Archive for the Category "io, io şi iarăşi io"

Who’s your daddy?
July 12th, 2007
Ma gandeam ca e nedrept sa vorbesc numai despre mami (aici si aici), despre Benny si Ricky (aici), despre prieteni si nu despre o alta persoana foarte importanta in viata mea. Si anume: tati.
O sa va povestesc cum ma considera el inca un copchil. Cand mi-au furat-o pe Pinkie si am constatat fapta, imediat l-am sunat pe el cu vocea tremuranda si stiti ce mi-a zis? “Lasa ca iti cumpara tati alta.” :) De parca eu nu mi-as permite sa imi cumpar singura o bicicleta. Nu mi-a cumparat, dar felul cum a zis-o a fost tare dragut si m-a facut sa zambesc. O alta faza de genul: era la Mall sa verifice ceva la Vodafone si m-a sunat sa faca o proba. La sfarsit m-a intrebat: “Sa iti iau ceva de aici?”. Ce e amuzant in povestea asta e ca tatal meu nu e the Mall type, se duce acolo foarte, foarte rar, si nu stie ce se petrece in lumea fiÅ£elor, asa ca daca eu as fi avut vreun moft sa ii cer ceva, oricum n-ar fi stiut ce sa imi ia. Asa ca i-am zis ca nu.
As putea sa va mai povestesc cum e sa fii my father’s daughter. Intr-o zi, mai demult, aveam cred vreo 19-20 de ani, ma duc si eu la un…cum sa ii zic eu mai frumos…un “bar” (semana mai mult a birt) de la mine din zona. Pe acolo mergeam mai des tati sa bea seara cate o bere… Ma pun eu la masa cu o prietena, care era vanzatoare acolo si vine unu’ sa se bage in seama… Si incearca asta dume si expresii, care mai de care mai expirata si nu pricepea ca nu ma interesa persoana lui…La un moment dat apare altul, pe care eu nu il cunosteam si zice: ” Vezi, ma, ca e fata lu’ Ursu.” Huh??? So?? La auzul acestora, tipul se retrage si eu cu prietena ramanem gura-casca. Bine ca scapasem de el, dar care era faza? Ce facuse taica-miu asa de rau incat sa ii fie frica aluia de mine. Nu facuse nimic rau, doar ca toata lumea il stie si il respecta. :) Na, cam atat for now despre tati.
Sa nu va faceti impresia ca daca am scris despre el in termeni mai laudativi, il iubesc mai mult ca pe mami. Nu. Pur si simplu mi-am amintit de situatiile astea. Sa vedeti cand va voi povesti despre crizele lui de istericale… aia-i distractiv.
Categorie: io, io şi iarăşi io  | 16 comentarii
La fund
July 04th, 2007
Cand o prietena mai experimentata mi-a zis: “ia-o-ncet, nu te grabi, nu o fa repede, nu te avanta ca o sa te doara fundu’ si picioarele; fa pauze si nu te da mare ca poti.”, evident nu am ascultat-o. Si acum nu ma pot ridica de pe scaun. Ma doare fundul, ma dor picioarele si merg cam greu. Pentru ca intr-adevar n-am mai facut-o demult, pentru ca mi-am pierdut exercitiul si pentru ca am exagerat. Am vrut totul dintr-o data. Nu se poate.
Nu se poate sa ai un fund ferm si picioare celulita-less daca faci exercitii din Paste in Craciun si cand trebuie sa te apuci de ele, te apuca pe tine o lene de nu se mai poate.

