Singura dată când Suedia a intrat în vizorul nostru ca destinație de călătorie a fost când Iubi ar fi participat la un campionat mondial de înot care se ținea la Goteborg. Cum eu visez cu ochii deschiși la diverse puncte de pe harta Europei, am și făcut rapid niște planuri. Dar, ca multe dintre drumurile pe care le-am planificat, toată excursia s-a petrecut în capul și în visele mele. Suedia a rămas undeva acolo… într-un colț uitat al minții mele… A rămas acolo unde este, de fapt: departe, parcă prea departe pentru un drum cu mașina. Și scumpă, a naibii de scumpă.

Dar, cu ajutorul Mihaelei, mai pot visa puțin că odată si-odată voi pune piciorul pe pământ suedez. Speranța moare ultima, iar când vine vorba de călătorii… arde mai aprig decât orice. Din ce mi-a scris Mihaela, Gotland e o bucățică de rai, un altfel de rai, diferit de toate celelalte pe care mi le închipui eu. Iată de ce: mai mult…

Pentru că mi s-a făcut dor de o scrisoare (să nu mai zic de dorul de ducă), am trimis niște remindere celor care mi-au promis că-mi vor scrie. Flavia a răspuns prompt și mi-a povestit cum e viața ei pe o insulă, Majorca, acolo unde oamenii nu merg să locuiască, ci să se relaxeze. Palma de Mallorca principalul oras de pe insula si e frumos așa cum reiese din scrisoarea ei, dar pozele il fac irezistibil. Adun idei pentru vacanțe de vară (chiar dacă nu pentru cea de anul ăsta) și insula asta tocmai a intrat în top. mai mult…

Care-i primul lucru la care vă gândiți când auziți de sudul Franței? Lavandă, Provence, Coasta de Azur, Monaco, la belle vie, mare, soare, bogăție, casinouri… și multe altele. Eu cam la asta mă gândesc, dar noroc că am primit o scrisoare de la Olivia, care îmi povestește despre lucrurile care definesc sudul Franței pentru ea. Dacă nu m-aș mărita anul ăsta, sudul Franței ar fi destinația mea de vară, mai ales pentru că mi-a șoptit Alina cum că s-ar găsi pe-acolo cazări pentru toate buzunarele. Nu-i nimic, și 2014 are vara lui și-atunci o să fac cumva sa văd măcar câteva dintre frumusețile despre care mi-a vorbit Olivia: mai mult…

Când mi-am rugat cititorii de prin țări străine să-mi scrie scrisori despre locurile pe care le-au ales să le fie casă, mulți mi-au promis ca o vor face. Știu că timpul nu-i de partea nimănui, știu că o scrisoare nu-i o prioritate pentru nimeni, dar tare mă bucur când cineva își amintește de promisiune. Irina mi-a scris una dintre cele mai frumoase scrisori despre zăpadă, oameni calmi, sandwich-uri ornate și copii care dorm afară, în frig. Vă invit s-o citiți și vă doresc să ajungeți în Danemarca să vedeți cu ochii voștri așa cum îmi doresc și eu s-o fac: mai mult…

Aseara scriam pe pagina blogului ca-s tare obosita si de-asta n-o sa am azi un post pentru voi si, prin urmare, o sa sufar ca n-am motive sa intru aici si de dimineata am gasit scrisorica asta in mail. In afara de fraza anterioara eu nu mai stiu ce sa spun. Am ramas asa cu un zambet tamp pe fata, cu inima plina de bucurie si cu un drag netarmurit pentru cea care mi-a trimis-o. MULTUMESC

Nu imi aduc aminte cand m-am abonat la blogul tau si am inceput sa citesc fiecare cuvant. Nu pierd nimic si niciodata nu regret. Daca ar fi sa raspund pe scurt la intrebarea din titlu, as spune clar si simplu “pentru ca merita”.

Dar am sa incerc sa detaliez. Te citesc zilnic pentru ca ma faci sa zambesc si sa plang, pentru ca spui povesti desprinse din viata reala, pentru ca nu vorbesti “din carti”, pentru ca mereu stii sa atingi punctul sensibil, pentru ca stii sa critici cu argumente si nu iti este teama niciodata sa spui ce crezi.

Sunt aici, pe blogul tau, zi de zi pentru ca ai reusit sa ma atragi in aceasta comunitate frumoasa de pe blogul tau si simt ca fiecare vizita a mea e o rasplata pentru sinceritatea articolelor tale. Nu comentez intotdeauna pentru ca uneori ma lasi fara cuvinte si simt ca orice as spune pe langa, ar fi degeaba. Si nici sa te laud mereu nu pot. Te-ai invata

Pentru ca maine dimineata sa ai motiv sa intri la tine pe blog si pentru ca astazi esti foarte obosita, iata un guest-post pentru blogul tau cel drag. Si sunt sigura ca multi vor aproba cele scrise mai sus.”

