Archive for the Category "tomata ascultă, dansează, cântă"
Frumoasă idee, dar greu de răspuns. Ce melodii mi-au marcat diverse momente ale vieții? Muzica mi-a fost alături în foarte multe momente… de-asta îmi e foarte greu să mă decid despre care să vă vorbesc și pe care să le aleg.
mai mult…
Idee agățată dintr-un promo de la West City Radio (post de radio local, (re)descoperit săptămâna trecută – îmi aduce aminte de defunctul Info Pro, postul meu preferat). Promo-ul de care vă zic [lăsând la o parte că cel care vorbea, o făcea în engleză și nu într-una foarte bună – sfat: (dacă cineva de la WCR citește rândurile astea) chiar ar suna mai bine în română, plus că nu toți ascultătorii știu engleză] înșira în câteva secunde hituri cunoscute din fiecare an începând cu 1980 până în 1989. Mi-a plăcut să-mi aduc aminte de unele dintre cele mai frumoase melodii și chiar nu știam în ce an apăruseră unele. Așa că mi-a venit ideea să mă documentez, mai mult, să extind documentarea și în ceea ce privește filmul și literatura. Însă m-am rezumat la anul nașterii mele. Așa arată 1983 în muzică, film și literatură. mai mult…
Voiam să scriu ceva despre muzică și chiar dacă am promis că vor mai fi posturi despre duete celebre, nu prea am avut chef să scriu despre ele. Așa că, am făcut din nou ce-am făcut în alte cazuri (o dată cu cărțile și altă dată cu o leapșă oarecare): am căutat pe google meme de pe .com și am găsit asta. Oh, goody. Să răspundem. Și dup-aia și voi, da’ în special: Ovi, Octavian, Oana și Ruxa. mai mult…
Așa, acum, după un drum infernal cu acceleratul București-Timișoara, după o noapte odihnitoare și după vestea că am azi liber (cineva acolo sus mă iubește mult, o să vedeți și mai jos), mă apuc să vă povestesc despre cel mai … cel mai… of, chiar nu-mi gasesc cuvintele, cel mai frumos și intens lucru pe care l-am simțit anul ăsta: Concertul Bon Jovi. mai mult…
Există câteva melodii pe care le-aș asculta la nesfârșit, melodii care de fiecare dată când le aud mă minunez cât sunt de frumoase. Sunt melodiile mele de suflet, alea care mă fac să simt că muzica e medicament pentru suflet. Nu știu de ce mă vindecă, uneori, dimpotrivă, mă fac nostalgică și tristă, însa sado-masochistă, nu le opresc. Le ascult pe repeat și nu mă pot sătura de versurile lor superbe. Printre ele sunt următoarele, însă nu sunt singurele. mai mult…
- Pentru că ascultându-i „Grenade”, îmi creează o stare de nostalgie, de dor de adolescența cu visele ei îndrăznețe și neînfricate.
- Pentru că ascultându-i „Just the way you are” mă minunez cât de simplu se poate face o declarație de dragoste
- Pentru că ascultându-i „The Lazy Song” mă gândesc mereu la o duminică de primăvară, o dimineață ideală: însorită, pe o terasă sau într-un balcon, savuarând o carte alături de o ceașcă cu cafea
- Pentru că ascultându-i „Billionaire” mă gândesc la literatură și la Pip din Marile speranțe
- Pentru că ascultându-i „Marry you”, îmi vine să țopăi dintr-o parte în alta
- Pentru că îmi aduce aminte de începuturile lui Michael Jackson și pentru că am văzut pe youtube că multe dintre melodiile regelui se află în repertoriul lui. N-are cum să ajungă atât de mare ca MJ, dar îi doresc să fie măcar pe jumătate, că talent are.
- Pentru că „Nothing on you” e tot o declarație de dragoste
- Pentru că ziua lui e cu o zi înainte de ziua mea, adică pe 8 octombrie. E însă cu 2 ani mai micuț ca mine. 
