Tomata cu Scufiţă

Mie nu imi plac sarbatorile de Paste. Cred ca niciodata nu mi-au placut. Motivul nu-l cunosc, insa de cand ma stiu, nu pot sa zic ca am avut niste sarbatori de Paste demne de tinut minte. Toate s-au incadrat in categoriile „OK” sau „nasoale”. Cele de anul asta au fost OK. Am fost pentru al doilea an la rand in Baia Mare, la Iubi acasa. Din pacate, ce mi-a mai ramas de vizitat au fost muzeele si cam atat. Am vazut aceleasi lucruri pe care le-am vazut si anul trecut.

Orasul mi s-a parut mai neglijat fata de prima data cand l-am vizitat, desi Iubi zicea ca el vede progrese. Na, asa o fi, insa eu nu sunt de-a locului sa stiu mai bine. Din pacate n-am vazut nici Sapanţa, nici alte locuri de primprejur pentru ca n-a existat un mijloc de locomotie pe distante lungi. In schimb am stat in pat cat pentru tot anul, m-am uitat la Cartea Junglei, la Enemy at the Gates si la ceva filme cu ursi. Am dormit si am mancat sa-mi ajunga pana la Craciun. Acum urmeaza cura de slabire, iaurturi si salate. Am si citit o carticica, Jacob’s room, despre care o sa va povestesc in zilele ce urmeaza. (Bucurie mare mi-au facut cei de la Cotidianul saptamana asta :D) Am fost doar la Inviere, unde chiar am ascultat ce avea de spus Patriarhul Preotul care a oficiat slujba si mi-a si placut. Spun asta pentru ca de obicei nu ma duc la slujbe si nu-mi place sa ascult ce indruga popii (sa nu dati cu parul, nu sunt atee, cred in Dumnezeu, dar nu cred in Biserica si nici nu prea o slujesc). N-am mancat atatea oua ca in alti ani, nici nu prea le-am remarcat prezenta, miel nici atat, dar ce sa vezi cand ma intorc acasa??? Maica-mea gatise IED. Fir-ar. /:)

Drumul inspre si dinspre Baia Mare e rau, din orice unghi l-ai privi. Am plecat cu trenul, sageata mirobolanta in care stai deparca ai fi in gips – super obositor – si m-am intors cu Altassibul – n-am scris io gresit, asa au scris ei pe usa. Cu autocarul stie toata lumea ce aiurea e sa mergi o distanta de 7 ore. Bine ca era 1 Mai si erau mai libere soselele.

Siiiii, m-am jucat cu aparatul, i-am testat functiile macro si zoom-ul ala fantastic de 12x. Nu prea mai aveam ce sa pozez nou, pentru ca aveam deja poze de anul trecut. Nu stiu cat de reusite sau nereusite sunt pozele pentru ca inca nu ma pricepsa manuiesc aparatul.

Si cam asa a fost relaxarea mea de Paste. Tot e bine.

Tags: jurnal de calatorie by Tomata
13 Comments »

Stiu ca in ultimul timp n-am mai scris chestii asa interesante, stiu ca mai mult am povestit ce am facut sau pe unde am fost, ce am citit sau ce filme am vazut. Insa toate astea s-au intamplat din cauza lipsei timpului. Seara, cand ajungeam acasa, imi parea rau ca n-apucam sa va vizitez blogurile, nici macar celor care ati comentat in ziua respectiva, pentru ca imi picau ochii in gura de somn si abia puteam sa incropesc un post pentru a doua zi. Sper sa se schimbe situatia, insa nu in saptamana ce vine.
Pentru ca plec. Daaa, am o saptamana concediu si zburd catre Baia Mare. Nu stiu inca pe cand ma intorc, insa numai gandul ca pana in 5 mai nu mai vad rapoarte si linkuri ma umple de fericire. O sa ma relaxez big time, sper sa apuc sa si citesc, sa fac poze multe cu noua jucarie, sa mai vizitez niscaiva locuri noi (poate ajung si pe la Sapanta) si cel mai important, sa ma intorc linistita si calma. Ca in ultimul timp sunt stresata pana la ceruri si inapoi. Am inceput sa plang pe la lucru ca nu imi ies rapoartele sau ca nu stiu sa le fac. Da, da, nu radeti. It’s scary.
Asa ca, imi iau catrafusele si ma car in Nord. Pana atunci va doresc sa aveti cel mai insorit Paste, cel mai plin de bunatati, sa nu mancati prea multa carne de miel (daca ar fi dupa mine n-ati manca deloc), si sa aveti grija de voi. Nu stiu cand ma intorc, dar pe 5 mai e party la mine pe blog. Everyone is invited.

