De multă vreme se spune despre noi, blogosfera timișoreană că suntem uniți și una dintre cele mai inchegate comunități online din țară. Aseară am dovedit lucrul ăsta  cred că mai mult ca oricând. Pentru a sărbători cei 4 ani de la prima întâlnire ever a bloggerilor din Timișoara, ne-am strâns peste 50 de oameni. Unii încă bloggeri, alții foști bloggeri, alții part-time bloggeri, alții non-bloggeri, dar obișnuiți ai evenimentelor de genul ăsta. Mai mult decât atât, am profitat de ocazia sărbătorilor ce vin peste noi și am organizat un Secret Santa extraordinar. Ideea a fost, dacă nu greșesc, a Corinei, pe care o felicit din suflet. