi de ganduri, planuri complice nici macar impartasite pana atunci, tristete resemnata, culpa sfasietoare, toate acestea ii imbratisau pe amandoi si stransoarea lor le semana sfarsitul in inimi.
Crima pe care o comisese patima lor nu va fi iertata. Nici de ei, nici de ceilalti doi pe care aveau sa ii loveasca brutal cu marturisirea.
Cu doua ceasuri inainte, ea isi jura siesi ca nu ii va parea rau, ca e dispusa sa suporte orice consecinta pentru cateva clipe de uitare de sine, pentru cateva clipe de greseala, pentru a-si acorda vina de a fi om, femeie pacatoasa si amanta perfecta. Tanjea dupa focul sarutului lui ce avea sa ii incendieze fiinta cu o dorinta demult adormita in ea. Isi simtea mainile pierzandu-se in parul lui dinainte sa il vada, ii simtea limba mangaindu-i buzele din clipa in care il vazuse. Stia. Din primul moment stia ca nu il va lasa sa plece fara sa fie o bucatica mica mica din viata lui. O bucatica trecatoare pe care el n-o va uita nicicand.
Privea pe geamul din lateral cand lua hotararea sa n-o mai vada. N-ar fi putut sa o mai priveasca in ochi dupa ce a tinut-o in brate, dupa ce i-a sarutat fiecare cuta a corpului. Ii stersese tot din minte, doua ore nu exista decat ea sub trupul lui, nu exista nici macar el. O privea cu pofta, ochii i se hraneau cu imaginea ei, muscau din mainile ei inlantuire pe spatele lui, din coapsele pe care i le framanta cu degetele, din ochii ei din care curgea focul trist. Avea bagajul necesar pentru a nu mai trebui sa o vada vreodata.
Nu-si mai vorbeau si vina le inflorea tacerea. Se vor intoarce in doua paturi unde pe fiecare il va astepta altcineva. Altcineva ii va insoti pe drum.