Tomata cu Scufiţă

Se pare ca filmul asta a fost foarte roditor pentru inspiratia mea, asa ca iata-ma-s cu alt subiect extras din scenariul lui. Femeia din film e sex-therapist, adica se ocupa cu tratarea problemelor sexuale ale unora si ale altora. Ironia rezida in faptul ca ea insasi se confrunta cu o problema si anume ca nu a avut in viata ei un orgasm; ingrijorata de treaba asta incepe sa faca anumite demersuri mai mult sau mai putin ortodoxe pentru obtinerea lui. Tipa zice la un moment dat ca nu tine de un barbat sa ii ofere orgasmul unei femei, depinde in cea mai mare masura de ea. I couldn’t agree more. Nu tine de un barbat ca o femeie sa aiba orgasm pentru ca asa cum am auzit cu totii, adevaratul organ sexual al femeii e creierul. Ala trebuie stimulat. Adica pe ala trebuie sa il stimuleze un barbat. Trebuie sa o faca sa se simta sexy, dorita, frumoasa, trebuie sa o trateze cu tandrete, afectiune, admiratie, astfel incat sa isi doreasca ea mai mult ca el sa ajunga cat mai repede in pat.
Cat despre partea femeii, cred ca ea trebuie sa isi cunoasca foarte bine corpul si sa stie ce ii face placere si unde. Daca nu o excita sarutul pe gat, dar o innebuneste sa fie sarutata pe sfarcuri, what’s the point in wasting time and energy? De asta s-a inventat comunicarea. Acum e drept ca n-o sa te apuci sa ii faci o harta domnului, sau sa ii spui direct in fata: „Auzi, bă, nu mai insista acolo, ca-i degeaba.” Exista insa multe alte cai de a-i da de inteles, subtil si fara sa il jignesti ca in alt loc insistenta e de preferat.
Sunt atat de multe femei care habar n-au ce inseamna acele cateva secunde, incat considera sexul ceva urat, denigrator si vulgar. Ei bine, doamnele mele, nu e asa. A face sex/dragoste e una dintre cele mai mirifice, mirobolante si extraordinare experiente din cate exista. Daca nu reusiti sa descoperiti punctele de maxima erogenitate impreuna cu un el, incercati singure ca e voie. Si cand le descoperiti, nu va sfiiti sa le impartasiti cu el.
Reversul medaliei: cum ma uit la destule seriale cu doctori, am aflat ceva: unele femei pot avea orgasme spontane, fara contact sexual si cam cate 5-6 pe zi. Nu sunt de invidiat. Pentru ca aceste orgasme, desi intense nu au nici o valoare. Nici macar nu implica masturbarea si femeile incep sa se simta frustrate din cauza ca nu mai pot sa faca nimic (sa mearga cu metroul, sa conduca o masina, sa faca piata sau sa mearga la cinema cu o prietena) impiedicate fiind de acest blestem. Nicicum nu-i bine.
Ca sa facem haz de necaz, luati de cititi un banc despre orgasme.

Tags: de pe pelicula, pareri by Tomata
14 Comments »

Incet, incet, lucrurile par sa se miste si in Romania. Incet, incet mentalitatile se schimba, oamenii invata de la straini, se lasa educati de filme, de documentare, renunta la prejudecati si uneori devin mai buni. Astazi, ma inclin in fata familiilor indurerate de moartea celor apropiati care in momentul in care inima nu le mai bate sunt nevoiti sa ia o decizie. Printre lacrimi, biciuiti de amintiri insorite despre cei ce i-au parasit, hotarasc sa salveze alte vieti amenintate de doamna cu coasa. Hotarasc sa doneze organele celui caruia nu-i mai folosesc.

In conceptia mea, acesta este unul dintre gesturile supreme de umanitate. Nu multi sunt cei care sunt capabili sa isi lase mortul ciopartit, sa ii lase pe doctori sa se infiga cu cutitul in ei asemeni ciorilor in starvuri. Pentru ca asa gandesc unii care nu sunt de acord cu donarea de organe.