Paşte fericit, frumoşilor!

Tags: jurnal de calatorie by Tomata
16 Comments »

Dragii mei, m-am intors pe plaiuri virtuale. Vi-am simtit lipsa si voua si blogului, dar mi-a prins bine o micuta pauza. Mai ales tatal meu a fost cel mai fericit ca m-a vazut departe de calculator. Va multumesc pentru toate urarile pe care mi le-ati lasat, sper ca ati avut un Craciun mai frumos ca al meu. Nu ca al meu nu a fost. In alti ani a fost mai bine, in altii a fost mai rau. In primul rand n-a fost zapada, ceea ce m-a intristat un pic, in al doilea rand n-au fost cadouri, decat o mica atentie de la mami (sa nu sariti cu gura ca Iubi nu mi-a luat nimic pentru ca eu am dorit o amanare), n-a fost distractie pentru ca deh, am fost cu parintii si cu ei nu e niciodata fun, poate doar placut. In schimb, m-am odihnit, m-am uitat la televizor, am mai si citit, am mancat sarmale pana n-am mai putut, am vorbit cu cateva babe de la sat si m-am mai si plictisit intre timp. Mi-au venit idei noi pentru blog pentru ca am avut mintea libera de orice alte preocupari, o sa le dicutam impreuna prin ianuarie cand veniti toti, ca sa am cu cine vorbi. Despre satul unde am fost o sa va vorbesc altadata pentru ca acum nu prea am dispozitia necesara, nu m-am intors tocmai fermecata de el, ca alteori. Cu multa tristete in suflet imi dau seama ca nu mai simt de cativa ani magia Craciunului. Nu stiu unde am pierdut-o, cum am pierdut-o si de ce am pierdut-o. Cert e ca nu mai e ca atunci cand abia asteptam sa vina ziua de 24 decembrie, cum ma pregateam de la inceputul lunii pentru ziua asta. Sper sa revina odata si odata, sa ma bucur de nasterea Domnului din nou. Dar optimista cum sunt, nu ma indoiesc ca asa va fi. Am nevoie doar de putina zapada pentru Craciunul viitor.

In alta ordine de idei… un prieten bun, fost coleg de gradinita; ciclu primar si gimnazial, actualmente jurnalist la Romania Libera, pe numele lui Bogdan Ormuz, m-a inscris intr-un concurs despre care va invit pe voi sa va dati cu parerea si cu votul (nu stiu cum se voteaza :D). Bine v-am regasit.

Tags: jurnal de calatorie by Tomata
9 Comments »

Despre aceasta iesire in natura au mai scris Cristi (sefu’) si elementul Roxana.
Ah si sa nu uit: echipa care s-a ocupat de noi, adevarati profesionisti sunt cei de la Vertical Adventure. Ii recomand cu cea mai mare caldura si lasati-va pe mana lor ca ei stiu cel mai bine cum sa va faca sa va simtiti bine si cum sa iesiti din cotidian. Na si acuma niste poze.

Intotdeauna cu cateii.

La “podul suspendat” am fost prima curajoasa.

Asa de mult iubesc eu muntele. Ignorati va rog bulinutele negre de pe sosete.

Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese.
(N-au fost nici asa lungi, nici asa dese)

Tentele sub care am dormit.

Am facut-o si pe asta, nu stiu cand sau daca o sa o mai repet.
Cert e ca mi-a fost destul de frica acolo sus.

…dar am ajuns cu bine.

Weeeeee, asta mi-a placuuuuuut !!!

Asa… pentru mai multe poze aveti linkul mai sus. :*

Tags: jurnal de calatorie by Tomata
16 Comments »

Na, iacata-ma-s returnata acasa. Cele mai extreme doua zile din viata mea m-au tintuit la pat si abia pot sa mai scriu de febra musculara ce am acumulat-o inclusiv la falange. Imi pare rau, rau, rau ca n-o sa va pun acum pozele, dar am un motiv intemeiat: cele mai faine nu le-am primit inca. Astept ziua de luni cand o sa pot sa va arat cum m-am catarat pe stanci, cum m-am scoborat cu/in rapel si cum am traversat o râpă pe funie. V-am facut curiosi? Na bine, hai ca pun macar cateva sa vedeti ce ditamai rucsacul am avut de carat, ce faţa aveam dupa o noapte de dormit sub o tenta(tiva de cort), dar mai ales ce frumuseti de munti avem in tarisoara noastra draga.

