Prima semifinală din Românii au talent m-a cam dezamăgit. Consider că au fost numere mult mai bune care ar fi meritat să ajungă în finală. Despre ediția a doua pot spune că-s dezamăgită pentru că am votat cu XTREME și, din păcate, nu s-au calificat în finală. Dar dacă vreodată vor ajunge prin Timișoara cu un spectacol, acolo voi fi. mai mult…

Nu citiți textul ăsta. Vă pierdeți timpul. Ascultați doar melodia. mai mult…

Aș fi vrut să dau alt titlu acestui post, ceva care să conțină un „little monster”, că doar asta am fost și eu la concertul ei, da’ mai bine păstrez tradiția și-l botez ca pe cel de la Bon Jovi. Cred că până la ora asta ați citit tot ce se putea citi despre spectacolul de joia trecută, da’ pe mine să mă scuzați, vă rog, că am ajuns vineri seara acasă, ruptă-n 2 de obosită, iar ieri am vizitat Mănăstirea Prislop, despre care o să vă povestesc când i-o veni rândul și azi am cam lenevit, fără nici un chef de scris, până m-am mobilizat să scriu articolul ăsta. Așa că, dacă nu vă mai interesează ÎNCĂ o părere despre concertul Lady Gaga, nu-i mare bai, că io și-așa scriu mai mult să nu uit detalii, că emoția n-am cum s-o uit (numa’ dacă m-o lovi Alzheimer-ul). mai mult…

…eu, aș fi pierdut un concert minunat. Și-anume concertul Pink Martini de la Timișoara.
Știam de foarte multă vreme că Pink Martini vin și în Timișoara anul ăsta, da’ nu m-am gândit că vreau să merg. Mai corect, nu am ținut să merg. Știam doar câteva melodii de la ei, melodii care îmi plac, dar nu era suficient pentru a-mi cumpăra bilet sau pentru a mă interesa dacă se dau acreditări pentru bloggeri. Așa că m-am hotărât că vreau să merg când Nebu a anunțat pe blog că dă invitația ei unui comentator, pentru că prioritățile îi erau deja clar stabilite. Așa se face că m-a ales pe mine să-i țin locul. Și nu voi avea suficiente cuvinte să-i mulțumesc pentru o experiență de neuitat și pentru un concert formidabil. mai mult…

Intenționam de multă vreme să scriu un articol despre ea, dar uite că abia după ce s-a terminat am apucat s-o fac. mai mult…

Acum că pericolul a trecut și-am mai experimentat o încercare „distractivă” care m-a împiedicat să mă alătur colegelor mele de campanie Activia și să ne întâlnim la un iaurt în București, hai să ne mai înveselim cu niște muzică nou descoperită.

De curând, șeful meu m-a introdus în tainele iTunes-ului și de atunci mă desfăt zilnic, chiar și-acasă cu un anumit radio descoperit printre alte sute de stații disponibile pe iTunes. Și cu ocazia asta am aflat și că nu-ți trebuie neapărat Mac sau alt gadget Apple ca să poți asculta muzică de la ei. mai mult…

Frumoasă idee, dar greu de răspuns. Ce melodii mi-au marcat diverse momente ale vieții? Muzica mi-a fost alături în foarte multe momente… de-asta îmi e foarte greu să mă decid despre care să vă vorbesc și pe care să le aleg.
mai mult…

Idee agățată dintr-un promo de la West City Radio (post de radio local, (re)descoperit săptămâna trecută – îmi aduce aminte de defunctul Info Pro, postul meu preferat). Promo-ul de care vă zic [lăsând la o parte că cel care vorbea, o făcea în engleză și nu într-una foarte bună – sfat: (dacă cineva de la WCR citește rândurile astea) chiar ar suna mai bine în română, plus că nu toți ascultătorii știu engleză] înșira în câteva secunde hituri cunoscute din fiecare an începând cu 1980 până în 1989. Mi-a plăcut să-mi aduc aminte de unele dintre cele mai frumoase melodii și chiar nu știam în ce an apăruseră unele. Așa că mi-a venit ideea să mă documentez, mai mult, să extind documentarea și în ceea ce privește filmul și literatura. Însă m-am rezumat la anul nașterii mele. Așa arată 1983 în muzică, film și literatură. mai mult…

Voiam să scriu ceva despre muzică și chiar dacă am promis că vor mai fi posturi despre duete celebre, nu prea am avut chef să scriu despre ele. Așa că, am făcut din nou ce-am făcut în alte cazuri (o dată cu cărțile și altă dată cu o leapșă oarecare): am căutat pe google meme de pe .com și am găsit asta. Oh, goody. Să răspundem. Și dup-aia și voi, da’ în special: Ovi, Octavian, Oana și Ruxa. mai mult…

Așa, acum, după un drum infernal cu acceleratul București-Timișoara, după o noapte odihnitoare și după vestea că am azi liber (cineva acolo sus mă iubește mult, o să vedeți și mai jos), mă apuc să vă povestesc despre cel mai … cel mai… of, chiar nu-mi gasesc cuvintele, cel mai frumos și intens lucru pe care l-am simțit anul ăsta: Concertul Bon Jovi. mai mult…