Noua mea gaselnita intr-ale sportului e saritul coardei. Mi-am adus aminte de ea ieri cand am vazut-o pe un site. Si cand imi intra ceva in cap, daca nu se intampla cand imi intra, imi iese si nu ma mai intereseaza. Asa ca, toata ziua m-am gandit cum sa fac sa ajung in Real sau Selgros mai repede si sa imi achizitionez obiectul mult ravnit. Intr-un final am ajuns si mi-am luat o frumusete de coarda, cu snur transparent si prin snurul transparent e un alt snur colorat ca un curcubeu si manerele sunt preotejate de un burete, sa nu cumva sa faci bataturi in palme. Siiiii, bonus: are contor. Adica contorizeaza sariturile. :D

Na, si ajung eu acasa, las trebile la o parte (dupa ce ud armata de plante) si ma pun pe sarit. In casa, cu cainii de fata. Astia, perplecsi, nu stiau ce sa creada. La inceput sa sara si ei, dar cand s-a agatat coarda dupa capul unuia, m-am suparat si l-am trimis la locul lui. Si dai, si sari, si inca o suta, si pauza, si cu picioarele alternativ, si cu ambele deodata si iara pauza si iara o suta. Pana nu mai puteam sa respir. Am sarit eu asa de vreo 400 de ori pana eram balta de transpiratie si imi simteam febra deja la picioare. Ce imi zic eu in sinea mea? “Lasa ca ii bine, se simte efortul”. Mda…il simt acum de ma satur.
Cred ca de saritul corzii o sa ma tin. Daca cu bicicleta nu m-a tinut decat intr-o seara pedalatul, infasata in nylon, daca abdomenele inainte de culcare mi se par criminale, si cum aquagym-ul e prea rar (de 2 ori pe saptamana), sper ca metoda noua sa dea mai repede rezultate. Despre aquagym o sa va povestesc altadata.
Categorie: io, io şi iarăşi io  | 7 comentarii
Home sweet home
July 02nd, 2007
Daca ar trebui sa luati cele mai enervante asteptari si apucaturi ale unei fete, chestii pe care serialele si filmele americane le descriu ca fiind tipic femeiesti, o sa aveti supriza sa aflati ca din multe astfel de puncte de vedere, nu ar fi trebuit sa fiu fata. O chesti de genul ” hai sa ne mutam impreuna” poate fi considerata o chestie dupa care in mod normal femeile sunt innebunite. Dorinta de a-si vedea iubitul commited. Na, eu una nu sunt pentru mutat. Inca. Adica imi place sa petrec cateva zile cu Iubi, imi place sa ne comportam de parca am fi mai mult decat iubiti, dar la un moment dat, totul trebuie sa revina la normal. La normalul meu. Adica sa ma intorc noaptea la 12-1 acasa, somnoroasa unde ma asteapta patul meu facut, unde fac dus la mine in baie, unde imi sunt toate lucrurile asezate in dulapurile unde eu am hotarat ca e locul lor. Nu as putea sa consider “acasa” un alt apartament unde lucrurile mele pot fi acuzate oricand ca sunt imprastiate, ca nu sunt puse la locul lor, unde sa nu ma simt ca sunt “chez moi”. Stau in acelasi apartament de cand aveam un an si l-am vazut transformandu-se sub ochii mei, blocul in care stau si vecinii tampiti pe care ii am o sa reprezinte tot timpul acasa. Indiferent unde m-as duce, unde as locui sau cu cine. Ideal ar fi ca ai mei sa se mute la sat, unde au o casa, si eu sa raman aici, dar asta nu prea cred ca se va intampla si pana la urma tot eu voi fi cea care va trebui sa se mute. Poate voi putea considera un alt “acasa” un apartament pe care mi l-am cumparat prin propriile puteri, de unde sa nu ma poata da nimeni afara si unde sa pot face ce vreau eu pentru ca sunt “la casa mea”. Chiar daca aceasta noua casa ar fi cumparata impreuna cu Iubi, tot “acasa” as considera-o pentru ca si eu am contribuit. Ma sperie putin viitorul din punctul asta de vedere. Si acest lucru se datoreaza faptului ca nu am fost niciodata plecata de acasa, mai mult de o luna. Imagine!!! Am facut facultatea aici, n-am fost cu burse pe nicaieri ca sa ma desprind cat de cat de Timisoara si cred ca de asta tin asa de mult la casuta mea, la camera mea de care cateodata ma plictisesc, dar la care m-as intoarce oricand. Of, acum m-am intristat. :(
Categorie: io, io şi iarăşi io  | 9 comentarii
Testament
June 29th, 2007
Oricat de macabru va suna postul asta, asta e. Voiam sa imi exprim public asteptarile mele pentru atunci cand nu le voi mai putea exprima. In fiecare zi ne gandim la moarte, in fiecare moment ne confruntam cu tragedii. O prietena zicea odata: “Tatal meu isi insemneaza pe poze cu X prietenii si cunoscutii care nu mai sunt printre noi. Din pacate as putea sa fac si eu acelasi lucru, la cate se intampla si cati prieteni de ai mei mor tineri.” (am incercat sa redau citatul cat mai exact).
Cel mai frica imi e sa mor inecata, sufocata sau in accident de masina. Sa vad cum mi se desfasoara viata inaintea ochilor, cum ma gandesc intr-o secunda la toti oamenii pe care ii cunosc si sa constientizez moartea. Am o fobie ingrozitoare de accidente de masina, de multe ori cand stiu ca trebuie sa plec la drum nu pot sa adorm cu o seara inainte pentru ca scenarii groaznice se defileaza rand pe rand. Cand sunt insa la volan, imi trece. Nu mai am incredere sa merg cu nimeni cu masina, ma inspaimanta gandul si de a ma urca cu tati in masina si el sa conduca, desi are carnet de 25 de ani si n-are antecedente. Nu ma laud ca sunt soferita impecabila, nu ma bat cu pumnu’ in piept ca nu mi se va intampla niciodata nimic, dar pentru moment sunt singura in care am incredere. Cat de cat sunt eu stapana pe situatie si de mine depinde daca mor sau nu. Si de fiecare data ii explic lui tati ca de asta prefer sa merg eu cu masina si nu sa ma duc cu altii.

Now, that I got this out of my chest, sa va las un testament (in caz ca mor tanara si n-ajung sa il duc la notar):

  1. vreau sa mi se doneze organele (cele ce pot fi donate)
  2. vreau sa am piatra pe care sa scrie ceva ce o sa aleg eu (inca nu m-am hotarat)
  3. as fi vrut sa fiu incinerata (sa fiu sigura ca nu ma ingroapa de vie), dar cica religia ortodoxa interzice asta. (dar cum o sa mi se doneze toate organele, nu-mi fac griji ca o sa am timp sa zgarii sicriul)
Na, acuma nu mai stiu ce as mai vrea sa se intample dupa ce sufletul meu va vedea cum e pe lumea cealalta. Din punctul asta de vedere chiar sunt curioasa cum e sa mori.
V-am speriat pe toti? Mai vine careva cu mine cu masina? =))
Categorie: io, io şi iarăşi io, lucruri serioase  | 14 comentarii
Wish List
June 29th, 2007
S-a rezolvat problema. Acum daca aveti vreun dubiu, sunteti in impas si n-aveti imaginatie, v-am facut munca mai usoara. Vreau sa le multumesc lui Cristi si Denisei pentru recomandarea froogle. N-am folosit-o pentru ca am gasit altele intre timp si asta pe care am ales-o mi se pare ok.
Deci, dragilor, here’s my (short, but not for long) wish-list. :D O gasiti si in dreapta sub poza. :P
Categorie: io, io şi iarăşi io  | 2 comentarii
Copilul din mine
June 26th, 2007
Ieri am iesit cu Benny si Ricky la plimbare. Si, plimbandu-ne noi 3 am vazut copiii cum joaca scunsa (v-ati ascunselea, pentru cine nu pricepe). Si m-am bucurat. M-am bucurat sa ii vad asa inocenti, cu chef de joaca si bucurosi ca a venit vacanta (cu trenul din Franta). Mi-am adus aminte de mine, de cum ma jucam eu cu vecinii mei, cate jocuri, cate inventii, cat de neobositi eram. Ieseam afara dimineata, intram la pranz in casa cand ma chema la masa, si apoi seara cat mai tarziu cu plansete si implorari ca mai vreau sa stau. Acum nu mai aud copii lamentandu-se ca vor afara, ca mai sta si ala si aia si “hai, mami, mai 10 min” (desi nu stiam cat inseamna 10 min). Acum nu ii mai aud chemandu-se la joaca sau plangand ca nu se inteleg, nu ii mai aud tragandu-se de par si urland la toate geamurile de pe strada “tanti mama lu’ X, sa stiti ca X mi-a dat un picior in burta). Nu ii mai aud jucandu-se prinsa, tara-tara vrem ostasi, sticluta cu otrava, lupul si culorile, regina,regina (cati pasi imi dai pana la imparatia ta), omul negru (a venit, ora 6 a sosit), nu mai vad fetele jucandu-se cu Barbie, elastic, sotron, nu le vad jucandu-se de-a scoala, de-a magazinul, de-a doctorul; baietii nu mai fug unii dupa altii jucandu-se pac pac, nu se mai bat cu sabii de lemn, nu mai joaca tzaca (jocul ala cu abtibilduri), nu mai joaca fotbal in parcare sau cu fetele.
Am vazut o fetita blonda, ciufulita si murdara pe fata, era mazgalita cu pixul. Mi-a placut de ea. Asa eram si eu, toata ziua murdara, toata ziua patata, ca citeai pe mine tot meniul zilei, nu-mi pasa ca aveam o julitura sangeranda cat Casa Scanteii pe picior sau ca mi-am spart capul de 4 ori, ca daca m-as tunde cheala as arata ca un puscarias. Copiii de azi nu mai au semne de buna purtare, corpul lor n-are nimic de povestit decat o coloana vertebrala dizlocata si strambata de la statul la calculator, dioptrii mai mari si besici in podul palmei. Imi iubesc copilaria si cand o sa am copii si nepoti o sa am ce povesti. O sa las corpul sa vorbeasca de la sine despre momente ce au lasat cicatrici pe sufletul meu.
Categorie: io, io şi iarăşi io  | 12 comentarii
Strig 911 cineva sa vina repede
June 25th, 2007
I need help! Vreau sa imi fac wish list si sa il adaug aici pe blog. Sa afle poporu’ ‘ntreg ce cadouri sa imi faca daca vreodata se va gasi in situatia grea de a-mi face pe plac si a-mi intra pe sub piele cu un cadou pe care mi-l doresc. Si as vrea ca toti prietenii mei sa aiba asa ceva, sa nu le mai cumpar prostii de ziua lor. Ca NU ma pricep la cadouri, people!!!
Deci, cine stie vreun site unde pot sa imi fac wish list (io n-am timp sa caut ca is la lucru :D si copilu’ oricum e bolnav) sa ma anunte si pe mine si ii voi fi tare indatorata. :*
Categorie: io, io şi iarăşi io  | 4 comentarii
My famous brands
June 20th, 2007
Hihihi am fost tagguita cu o chestie suuuper. Am vazut mai demult la cineva pe blog un colaj de logo-uri ale marcilor ce il reprezinta si mi-ar fi placut sa fac si eu asa ceva “la mine acasa”. Insa nu voiam sa fur ideea. Acum aflu ca se da mai departe. Ieeee!!! Si m-am bucurat cand m-am vazut in lista celor carora Andreea le da mai departe. :D


Cei carora le dau eu tagu’ : baghy, eXstatic si lostandfounddesk. ;) Sper ca nu au fost deja tagguiti.