Pe scurt acest team building a insemnat:

• zona Herculane - Muntii Mehedinti, Valea Ţâsnei
• un traseu destul de greu de parcurs, cu multe stanci de urcat, si cateodata un suiş destul de abrupt
• prima data cand am urcat un munte cu rucsacul in spate
• prima data cand am dormit in tenta, adica in aer liber, in sac de dormit
• prima data cand am stat de planton la foc, sa nu se stinga si sa nu ne fure un caine mancarea (norocul meu - am stat doar de la 12 la 1 jumate noaptea :P)
• prima data cand am facut alpinism - mi-a fost o frica de am zis ca mor, dar totusi am indraznit sa urc prima, dupa ce o colega abandonase. Nu mi-am rupt nicio unghie, ceea ce m-a bucurat mult de tot. Da’ mi-a fost frica de n-am mai stiut de mine.
• prima data cand am coborat in rapel de la 25m, fara picioare pe stanca, doar cu funia coordonandu-mi coborarea. Aia a fost asa de fain, m-as mai fi dat o data, dar a trebuit sa plec. Si la inceput mi se facuse brusc rau de inaltime.
• am descoperit parti bune si parti mai putin bune la colegii mei
• n-am ras prea mult
• mi-am pierdut unul din ingerii pazitori.

Si cam atat. Va mai povestesc la primirea pozelor.

Tags: jurnal de calatorie, tarisoara mea by Tomata
14 Comments »

Ma intorc vineri seara. Treceti pe la mine sambata ca va arat si poze, va dau cele mai picante detalii. Ma duc in ceea ce in limbaj modern se numeste team building. It’s my first time and they won’t be gentle. :-s Tre’ sa dau parola cuiva sa va anunte in caz ca nu ma intorc vie. Da’ mai bine nu, ca mie imi place sa traiesc periculos, deci… bucata de prajitura.

In cazul in care mai aveti chef si nu v-am stresat destul… mai dati click pe stelutele alea. ( daca se mai poate, ca azi nu stiu ce s-a intamplat).
V-am pupat.

Tags: jurnal de calatorie by Tomata
9 Comments »

Am avut neplacerea sa imi petrec weekend-ul la 1 Mai, in judetul Bihor. Spun “neplacerea”, referindu-ma doar la conditiile pe care le-am avut. Lasand la o parte faptul ca nu am platit nici cazarea, nici masa pentru ca am vizitat pe cineva aflat la tratament, nu m-as mai intoarce acolo pentru nimic in lume. Hotelul Ceres arata foarte bine. Pe dinafara. E portocaliu si termopanele iti dau impresia ca te vei simti mai bine ca la tine acasa. Realitatea e cu totul alta odata ce treci de usile intrarii si dai cu nasul de holul receptiei. Ai putea sa ii ignori banalitatea daca bagi in seama display-urile care afiseaza ora si temperatura. Avansand spre lift te bucura aspectul usilor lucioase si cifrele etajelor care se succeda. Odata ce pasesti in minunatia de lift nou, te enervezi usor cand apesi de 3 ori pe butonul etajului la care vrei sa ajungi si el nu se clinteste din loc. Te mai enervezi o data cand la oprire, inainte de a deschide tacticos usile te zguduie de zici ca ai picat cu lift cu tot. Injuri o data si iti trece. Cand iesi, o padure de mese, dulapuri si banchete de bucatarie iti intuneca privirea.

Descui usa de la camera si ce sa vezi? Functioneaza toate becurile. Dar in jurul intrerupatorului si sub el, jeg de o palma. Incepe cosmarul. Pereti patati, stropiti sau loviti. Mobila scorojita, oglinda nici nu stiu cum sa o descriu, veche in orice caz. Noptiera, a carei usa nu se inchide, paturi cu adancitura la mijloc. Termopane proaspete fara a le fi taiata spuma, draperii murdare si covor urat.
Parte proasta nici n-a inceput. Intru in baie, sa fac si eu un dus rece ca eram balta de transpiratie, desi era ora 23. Tevi batrane, cred ca erau de o seama cu mine, chiuveta, WC, si faianta de te apuca greata. Pozele vorbesc de la sine, nu mai am ce sa adaug despre camera.
Sa nu ma intelegeti gresit: nu am pretentii de lux, de conditii de 5 stele, DAR am pretentii MARI la curatenie. Sa nu-mi fie scarba sa calc pe covor si sa pot sa fac un dus fara sa mi se intoarca stomacul.
A doua zi, la masa. Cu 20 RON se rezolva sa mancam laolata cu bunici aflati la tratament. Ne asezam la masa unde ne asteapta un bol de metal cu ciorba, 4 piersici lovite, 4 pahare, o ulcica cu apa si farfuriile aferente. Inainte de a observa detaliile imi pun 2 polonice cu ciorba de cartofi + morcovi. Nu era rea la gust, dar nici portia a doua n-as fi cerut-o. Mi se face sete. Cand ma uit inspre pahare, mai ca imi doresc sa fac herpes de la sete. Aratau ca si cand ar fi fost cu indulgenta clatite. Personalul de acolo se poarta cu batranii aia plini de boli ca si cu niste animale. Sa le fie rusine.
Partea buna: m-am bronzat si am facut baie in apa termala. Apa se schimba zilnic. Macar atat.