Am mai spus aici si mi-am exprimat aceasta dorinta in fata parintilor: „daca o fi sa mor inainte sa imi fac un testament, va rog donati-mi organele, salvati alte vieti, ardeti-ma si risipiti-ma pe un munte.” Bineinteles ca s-au oripilat, si maica-mea mai ca nu m-a pleznit peste gura, ea nefiind de acord cu incinerarea. Bine ca tatal meu are aceleasi aspiratii ca si mine. Imi pare rau ca sunt macabra, dar in ziua de azi si moartea e artificiala. Nu mai mor oamenii din cauze naturale, ca da prea repede o masina peste ei sau dau ei cu masina intr-un pom.

Dar ca sa revin la ideea postului, ma bucur sa aud la stiri ca in tara noastra se petrec tot mai multe operatii de transplanturi de organe provenite de la oameni aflati in moarte cerebrala. Ma bucur sa aud ca altii au sansa unui nou inceput si asta doar datorita familiilor care in durerea lor, se gandesc si la durerea altora. Ma inclin in fata lor.

Tags: pareri, tarisoara mea by Tomata
25 Comments »

Nu stiu cati dintre voi ati auzit de filmul Shortbus, nu stiu cati l-ati vazut, nu stiu catora dintre voi le-ar placea si nu stiu cati stiati ca in Romania a fost interzis. Ca orice lucru nepermis, e tentant. Asa ca duminica, in zi sfanta, am pacatuit vazandu-l. Filmul contine imagini si scene ce sunt putin cam greu de digerat, desi pe mine unele chiar m-au amuzat. Nu are rost sa-l povestesc pentru ca din tot ce am vazut, ma intereseaza o singura idee. Anume aceea ca in intimitatea casei/apartamentului/camerei lui, fiecare se leapada de costumul pe care il afiseaza pentru ceilalti si devine pentru cateva ore el insusi. Acum, fiecare dintre noi stie ce face cand e singur, cum isi petrece timpul si ce ciudatenii il incearca in materie de simtiri sau de pofte. Orice om pe langa care trecem pe strada ne pare un om normal, cu gesturi, gusturi si apucaturi asemanatoare noua, dar nimeni in afara de el nu stie in ce se transforma cand inchide usa locuintei in urma lui. Unora le place sa umble goi prin casa, altora li se pare normal sa manance din aceeasi farfurie cu animalul de casa. Unora le place sa se filmeze in timp ce se masturbeaza sau in timp ce fac sex, altora le plac practicile sado-masochiste, sodomia sau sunt necrofili. Unor barbati le place sa poarte lenjerie de femei, unor femei le place sa urineze din picioare. Si cate si mai cate, dar doar la astea m-am putut gandi. Fiecare dintre noi are un secret pe care il pastreaza numai pentru el si pentru care se simte oarecum vinovat, poate chiar traieste o drama din cauza aceasta, si cei din jur, prieteni, familie, colegi sau simpli trecatori nu au nici cea mai vaga idee.
Ma gandesc la blogurile pe care le-am citit pentru jobul meu si imi dau seama ca toti acei exhibitionisti care se excita publicand poze erotice, pornografice si filmulete cu ei in diverse ipostaze, dar in care nu isi arata chipuirile, sunt perceputi ca oameni normali, care trec drept modele de urmat pentru altii.
Ma gandesc la Mr.Brooks, criminal in serie, ce ucide pentru ca ii provoaca o placere de neinteles, dar care se ascunde sub masca unui influent om de afaceri, respectat si aplaudat de toata lumea.
Ma gandesc la multe alte personaje fictive pe care incerc sa le indepartez de realitate, dar in acelasi timp ma intreb cand trec pe langa oameni razleti in calea mea: „Tu ce secret pervers ascunzi?”

Tags: de pe pelicula, pareri by Tomata
26 Comments »

In materie de Internet, cunostintele mele sunt pe undeva pe la 20 %. Adica despre linkuri stiu un pic mai mult decat despre orice alte chestii web-related, mai stiu care-i treaba cu keywordurile, ce inseamna o analiza de cuvinte, un proiect de copywrinting, un picut de tot de html si mai cateva chestii pe care nu mi le aduc aminte acum.
Insa ceea ce stie aproape oricine este ce e ala un Search Engine, sau pe intelesul tuturor vorbitorilor de limba mioritica: un motor de cautare. E bara aia unde scrii un cuvant si unde primesti rezultate si pe care unii o folosesc pe post de Oracol, ghicitoare, vrajitoare etc. Motoarele astea nu iti dau intotdeauna raspunsul pe care il cauti, iar daca locuiesti in Romania si te impinge nevoia sa cauti ceva pe bune pe net, n-ar trebui sa te surprinda ca nu gasesti mare lucru. Si nu pentru ca Google.ro sau Yahoo nu vor sa te ajute, ci pentru ca ilustrii conducatori de firme si institutii publice nu binevoiesc sa isi faca un site unde sa gasesti informatiile necesare. In Romania, patronii si sefii nu realizeaza inca importanta care i se acorda Internetului si cat li s-ar dezvolta afacerea daca ar avea si cea mai rudimentara pagina www prin care sa ii informeze pe nestiutori.
De cate ori caut un cabinet medical (in ultimul timp am avut nevoie de mai multe), o pizzerie sa vad meniul si preturile sau numarul de telefon, o firma de orice fel, un serviciu la care vreau sa apelez, nu gasesc mai nimic. Cu cabinetele medicale, in cel mai bun caz, ma delectez cu o lista de doctori, un numar de fix si cateogorisirea lor gresita pe site-uri neactualizate.
Pizzeriile, restaurantele, barurile, cluburile, hotelurile nu stiu din ce motiv nu isi publica serviciile si produsele pe internet. Nu e ca si cand ar fi secrete.
Insa, am avut si o surpriza placuta, pe care ar trebui sa o aiba toate firmele in vedere, indiferent de produsele pe care le ofera. Neuromed are un site extraordinar. Pe langa faptul ca iti arata poze, iti da toate informatiile despre procedurile pe care le fac, cum sa te pregatesti inainte, ce sa faci dupa, unde e localizat si mai ales numere de telefon valabile. Mi-ar placea sa gasesc astfel de pagini de Internet pentru toate institutiile din Timisoara, mi-ar placea sa am informatia necesara pentru orice nevoie de-a mea, sa economisesc timp si nervi cu un simplu click.

Tags: Timisoara, pareri by Tomata
8 Comments »

