Maine, nu azi. Da’ de dimineata n-o sa am vreme sa va spun si nu vreau sa dispar ca magaru’ in ceata fara sa zic macar “La revedere”.

Mi-am recapatat entuziasmul, desi il pierdusem saptamana trecuta. Va povestesc eu mai multe cand ma intorc. Va aduc poze, promit. Si sa-mi tineti pumnii, ca iara zbor si mi-e cam frica. Nu foarte tare, da’ nu-s tocmai linistita.

Arrivederci. Pe luni.

Aşa, şi ziceţi că a început 2010-le. Ok, să vedem ce poate şi el.
De început l-am început bine, cu voie bună şi dans, cu râsete şi cu aceeaşi uimire şi admiraţie pentru ospitalitatea oamenilor. Da’ până să vă povestesc cum a fost minunatul moment de la ora 0, am mult mai multe să vă spun înainte.
Sau poate ar trebui să fac două posturi… hm… Ba nu, îl împart pe ăsta in mai multe paragrafe. Read the rest of this entry &raquo

Dacă banii şi timpul mi-ar permite, jumătate de an mi l-aş petrece călătorind. Dar ştim toţi că asta li se întâmplă numai celor norocoşi, aşa că ne plimbăm prin lume mai mult cu degetul pe hartă sau pe Google Earth. Cum până la vizita la Viena de Revelion mai e ceva timp, visez pe gratis că voi ajunge în următoarele locuri.

10. Amsterdam – pentru libertatea lui şi pentru comparaţia cu cartierul roşu din Frankfurt

Read the rest of this entry &raquo

De 1 decembrie în sfârşit o să ajung la Alba Iulia. Am vrut demult, dar am amânat din diverse motive. Acum nu mai amân pentru că ţin morţiş să văd oraşul ăsta şi mai ales să mă întâlnesc cu bloggeri de acolo. Şi evident să asist la o paradă militară, dacă se ţine aşa ceva anul ăsta.
Am două întrebări:
1. Cine vrea să vină cu mine şi cu Iubi la Alba Iulia? Mai am 3 locuri în maşină, în spate.
2. Cine din Alba Iulia vine să bem un pahar de ceva, să ne cunoaştem şi în real-life, nu numai pe blog?

Dupa un “vin/nu vin/ iar vin/iar nu vin/na bine, hai ca vin” am plecat vineri la Oradea să îl însoţesc pe Iubi la o conferinţă despre înot. Mna… pe mine nu mă prea pasionează subiectul, aşa că mi-a revenit plăcerea să văd cum e să fii turist singuratic, experienţă pe care mi-am dorit de multe ori să o încerc. Nu e aşa fain cum îmi imaginam eu. Odată pentru că n-ai cu cine să comentezi şi în faţa cui să te miorlăi cât de fain sau de naşpa e ceva, cât îţi place o chestie sau cât nu. şi pe lângă că n-am avut cu cine dezbate condiţia proastă a clădirilor, nici măcar n-am avut mp3 playerul la mine să aud ceva zgomot de fond. Aşa că peregrinările mele pe străduţe au fost cam searbede şi fără mare satisfacţie.

Despre Oradea vă zic doar că are un primar ca al nostru care nu prea face mare lucru pentru reabilitarea clădirilor. Adică, la fel ca şi Timişoara, Oradea e plină de clădiri istorice, de case vechi, care aproape se decojesc de tot. Mi-a părut rău să vad un steag zdrenţuit cum n-am văzut nici măcar în picturile despre război, să văd clădiri care aproape că plângeau după frumuseţea lor de odinioara… Read the rest of this entry &raquo

M-am tot gândit la lucrul ăsta de ceva vreme. La cât de diferite sunt motivele şi manierele de a călători ale oamenilor. Citeam pe net tot felul de posturi despre Barcelona, ca na… sa vad ce impresii a mai lăsat şi altora. şi am dat de unele din aceste motive, numai bine să îmi încropesc postul ăsta.

Pentru obiective – am pus categoria asta în frunte pentru că în ea mă încadrez eu de cele mai multe ori când părăsesc oraşul. Când am o destinaţie îmi place să  văd tot ce ţine de ea, îmi fixez itinerarii, fac planuri şi pun picioarele la bătaie pentru că doar aşa mi se pare că poţi cunoaşte un loc. Legat de chestia asta, la mine o excursie sau o vacanţă poate părea că e făcută pe fugă şi văzută doar prin obiectivul aparatului. Că nu are nimic de-a face cu odihna şi cu relaxarea. Mi s-a reproşat la un moment dat chestia asta pentru că nu toţi sunt dispuşi să alerge de la un obiectiv la altul şi că au venit să se relaxeze nu să se obosească mai tare. Aşa o fi, nu contest, dar motto-ul călătoriilor mele este: “Vezi cât mai multe”. Nu sunt adepta întoarcerii în acelaşi loc, pentru că sunt atât de multe locuri pe care vreau să le văd încât nu vreau să pierd vremea văzând aceleaşi destinaţii. şi dacă nu văd tot ce îmi propun mă întorc din vacanţă cu o frustrare, nu cu o amintire plăcută.

Pentru concerte – aş putea practica felul asta de turism cel puţin o dată pe an. L-aş fi practicat şi acum, pentru Sziget, cel puţin pentru ziua de sâmbătă când au cântat Snow Patrol, dar dacă a trebuit să fiu la nuntă…. altădată. Totuşi sunt .

Pentru cumparaturi - nu pot să îi înţeleg pe oamenii care merg la Milano sau Viena doar să shoppinguiscă şi să se întoarcă acasă fără să îi intereseze altceva. Alţii în schimb, deşi merg în concediu combină cumpărăturile cu vizitarea oraşului, ceea ce e ok, zic eu, pentru că … vezi explicaţiile de la primul punct.

Pentru evenimente – am întâlnit persoane care mi-au spus că nu le place să meargă într-un oraş străin fără un motiv anume. Adică doar la căscat gura pe la clădiri, vizitat muzee sau alte obiective. Merg pentru că fie se petrece un spectacol, fie se întamplă o conferinţă, fie pentru un concert. Nu ştiu dacă aş suporta să fiu într-un oraş la un eveniment şi să nu văd cel puţin cele mai importante chestii.

Pentru cluburi si distracţie – asta mi se pare, în opinia mea îngustă o mare prostie şi dovada supremă de fiţă de Bamboo. Mai bine zis care s-a săturat de Bamboo. Să mergi la Viena doar să îi baţi cluburile, să mergi in San Marco din Veneţia doar să bei o cafea sau la cină în Budapesta, mi se pare… câh. But that it’s just me.

Pentru afaceri – nu mă exprim că nu ştiu cum e. Voiam doar să îl adaug la listă.

Dacă mai ştiţi voi alte motive sau alte feluri de a călători… sunt curioasă. şi sunt curioasă şi de felul pe care îl practicaţi voi.

Uf, pe repede înainte să vă povestesc cum fu. (Două zile am lucrat la poze şi într-un final m-am rezumat la 853, dar în total cred că sunt mult peste 2000).

Nu v-am povestit cum am ales Barcelona. Iniţial voiam să ajungem tot în Spania, dar urmând un traseu mult mai lung cu mult mai multe opriri şi cu mult mai mulţi bani cheltuiţi. Barcelona a fost exclusă din start pentru că „e un oraş în care trebuie să te opreşti mai mult de două zile”. Apoi, vorbind cu Ama şi cu Dan (prietenul ei) am plănuit o excursie cu maşina prin Germania şi prin ţările învecinate. Planul era cam şubred şi nu eram niciunul foarte siguri că o să funcţioneze, dar când visatul e pe gratis, nu există graniţe şi distanţe prea lungi. Într-o zi, mă sună Ama să mă întrebe daca nu vrem să mergem o săptămână la Barcelona, dar să ne decidem repede că trebuie acţionat în consecinţa. Okeeeey, ne gândim… Voiam sa vad Barcelona, doar că nu ştiam când. Aşa fac eu întotdeauna, amân chestiile care mă interesează fără nici un motiv anume. Dar ne-am lăsat convinşi şi în două zile aveam plătite şi avionul şi avansul la cazare. Împreună cu Ama, Dan, fratele lui Dan, Sorin, şi soţia lui, Moni ne-am dus în Spania.

Şi de-acolo vă povestesc pozele, pentru că oricum poveşti puteţi auzi cu miile şi tot nu puteţi să gustaţi savoarea Barcelonei decât când îi călcaţi pragul.