Tags: jurnal de calatorie by Tomata
6 Comments »

Prima data cand am fost in Viena am vazut Dunarea, Stephans Dom, un supermarket si m-am plimbat cu metroul.
A doua oara, adica acum, n-am mai vazut Dunarea, n-am mai fost la supermarket, dar am revazut Stephans Dom, si m-am plimbat mai mult cu metroul.
De la Obertraun si pana la Viena sunt peste 200 km, poate chiar 250, un drum de 3 ore. A trebuit sa ne trezim de dimineata pentru a putea absorbi cat mai mult din frumusetea capitalei Austriei, avand in vedere ca nu stateam decat cel tarziu pana la 8 seara. Nici macar o zi intreaga. Stiam de la inceput ca nu vom intra in niciuna din cladirile pe care le vom fotografia, stiam ca timpul nu ne permite sa admiram pe dinauntru niciun muzeu. Nu-i nimic, la fel ca si pentru Salzburg, mai e timp.
Ma asteptam la frumusete, la majestate, la imperialism, la regalitate, la palate, la fantani, la biserici si la statui care te lasa cu gura cascata. Si cu toate acestea am ramas cu gura cascata in fata Hofburg-ului, in fata Parlamentului, a Primariei, a Operei, a cartierului de muzee si mai ales a Schonbrunn-ului. Am regretat ca n-am vazut palatul Belvedere si ca n-am intrat la Schonbrunn, dar macar ma consider o norocoasa ca le-am vazut de afara.
Multe strazi si cladiri mi-au amintit de Timisoara, intr-un loc am avut impresia chiar ca ma aflu pe Bd. Revolutiei… nu degeaba i se spune Mica Viena. Bineinteles e mult mai superlativa decat Timisoara, dar asemanari sunt, desi unii se cazneau sa ma contrazica.
Mai departe va povestesc pozele.

Tags: Timisoara, jurnal de calatorie by Tomata
4 Comments »

Back in the wild. Azi va invit sa vizitati alaturi de mine 3 pesteri superbe. Fiecare are ceva deosebit si unic.

Prima dintre pesteri se numeste Koppenbrullerhohle si este spectaculoasa mai ales atunci cand ploua sau cand se topesc zapezile de pe munte. Atunci se umple cu apa si suvoiul izbucneste din ea dand nastere unui rau nervos si aprig de munte. Eu nu am prins-o in momentele ei de glorie, pentru ca, fiind vara nu era prea multa apa, nici in ea, nici pe langa. Nu are nici stalactite, nici stalagmite, totul este numai piatra si umezeala. Undeva jos, se aude o apa curgand, o cascada care pare foarte mare si zgomotul e asurzitor. Cand de fapt ce sa vezi, o cascaduta de vreo 2 metri, poate nici atat, puternica intr-adevar, dar nici pe jumatate pe masura inchipuirii. Ideea interesanta de aici e plasarea unor tobe de diferite marimi sub niste picuri de apa, astfel incat sa creeze un fel de muzica. Foarte lenta ce-i drept pentru ca picurii nu erau prea frecventi. Pozele de la Koppenbrullerhohle –> aci.
In alta zi, treziti cu noaptea in cap (pentru a plati intrarea la jumatate de pret), ne-am aventurat sprea alte doua pesteri, sub numele lor generic Dachsteinhohlen, si individual: Eishohle si Mammuthohle.
Eishohle, daca intelegeti germana o sa stiti ca inseamna Pestera de Gheata. N-am mai vazut asa ceva pana atunci, nici nu stiam ca si la noi exista, dar am aflat cand m-am intors ca Pestera Scarisoara e la fel, una de gheata. Trebuie sa o vad si pe aia ca sa pot sa fac o comparatie. Oricum cea din Austria e sublima si ca si la Salzburg, valorificare si exploatare la maxim. Aici o sa las pozele sa vorbeasca de la sine pentru ca eu nu prea stiu ce sa va mai spun despre ea. Doar ca e frig tare de tot, 0 grade, temperatura constanta si ca joia de la ora 4 se tine cate un concert la pian in interiorul ei. Eu nu l-am prins.
Mammuthohle, contrar asteptarilor, nu e o pestera unde s-au gasit schelete de mamuti ci o pestera gigantica. Lunga de 60 km si destul de inalta. N-as putea sa aproximez, dar oricum imensa. Nici aici nu prea sunt stalactite si stalagmite, decat foarte mici, foarte putine si foarte rare. In schimb, ce idee le-a venit studentilor de acolo: sa faca niste strambaturi de tabla si niste incovrigari de sarma astfel incat sa dea nastere proiectiilor unor obiecte: un scaun, o femeie si niste ferestre. Minusul de la aceasta pestera a fost ghida, care nu traducea in engleza explicatiile si sunt sigura ca am pierdut mare parte din informatii pentru ca germana mea n-a interceptat tot. (Poze)
A fost o excursie reusita, si desi a plouat, am stiut si noi sa valorificam ziua.
Vineri am fost la Viena.

