După tot periplul meu pe la doctori, alergând dintr-o parte în alta, eram pe punctul de a merge direct acasă de la veterinar, fără să mai trec pe la Azilul de Noapte, că eram ruptă de oboseală. Cristina n-a mai putut să mă însoțească, așa că aș fi amânat drumul ăsta pe azi, că e zi mai liberă. Dar m-am nimerit în zonă și mi-am zis că dacă tot sunt acolo, nu mor dacă mai întârzii puțin.
mai mult…

Nu, n-are legătură cu Ricky; în privința asta mă usuc de îngrijorare pentru că acum, când citiți rândurile astea, el e la veterinar, așteaptă să fie operat sau e chiar pe masă. Ceea ce pe mine mă termină psihic și până vorbesc cu doctorul, până mă duc să-l văd, timpul va trece strop cu strop, chinuindu-mă la maxim. Vesti bune. Revin diseara mai mult…

Am început săptămâna într-o notă tristă, o continuăm la fel, că n-avem cum altfel. Lăsând puțin drama mea la o parte, care e strict problema mea și nimeni n-are ce face în legătură cu ea, România își trăiește propria dramă. Nu mă uit la televizor că numai despre zăpadă aud. Însă m-am nimerit vineri prin fața lui și am văzut satele acelea complet acoperite de „infernul alb” cum îi zic jurnaliștii. Instant au început să-mi curgă lacrimile pentru oamenii ăia bătuți de soartă și m-am întristat și mai mult. De parcă nu le am eu pe ale mele. mai mult…

Cu ceva timp în urmă am primit un ursulet de pluș. O surpriză, că nu știam că urma să-l primesc, și nici de la cine. Curierul îl lăsase la o vecină, care m-a sunat să-mi spună că îl găsesc la ea. Mi-a spus și ca suspecta că în plic e ceva de pluș. Fiind la lucru, muream de curiozitate, dar totuși nu voiam să îl deschidă ea doar ca să aflu.

Dar când am ajuns acasă cu plicul, chiar era ceva de pluș și un bilețel pe care scria așa:

Pentru că ai fost cuminte, anul acesta Moș Nicolae îți aduce, prin UNICEF România și IKEA Foundation, o jucarioară de pluș care să te facă să zâmbești.

La fel ca tine însă, mii de copii din România au fost cuminți și merită răsplătiți pentru asta. În acest sens, reprezentanța locala IKEA demarează, până pe 24 decembrie, campania  „Jucăriile de pluș”.

Astfel, la fiecare jucărie de pluș achiziționată din magazinul IKEA până pe 24 decembrie 2011, 1 euro va fi redirecționat către UNICEF și Salvați copiii, iar fondurile strânse vor fi destinate programelor pentru acces la educație și sănătate pentru copiii din zonele defavorizate.

Mai multe detalii găsiți pe pagina lor de facebook.

Unul dintre cele mai delicate subiecte din ultimii ani e subiectul HIV/SIDA. Tocmai din acest motiv îmi e puțin cam dificil să vorbesc despre el. Nu m-am gândit niciodată până la capăt la boala asta pentru că gândurile sunt terifiante.

Însă unii, mai nefericiți ca mine, se gândesc și, mai mult, trăiesc zilnic cu ea. Nu pot nici măcar să-mi imaginez cum e și nici nu fac efortul pentru că mă cutremură. Dar chiar dacă nu vreau, am primit un mail cu niște statistici dureroase: mai mult…

Ziua de azi va fi plină de anunțuri, că mi s-au îngrămădit prioritățile că nu mai știu despre care să scriu și când. Așa că le-am scris și le-am programat ca să știu o treabă.

Luna decembrie e luna cea mai bogată în fapte bune și acțiuni caritabile, motiv pentru care veți găsi multe posturi de genul ăsta în perioada ce urmează. Deși ar trebui să fim buni pe toată durata anului, nu numai de sărbători sau în preajma lor, totuși parcă în sufletele noastre bunătatea strălucește un pic mai tare în decembrie. mai mult…

Una din regulile acestui blog e că nu scriu despre evenimente la care nu particip sau care nu se întâmplă în Timişoara. Însă pentru că nu pot să o refuz pe Bogdana şi pentru că ştiu cât se chinuie femeia asta pentru a ajuta un copil, fac o excepţie şi o fac cu drag.

Nu ştiu câţi ştiţi povestea lui Bibi, dar la cât s-a zbătut Bogdana să o facă publică şi să ne sensibilizeze, chiar m-aş  mira să nu ştiţi nimic despre el. Am mai scris şi eu despre cazul lui, acum fix 8 luni, pe 11 martie. Vă spuneam atunci aşa: mai mult…

It’s my party and I… run if I want to, run if I want to, run if I want to…

Am promis, m-am ținut de cuvânt. Azi, aproape la 9 fix l-am luat pe Iubi de-o mânuță și ne-am dus în față la catedrală unde ne aștepta toată trupa de la alergotura.ro. Galbeni toți și aproape congelați, că, pregătiți fiind de fugă… aveam doar tricourile pe noi și nește nădragi de trening. Alții, mai cutezători, aveam pantaloni scurți. Ne-am cam zgribulit toți laolaltă până la 10 fără ceva. Am făcut poza de grup, după care Cătă mi-a făcut o mega surpriză: i-a pus pe toți să-mi cânte La mulți ani.[VIDEO] Foarte mișto sentimentul să-ti cânte multi oameni La mulți ani. Mai ales niște oameni necunoscuți. Merci mult, Cătă, a fost o surpriză frumoasă de tot. mai mult…

Mă tot plângeam că n-am inspiraţie, că nu ştiu despre ce să scriu, dar se vede că şi memoria mă lasă. Mă consolez cu gândul că am prea multe griji şi nu pot ţine minte toate detaliile din viaţa mea. Asta ca să nu dau în disperare şi să nu dau vina pe cele 95% şanse de a face şi eu Alzheimer.

Şi uitând eu aşa, bine că mi-am adus aminte că Raluca mă rugase ceva. Şi i-am promis că scriu, dar după cum aţi văzut, n-am scris până acuma. Aşa că iată ce trebuia să vă spun, bine că n-a trecut evenimentul până m-am dezmeticit eu:

Împreună cu Cata Petru am dat drumul campaniei Mişcă-te spre o faptă bună! prin intermediul căreia ne-am propus să mobilizăm lumea la alergat pentru cei peste 350 de copii de la orfelinatul Valea Plopului.

Scopul acestei campanii este de a aduna fonduri, dar şi de a promova cât mai mult situaţia copiilor orfani îngrijiţi de un calugăr.

Cu alte cuvinte, pe 8 şi 9 octombrie (hehe, chiar de ziua mea), atât în Bucureşti cât şi în Timişoara are loc un maraton pentru strângerea de fonduri. Din taxa de participare (alergotura.ro dă un discount de 50% din 10km – 40 lei, 21km – 80 lei) o parte din bani merg la Asociaţia ProVita, care se ocupă de orfelinat.

N-oi putea eu sa alerg 10 km, 21 nici nu se pune problema în viaţa asta, da’ cred că o să merg. Cine mai vine?

Orice mână de ajutor este binevenită şi fiecare om care duce vorba mai departe ne ajută enorm de mult!

Mai multe detalii gasiti pe site-ul oficial.

O să fiu cam brutally honest în acest început de post însă dacă îl citiți până la capăt veți vedea că m-am înșelat asupra primelor impresii pe care mi le-a creat mailul primit de la Ligia.
mai mult…