- Pentru că a câștigat Grammy-ul pentru Best Male Pop Vocal Performance în 2011.
- Pentru că am aflat de pe wiki că a fost arestat pentru deținere de cocaină. 
Recunosc că mi-a schimbat puțin părerea despre el ca om, însă asta nu face ca muzica lui sa-mi placă mai puțin.
Ah, de când n-am mai făcut un top 10. Şi mă gândesc la ăsta de ceva vreme, aşa că, fiind vineri, e numai bun să ne destindem şi să ascultăm puţină muzică. Apropos, vor urma mai multe top 10-uri pe genuri de muzică pentru că mi-a fost ingrozitor greu să aleg numai 10 dintre toate duetele care îmi plac. Deci pentru astăzi hip-hop, pentru că da, câteodată Tomata e gangsta rap. mai mult…
Ăsta e un alt tip de post pe care fiecare blogger ajunge să îl scrie la un moment dat. L-am văzut pe cel puţin un blog, nu mai ştiu care, dar sigur l-am văzut la un moment dat. Deci nu-i ideea mea, da’ o împrumut că îmi e de folos.
O dimineaţă bună începe cu muzica bună. Şi deşi azi dimineaţă am zâmmbit aproape tot drumul din cauza unui dialog de pe Europa FM, totuşi o melodie săltăreaţă, optimistă, care dă poftă de viaţă face o treabă mai bună. Îmi aduc aminte că zilele trecute am auzit melodia asta care îmi place tare mult şi am ajuns la lucru binedispusă. }n altă zi Wighfiled cânta de zor “Saturday Night” şi chiar dacă era luni sau marţi, io tot high-spirited am ajuns la lucru.
Aş mai pune pe listă All the lovers, care are aşa un joie de vivre subtil şi senzual în acelaşi timp.
Pentru că n-am intenţia să caut liste de melodii de ascultat în maşină, vă îndemn pe voi să-mi spuneţi ce vă place să ascultaţi când conduceţi.
N-am mai fost demult în Club 30. N-am mai fost demult nici la un concert. Nu i-am văzut niciodată live pe Cassa Loco. Nu le-am mai ascultat melodiile de o căruţă de vreme. Dar aseară toate negatiile astea s-au transformat în afirmaţii. Cosmin Tudoran e exact atât de cool precum am auzit. Păcat că n-aţi fost. Mi-am dat seama cât de mult îmi place Vând Fân şi cred că ar trebui să-i ascult mai des pe băieţi.
Zilele trecute, având timp să mă gândesc şi la alte lucruri, mi-am dat seama că muzica nu-mi mai povesteşte nimic. Au fost destule melodii care mi-au plăcut la nebunie, a fost chiar “perioada Garou”, de câteva luni bune în care am trăit fiecare cuvânt de pe fiecare acord, apoi a fost perioada Snow Patrol, Keane şi a melodiilor de care nu mă satur niciodată. Dar toate sunt muzică fără poveste. Nu mă leagă nici o trăire nici de Ne me parlez plus d’elle, nici de Crack the shutters şi cu atât mai puţin Pride de la Syntax (o melodie care îmi place de mă sting), pe care am cules-o din Grey’s Anatomy.
Dar vai cum vibrez când aud la radio Love and Devotion sau Living on my own… Cum mă întorc direct în clasa a VI-a când aud California Love de la Tupac şi văd exact strada unei colege de clasa unde trebuia să ne întâlnim. Cum o văd pe o altă prietenă înnebunită după Gangsta’s Paradise şi I got 5 on it, cum îmi amintesc de al doilea film la care am avut voie să merg cu fetele la cinema. Ah, dar Diana King cu Shy Guy, Sin with Sebastian cu Shut Up, (A kiss is still a kiss in) Casablanca, chiar şi Always de la Bon Jovi, toate îmi aduc aminte de câte o zi de naştere. mai mult…
Cele mai comentate