Experienţa cu avionul a fost interesantă şi evident am vânat un loc la geam. O mică parte din dansul norilor si ţărmurile sudului Franţei (cred. ).

Read the rest of this entry &raquo

Dragilor, am venit.
Nu mă bucur deloc de acest lucru, dar n-am ce face, viaţa nu e o vacanţă continuă. Îmi reiau rutina zilnică şi mă întorc la blog, deşi va spun sincer ca Barcelona mi-a tăiat orice elan de a scrie, de a citi, de a comenta. Tot ce vreau e să mă doară din nou picioarele, aşa cum m-au durut 7 zile. Pot spune că am văzut Barcelona până la chiloţi şi tot mi-au mai rămas câteva clădiri nepozate. Pe foarte scurt: e cel mai frumos oraş pe care l-am vizitat până acuma. Am avut senzaţia că în fiecare zi sunt în altă lume, în alt oraş, pe alte străzi. Acum sunt încă destul de obosită, n-am avut net până acum jumătate de oră, încă n-am terminat prelucrarea şi sortarea pozelor aşa că oricum n-am cu ce să vă întâmpin. Doar cu un „Bine v-am regăsit” şi vă arat pozele pe duminică. (mâine mă duc la nuntă) Sincer, nu ştiu ce să spun despre Barcelona pentru ca oricum cuvintele sunt sărace şi nu pot descrie tot ce am simţit pe străzile ei. Şi pe de altă parte, eu când mă pun să povestesc, păi dacă nu o fac cu lux de amănunte, nu mă simt bine. Aşa că ori va fi un post kilometric, ori va tratez doar cu poze, dar ştiu că n-are rost să mă mint singură, n-o să rezist tentaţiei cuvintelor.

Asa cum va ziceam zilele astea, azi plec in vacanta. La Barcelona. O saptamana. Ma intorc pe 13 seara, ne citim pe 14 nu stiu in ce moment al zilei. O sa fie primul meu zbor si sper sa fie senin sa pot face poze de la inaltime si sa vad cum arata lumea de sus.
Pana una alta, azi apare postul in 24fun si cel de pe inpanamea. Enjoy.

Sa ne revedem cu bine. V-am pupat.

Si mi-a placut mult de tot. Dar aseara cand am ajuns am picat secerata de oboseala, iar acum sunt la lucru si nu pot sa va insir ce s-a intamplat. Povestile si pozele mai spre seara ca e mult de munca la un post ca cel pe care il am in cap. Pregatiti-va, o sa fie lung.

Later edit:

Asaaaaa, mi-am suflecat manecile si ma apuc de scris.
Inainte de toate vreau sa ii multumesc domnului Cristescu ca ne-a invitat sa petrecem un week-end de vis intr-o locatie cu atat de mult bun gust si atat de bine gandita incat nimic, absolut nimic nu i se poate reprosa. Eu, si la fel si ceilalti participanti (cei din gasca noastra) ne declaram incantati pana peste masura si promitem sa mai revenim.

Aventura a inceput din momentul in care Luci m-a sunat sa imi propuna un week-end la Arsenal Park la Orastie. A inceput de atunci, ca pana n-am ajuns acolo tot m-am gandit cum o fi. N-am intrat pe site, tocmai ca sa nu-mi fac nici o impresie, ca sa gust totul la maxim.

Nu stiu cine m-a sunat pe mine sa imi comunice locul plecarii, dar m-a cam fraierit si adevarul e ca si-a gasit fraiera cea mai buna. )) Mi s-a spus sa fiu la Hotel Timisoara in jur de ora 10 – 10:15, iar eu punctuala ca de obicei, m-am infatisat cu iubi de mana la ora 10:5. Si stai si asteapta si suna pe Nebu sa te asiguri ca mai vine cineva.

In autocar discutii despre Michael, despre concerte, despre copilarie, trecem rapid prin asta ca avem chestii mai importante de narat, asa ca in afara de perla lui Ovi cu Katy Perry, nimic notabil. )

Ajungem la Arsenal Park – Orastie dupa cateva ore de mers (cred ca au fost vreo 4 cu tot cu jumatatea de ora pauza) si de peste tot se aude: „wow”. „ce tare”, „uite-un tanc”, „suuuper”, „mama, un tuuuun”, „Iuuuuu, uite si-un avion”, samd. Read the rest of this entry &raquo