Tags: jurnal de calatorie by Tomata
1 Comment »

La fel ca si celelalte locuri pe care le-am vazut in vacanta mea, Salzburgul m-a impresionat. Poate mai mult decat Viena, pentru ca nu m-am asteptat sa il gasesc asa incantator. Viena e cea renumita si cand spui Austria spui de fapt Viena. Nu e prea corect fata de orasul acesta, nu prea mare de altfel, care este pur si simplu minunat. Amintirea cea mai vie pe care o sa o pastrez despre el e ca acest oras canta. De oriunde, din orice iasa cate un sunet. Intr-o piata, sub o bolta, 4 baieti canta la mandolina, acordeon si un alt instrument ciudat simfonii de Mozart. Mai in sus pe strada o fata blonda cu fusta lunga albastra isi unduie degetele pe harpa. Un tip vorbaret isi inceteaza comentariile si se apuca sa cante o alta simfonie de Mozart la… pahare de cristal. Daca nu intalnesti asemenea muzicanti la vreun colt, poti fi sigur ca o cafenea sau un difuzor ascuns pe undeva iti va incanta auzul cu alte si alte note insiruite pe portativ.

Mozart troneaza peste tot, pe strazi, in vitrine, in ciocolata, pe pahare, pe cani, pe umbrele, in muzeele lui, in muzica lui. Salzburg este un omagiu adus acestui geniu si bravo celor care stiu sa il pretuiasca si sa il valorifice. Pacat ca la noi nu se poate exploata Enescu macar pe un sfert cat Mozart.
Daca Mozart domina spiritual orasul, fortareata Hohensalzburg il domina fizic. Pe cea mai inalta colina n-ai cum sa o ratezi. O vezi din orice unghi. E mare din afara, e si mai mare dinauntru. Camere de tortura, camere de rege, camere de concerte, muzeu de arme, muzeu de marionete, toate sunt in interiorul ei.
Casa unde s-a nascut micul geniu nu are prea multe de oferit, nu prea am facut nici poze ca nu am avut voie si nu am prea multe amintiri. Multe explicatii, putine obiecte, camera neagra si un pian. La casa in care a trait dupa ce a implinit 18 ani, la fel. N-am avut voie sa pozez, dar ca o romanca ce sunt, am reusit cateva pe susta, fara blitz si un pic tremurate. Aici se povesteste mai mult despre familia lui, tatal si sora, moartea mamei. Cateva partituri, un pian ici, altul colo, mai ceva mobila (majoritatea cica a fost vanduta), o trasura, valize si cam atat.
Zeci de statui impresionante peste tot, in biserici, in cimitire, in fata lor, in piete, fantani arteziene, sculpturi in piatra, toate astea populau orasul si se imbinau armonios cu masa colorata de oameni ce curgea in valuri pe toate strazile. Am mai vazut si frumoasele Mirabellgarten, pline si ele de statui, flori si fantani.
Din pacate am ratat Helbrunul si Residenz, pe care as fi vrut sa le vad, dar nu-i nimic, mai este timp.
In concluzie: mi-a placut orasul, m-as mai intoarce sa vizitez ce n-am vizitat dar n-as putea niciodata trai acolo, printre toti turistii aceia, printre toti oamenii imbracati in costume populare, sa aud toata ziua aceleasi melodii si aceleasi sunete.
Restul de poze, doar 80 din 482 (facute numai in Salzburg) le gasiti aici.
Maine, back in the wild.

Tags: jurnal de calatorie by Tomata
4 Comments »