Te pup,
Sabina CORNOVAC

Căutătorii de povești m-au inspirat tare mult. Așa că am plecat cumva și eu în căutarea unora pe care voiam să le aflu. Am rugat-o pe Sonia, mama Ancăi să-mi povestească despre Hunedoara de altă dată. Povestea nu e una veselă, dar superb povestită, cu emoție și cu optimism:

Prima întâlnire

L-am cunoscut în vara anului 1984. Nu a fost dragoste la prima vedere. Părea civilizat, dar mirosea un pic ciudat și era destul de murdar, croit cam din topor, lipsit de eleganță, murmurând surd și în clipele în care ar fi trebuit să fie tăcut. I-am acordat, necondiționat, circumstanțe atenuante. Nu era doar un obișnuit (în acele vremuri) oraș muncitoresc. Era orașul trecut la rubrica domiciliu în buletinul viitorului meu soț. mai mult…

Duminică seară, după ce mi-am pregătit articolul de ieri, am mai zăbovit puțin pe theguardian.co.uk. Întotdeauna când găsesc câte un articol interesant, mă cert singură că sunt atât de limitată în căutările mele pe internet. Poți învăța și afla despre atât de multe lucruri, dacă doar îți dă prin cap să cauți. Ironic, nu? Tocmai eu care ar trebui să știu mai multe despre căutările de pe net. Asta, însă, nu mă face specialistă în găsit adevărate comori. În fine, revenind la theguardian.co.uk am dat peste o rubrică tare interesantă de-a lor și mi-am permis să o fur și eu, pentru că tare-mi place. Sper să nu mă dea în judecată.

Rubrica lor „A letter to” e compusă din scrisori pe care oamenii nu le-au trimis niciodată, dar pe care simt nevoia „să și le scoată din sistem”. Și m-am gândit că tare mi-ar plăcea ca oamenii să-mi trimită și mie scrisori (observați un tipar aici?) pe care nu le vor trimite niciodată, dar pe care își doresc să le scrie. Ceva de genul: vrei să-i mulțumești florăresei că te-a ajutat să alegi cel mai frumos buchet pentru soția ta sau vrei să-i spui câteva vecinului de la trei care nu te lasă să dormi sau poate vrei să îi mulțumești mamei tale că îți face cea mai bună plăcintă. Poate ai vrea să-i spui ceva scriitorului tau preferat și nu mai ai cum sau poate îți dorești să-i faci o declarație lui Freddie. Scrisori trimise unor destinatari care nu le vor primi niciodată, dar pe care v-ar face vouă bine să le scrieți.

Ce spuneți de ideea mea? Se bagă cineva?

Later edit: Sa clarificam – eu le public aici (daca vreti cu nume, daca nu, anonim)

Teodora mi-a trimis scrisoarea înainte de Sărbători. Am amânat însă să o public pentru că, de obicei, în perioada aia, blogurile nu sunt prioritatea nimănui și n-aș fi vrut ca povestea ei din Coventry să fie trecută cu vederea. Așa că, abia azi, la câteva săptămâni, va invit să citiți despre un locșor care din spusele Teodorei pare de poveste. mai mult…

Cine știe cine e Sinterklaas fără să caute pe Google? Când Crista a lipit pe scrisoarea ei subiectul „Sinterklaas”, am crezut că așa se numește localitatea în care locuiește ea în Olanda, dar nu, orașul e Roermond, iar Sinterklaas e un personaj pe care îl cunoaștem cu toții. Dar sunt gata să fac pariu cu voi că nu îl cunoșteați așa: mai mult…

Tare demult n-am mai primit scrisori de pe alte meleaguri. Mi-a fost dor și, după cum am citit prin comentarii, v-a fost și vouă. Așa că am întrebat pe Facebook de prin ce țări îmi citește lumea blogul. Și răspunsurile m-au copleșit. Îmi doresc tare mult ca toate să se transforme în scrisori și să ne putem bucura măcar de cuvinte, dacă nu și de priveliște. Când Diana mi-a răspuns că citește tocmai din Arabia Saudita, deja îmi sclipeau ochii și puteam numai să-mi imaginez cât de interesant trebuie să fie. A fost prima care mi-a trimis o scrisoare de-acolo, și-acum, după ce m-am perpelit de nerăbdare să v-o arăt, în sfârșit, iat-o: mai mult…