Am tot amanat scrierea unui post pe subiectul asta pentru ca am prea multe idei care mi se rostogolesc prin cap, mi-e teama ca nu le pot exprima atat de clar pe cat as vrea si mai ales ca ar iesi un articol cam kilometric. O sa fac tot posibilul sa imi expun parerea cat mai deslusit in legatura cu feminismul prost inteles al zilelor noastre.
Pentru a nu exista nici un dubiu, va spun din capul locului ca femeile de cariera imi provoaca mila. Nu le invidiez, nu vorbeste neputinta din mine, nu as schimba locul cu niciuna pentru nimic in lume. Pretul ar fi prea mare.
Dupa parerea mea, emanciparea femeii si libertatea de care dispune din secolul 20 au fost prost percepute si prost adoptate. Ma bucur nespus de mult ca datorita unor femei care au luat atitudine si care si-au riscat vietile pentru ca urmasele lor sa beneficieze de mai multe drepturi, eu azi pot sa port pantaloni, sa votez, sa ma exprim liber, sa aleg, sa nu imi fie nimeni superior doar pentru ca are un penis balanganindu-i-se intre picioare. Dar de aici si pana la a-mi refuza conditia de femeie, de a alege cariera si banii in pofida maternitatii, de a ineca suferinta iubirii in 10 minute intr-un pahar de Martini sau Cosmopolitan, de a cauta modalitati sa injosesc barbatii, e o cale prea lunga, pe care eu refuz sa merg.
In cazul cuplurilor in care femeia calca orice in picioare pentru a-si dovedi sie insasi si celor din jur ca e la fel sau si mai capabila decat un barbat, incurajez legaturile extraconjugale. Cand ea e mai mult la birou, printre acte, sedinte si alte sesiuni de afaceri, decat acasa cu barbatul pe care se presupune ca il iubeste, n-are nici cel mai mic drept sa ii pretinda acestuia sa ii fie fidel, sa ramana alaturi de ea si sa ii savureze victoriile, atata timp cat ea nu stie, si practic nici n-o intereseaza sa il tina langa ea. Nu sunt de acord cu inselatul, nu suport inselatul si nici nu il iert, da’ pe bune ca in cazul asta nu pot sa zic decat: „Bravo, baiete!” O femeie care nu acorda atentie blandetei, gingasiei, tandretei si afectiunii, ci se poarta cu duritatea si severitatea specifice unui barbat, mie imi inspira lipsa de viata, e un robot fara inima. Aceasta femeie, cand cariera ei va apune incet incet, isi va petrece batranetele plangand din cauza singuratatii. Chiar daca se intampla sa aiba copii, acestia vor fi prea straini de ea, pentru a-i sta alaturi.
Femeile din ziua de azi au mania demonstrarii egalitatii, ba chiar a superioritatii lor. Daca nu „il fac” pe un barbat, nu pot dormi linistite noaptea.
Pe mine una ma cam dispera joaca de-a superioritatea si de-a inferioritatea. De ce unora le vine atat de greu sa inteleaga ca suntem toti egali, indiferent de sex, culoare a pielii, nationalitate sau mai stiu eu ce alte discriminari? Ca se intampla ca o femeie sa exceleze intr-un domeniu, ca un barbat e bun la o treaba de femeie chiar nu inseamna ca intreagul gen este superior celuilalt. Ideea este ca toti, indiferent de ce chiloti purtam sa avem sansa sa demonstram ce putem face cu noi insine si prin noi insine, lasand la o parte sexul caruia apartinem.

Tags: pareri by Tomata
15 Comments »

Sa termini facultatea de Litere si sa nu vrei sa te faci prof, in afara de translator nu ai prea multe optiuni. E drept ca peste tot se cere minim o limba straina si cu cat stii mai multe, cu atat esti mai apreciat. Ce te faci insa daca pe langa limbile alea nu prea stii altceva? Cine alege Literele, cred eu, gandeste cu inima si cu sufletul, nu face prea mult uz de gandirea logica, de statistici si de alte stiinte exacte. Te poti orienta inspre meserii in care cunoasterea unei limbi straine sa fie primara si abia apot sa fii „train”-uit la locul de munca pentru a asimila cunostinte straine tie pana atunci. Pas cu pas, mai inveti ceva, mai iti dai seama pe drum de cum stau lucrurile, te mai ajuta deductia, instinctul si o scoti la capat.

Insa, concluzia la care am ajuns e ca muncile astea de birou, astea de nivel mediu, sunt pentru femei. O femeie poate fi contabila, secretara, copywriter si alte meserii de gen mult mai repede ca un barbat. O femeie, absolventa de orice fel de facultate, isi gaseste un job aproape in orice domeniu „de birou” sau de relatii cu clientii, in timp ce pentru un el, nu e asa usor. O fi pentru ca sunt mai aspectoase si glasul lor firav (cateodata) te gadila mai usor la timpan, o fi ca inspira mai multa rabdare? Nu stiu, dar it’s a fact.

Sa fii baiat, sa termini Literele, ISE-ul, Dreptul, Istoria, Filosofia, nu cred ca e prea convenabil pentru tine daca nu ai ambitie, daca nu iubesti la nebunie ceea ce faci si daca nu ai convingerea ca vei schimba ceva. Evident ca toti pot deveni profesori, dar in invatamantul Romaniei de azi, cine are chef sa se inhame.
Fara a fi catusi de putin feminista sau bucuroasa de rasturnarea de situatie, sunt spectatoarea unui declin incet al barbatilor pe plan profesional. Domnii mei, nu va suparati pe mine, dar uitati-va in jur si imi veti da nitica dreptate. Cred ca fiecare dintre noi cunoaste macar un caz ca acestea despre care vorbesc.