Categorie: de-a joaca cu tomata, io, io şi iarăşi io  | 11 comentarii
Vise imaculate
June 12th, 2007

Am auzit o melodie intr-o seara si zicea ceva de genul: “nu renunta la visele tale, nu stii cand o sa iti para rau ca nu le-ai urmat”. Ma rog, ceva de genul…Stand si cugetand, mi-am dat seama ca eu nu am vise. Nu stiu cum de mi s-a intamplat asta si sincer, ma enerveaza. Cum vine aia sa nu ai vise, sa nu te gandesti la viitor, sa nu iti doresti ceva pe termen lung. Ma refer la faptul ca nu am vise pentru impliniri in cariera, nu am vise sa fac lumea un loc mai bun, sau nu stiu ce altceva. N-am planificat nimic, nu ma gandesc in perspectiva. Si nici ca se pune problema sa renunt la ele, daca nu le am. Si mai cred ca daca renunti la vise pentru a face altceva, inseamna ca visele alea nu au fost vise cu adevarat, daca altceva e mai important ca ele… Nici macar nu stiu ce sa incadrez la capitolul vise.

Mi-ar placea de exemplu sa am un hotel de animale si un adapost, unde sa adun toti cainii si toate pisicile vagaboande, sa angajez studenti sau elevi ca sa aiba grija de ele, sa am contracte cu restaurante care sa imi furnizeze resturi de mancare pentru ele.

Mi-ar mai placea sa scriu un roman, poate pe seama posturilor ce le scriu in fiecare zi. Cand o sa am un an, doi de bloguri in care o sa se stranga idei de pus pe hartie si de publicat astfel incat sa imi aduca faima mult ravnita, poate ma hotarasc sa le scriu. Depinde cine vede in scriitura mea o potentiala opera de arta. J

Alt lucru care mi-ar desfata sufletul ar fi sa vad lumea intreaga.

Hm…uite ca am gasit, deci totusi am vise…Nu traiesc degeaba. Ce bine ca am descoperit asta.

update. 10 nov 2011 – Momentan nu visez

Categorie: io, io şi iarăşi io  | 10 comentarii
Marea mea
June 11th, 2007
Venind spre serviciu, imi storceam creierii pentru a gasi o idee de blog. Acum ca tot am inceput cu bloguiala, trebuie sa fiu constanta si fidela in scrieri. Si ma gandesc, si ma gandesc…si nimic…Nici o idee, nici un gand, toate se terminau dupa prima fraza. Ma gandeam sa scriu despre ce am visat azi noapte, dar era prea macabru si n-am vrut sa incep saptamana aiurea…asa ca…nimic… Pana cand dau peste un articol foarte frumos. L-am citit si mai ca incepea sa imi fie dor de mare. Ma gandeam si eu ce simteam cand ma apropiam de ea, cand ma scaldam in imensitatea ei, cand soarele ardea prea tare si ma impingea sa ma scufund in valurile sarate. Eh…sa nu exagerez…atat simt eu pentru mare : bucuria balacelii si valurile care ma imping sa ma port ca un copil, sa sar si sa rad si sa nu ma gandesc la nimic. Atat.

Ceea ce imi inspira muntele … n-as putea sa redau in cuvinte la fel de bine ca si autoarea articolului, dar muntele e marea mea. Intre munti ma gandesc la multe, ma simt coplesita de maretia lor, mi-e frica si ii ador in acelasi timp. Atat de misterios si de intunecat, atat de serios si de hotarat… Ma simt atat de mica intre ei, atat de efemera si atat de singura. Raman acolo atatia ani, neclintiti, primitori si agresivi.

Muntele are mai multa personalitate decat marea : cu el trebuie sa stii cum sa te porti, nu poti fi de capul tau. Te urmareste si daca nu ii convine ceva, te pedepseste. Nu iti permite orice, nu iarta. Muntele e liniste, filosofie, melancolie, tristete, implinire, timp, razbunare.

Categorie: io, io şi iarăşi io  | 8 comentarii