Tags: pareri by Tomata
24 Comments »

Demult, a circulat o leapsa draguta prin blogosfera care era menita sa raspunda la intrebarea „ce vrei tu sa te faci cand esti mare?”, adresata evident noua celor de acum mai bine de 10-15 ani. Multi au raspuns ca nu prea activeaza in domeniul pe care il visau cand erau de-o schioapa, altii, mai fericiti ca si-au pastrat visele pana la maturitate, le-au dus la indeplinire.

Ce nu s-a adus in discutie atunci a fost contextul in care ne faceam acele alegeri. Saptamana trecuta, la cursul de franceza pe care il facem la lucru, acest subiect si-a facut intrarea, insa pe alta usa si cu niste acuzatii in carca-i. O sa pastrez din acea discutie doar intrebarea: „In ce masura ne influenteaza familia alegerea meseriei?”
Stim cu totii ca dintr-o familie de medici, sansele ca si plodul sa calce pe urmele parintilor sunt cam de 70-80 %. Dintr-o familie de avocati, cam la fel. N-o sa inventariez toate domeniile ca sunt sigura ca ati prins ideea.

As fi curioasa cati dintre voi ati continuat pasiunile parintilor si cati vi-ati deschis aripile sa zburati spre alte zari neexplorate de ei. Eu ma incadrez in a doua categorie. Parintii mei sunt oameni simpli, fara studii superioare, chiar si fara liceu, doar o biata scoala profesionala in urma careia au devenit meseriasi. Mama mea e croitoreasa de vreo 30 de ani, niciodata n-a facut altceva in afara de asta, iar tatal meu este instalator autorizat pentru gaz si instalatii sanitare (reclama! :)) ). Sunt foarte buni in ceea ce fac, si nici nu ma mir din moment ce sunt singurele meserii pe care le-au avut vreodata.

Din combinatia asta, eu sunt filoloaga. E drept ca am avut alte conditii, alte sanse si mai multa libertate de alegere. Cu toate astea nu m-am orientat spre nimic palpabil. Din mana mea nu iese nimic, din capul meu insa poate… Si daca e sa dau „vina” pe cineva pentru asta, atunci mama mea e cea care merita „pedeapsa”. Cand eram mica si dormeam cu ea, nu aveam TV in dormitor, asa ca ea citea. Sandra Brown si alte prostii, dar era distractia ei. Vazand-o ca seara de seara pune mana pe carte si cu veioza aprinsa, citea pe banda rulanta, am cerut si eu. Si mi s-a dat. Si pasiunea mi-a fost injectata.

Deocamdata as vrea sa ne oprim la libertatea de alegere a meseriei cu sau fara influenta. Situatiile in care meseria ne este impusa de familie, probabil le voi ridica in alt post, deoarece am cateva exemple.

Tags: pareri by Tomata
No Comments »

Oricat as incerca sa incep altfel, sau sa prelungesc intrarea in subiect, n-am cum. Nu pot decat sa intru in el si sa va spun pe sleau: nu sunt si n-am fost niciodata partizana relatiilor intre oameni ce se desfasoara zilnic in acelasi spatiu. Nu stiu daca intelegeti ce vreau sa spun cu propozitia asta, ca mie nu-mi suna tocmai concret, dar explicatia suna asa: nu e bine si nici sanatos (din punctul meu de vedere) sa ai relatii, altele decat de prietenie, cu colegi de lucru, de scoala sau cu vecini de bloc. Pentru ca:

1. in timpul relatiei: poate deveni plictisitor sa va vedeti zilnic, in toate momentele, sa nu mai ai nici o clipa de intimitate, sa fii doar tu cu tine, sa nu poti glumi, sa nu poti povesti despre ce se intampla cu el/ea cu altii pentru ca subiectul iti da tarcoale din 5 in 5 minute, chipurile, sa iti dea un pusi nevinovat. Pe mine, sincer, m-ar obosi si m-as simti prea ingradita, sufocata si controlata. Nu stiu altii cum sunt, dar cei care au avut o experienta de genul pot confirma.
2. dupa relatie: risti sa dai nas in nas cu el/ea cand ti-e lumea mai draga, cand simti ca in sfarsit esti liber sa te bucuri de orele de libertate cand celalalt nu iti rasufla in ceafa. Sau daca suferi in urma despartirii, sa nici nu iti imaginezi ca intalnirea intamplatoare pe scari cu respectivul nu iti va chinui neuronii o zi intreaga: unde se ducea, de unde venea, cu cine a fost, ce bine era cand venea la mine, etc…
3. tot dupa relatie: unde mai pui ca vederea impricinatului la brat cu noua achizitie e devastatoare pentru cel ce sufera in taina si isi culege lacrimile in fiecare dimineata de pe perina uda.

Daca mai sunt dezavantaje care mie mi-au scapat din vedere, va rog sa mi le aduceti la cunostinta. Daca nu, puteti sa imi prezentati si avantajele, ca nu ma supar. Oricum nu renunt la principiul asta, dar ca peste tot si aici avem exceptii. Sunt curioasa insa cat de mult dureaza ele.

Tags: pareri by Tomata
25 Comments »

De ceva vreme trec prin drama cantaririi prieteniilor, a verificarii soliditatii celor pe care le am si de ce nu, sunt in cautarea unora noi.
Bineinteles ca sunt constienta ca la varsta asta nu se mai pot naste prietenii adevarate si durabile. Pentru ca imprietenirea cu oameni mari e mai greu de realizat dupa ce valul inocentei si cautarea unui partener de joaca s-au stins si s-au transformat in ciuda, invidie, zgarcenie, sarcasm, ironie si mult prea multe pareri si principii proprii.
Ma uit in agenda telefonului meu pentru a avea o oarecare evidenta a contactelor de acolo. Ma uit la lista mea de messenger unde sunt si mai riguros organizate in grupuri: „fete de la bloc”, „amies”, „colege de facultate”, „colege de liceu”, „bloggeri”, „master”, „work”, etc.
Dintre toate aceste contacte cu cele din categoria „fete de la bloc” vorbesc cel mai rar si cel mai putin. Ne vedem la fel de rar, desi stam in blocuri vecine. Am copilarit impreuna, ne-am distrat impreuna si am plans impreuna si oricat de incredibil ar parea, la fel face si acum, atat de rar cum ne intalnim. Cred ca prieteniile durabile se nasc cand te joci cu Barbie in spatele blocului, cand fugi ca bezmeticul sa te ascunzi sau cand te joci de-a scoala. Nu ies cu fetele astea in oras; doar la zilele noastre de nastere mai bem un suc impreuna, dar asta nu inseamna ca daca vreuna dintre noi are nevoie de celelalte, ele gasesc motive sa se scuze.
Alte prietenii se nasc in liceu cand fiorii primei iubiri te imping in bratele colegei de banca sau poate intr-ale alteia dintr-o banca mai indepartata. Pot sa dureze, aceste prietenii, sau pot sa inceteze cand te duci la facultate.
Acolo te lovesti de alte imprieteniri, dar deja e mai greu. Incepi sa recunosti defecte, te deranjeaza anumite treburi, simti sabia neintegrarii mai acut ca oriunde. Dar parca-parca gasesti printre bisericute si cativa ca tine. Va adunati si faceti o bisericuta numai a voastra in care nu intra numai cui ii dati voi voie. Si aceste prietenii pot dura daca le dai sansa si daca accepti anumite tipologii, daca sunteti pe aceeasi lungime de unda.
Si cam asta cred eu ca e ultima etapa a vietii in care iti poti face prieteni. La lucru, oricat de bine te-ai intelege cu colegii, oricate glume ati gusta impreuna, undeva se produce o fisura si ceea ce numesti mai mult decat colegialitate e mai putin decat prietenie.
Incerci sa iti faci prieteni prin alte mijloace datatoare de cunostinte noi, de pilda: internetul. Socializezi virtual cu oameni care par sa-ti impartaseasca conceptiile, apoi te intalnesti la un suc, mai tii legatura cu ei, si mai apoi iti dai seama ca nu e chiar ceea ce placeai tu. (Nu se aplica in toate cazurile, thank God).

Eu am un talent innascut de a ma insela asupra unor oameni. Niciodata nu-i „citesc” din prima cu toate astea pana la urma ma conving cine merita si cine nu. As fi curioasa sa va cunosc in real life pe unii dintre voi, si mi-as dori din tot sufletul sa fiti asa cum imi imaginez eu ca sunteti.

Tags: pareri by Tomata
22 Comments »

Cine se uita la The Apprentice ar sti mai bine despre ce vreau eu sa vorbesc azi. Cui nu se uita, o sa incerc sa ii explic cat mai bine la ce concluzii am ajuns dupa un episod. Donald Trump sustine sus si tare, o repeta si face un crez din zicala „Never give up”. In opinia lui, nimic nu e mai rau decat sa renunti la ce ai inceput, la o ocazie ce ti s-a dat, la un vis de-al tau, la un proiect. Sub nici o forma n-ai voie sa nu mergi mai departe, pentru ca daca o faci, esti un loser, un quitter, un no one. N-am putut gasi cuvinte mai jignitoare ca astea in romana pentru ca toate s-ar reduce la unul: „ratat”. With all due respect, Mr.Trump… n-ai dreptate. Cel putin in ceea ce ma priveste pe mine, n-ai avea dreptate si nu ai putea sa ma faci sa ma simt o ratata daca eu as decide si as recunoaste ca nu pot sa merg mai departe. Ar insemna ca imi cunosc limitele, ca nu pot sa renunt la unele principii, ca nu sunt buna sa fac ceea ce mi se cere, ca nu sunt potrivita for the job.

Tot el mai zice ca are o admiratie mai mare pentru un boxer care desi vede ca incaseaza la pumni pana se satura, totusi ramane pe pozitii si se lasa lovit pana celalalt este desemnat castigator. Ca mai bine suporti sa ti se spuna „You’re fired”, decat sa iti dai tu demisia. Eu si umilinta nu ne intelegem prea bine pentru ca eu nu ii gasesc locul in lumea asta. Incearca sa se inflitreze peste tot si de cate ori imi sta mie in putere o dau afara de nu se vede. Asa ca, la fel ca si Michelle, tipa care si-a dat demisia pentru ca avea cele mai mari sanse sa fie concediata, mai bine plec cu fruntea sus si imi pastrez integritatea si stima de sine, decat sa suport mila sau dispretul celor din jurul meu.

Trump zice ca daca perseverezi, daca depasesti cele mai mizere situatii in care esti pus, daca nu dai bir cu fugitii in fata primului obstacol, ai toate sansele sa reusesti si sa ajungi unde meriti. Ma intreb unde meriti sa ajungi daca ii lasi pe unii sa isi bata joc de tine, sau daca incasezi toate loviturile. Si pot sa va spun din experienta ca faza asta poate sa functioneze in favoarea voastra: o singura data in viata am fost umilita si am ales sa imi tin gura, sa imi canalizez toata ura intr-un coltisor al mintii si sa ii dau drumul cand ajung acasa. N-a iesit rau pentru mine, ba dimpotriva. Dar asta nu ma va face sa mai repet experienta.

Pe de alta parte, sa renunti nu e bine. Nu e bine sa te dai batut cand crezi in ceva, cand pui suflet in ceea ce faci. Sa iti urmezi visul pana la indeplinire e cea mai frumoasa experienta posibila. Sa nu te impiedici de primul obstacol si sa stai in banca ta pentru ca nu mai ai curaj. Mai sus vorbeam de neincalcarea principiilor si despre ne-apucarea unor cai neortodoxe pentru a obtine ce vrei.

Tags: de pe pelicula, pareri by Tomata
13 Comments »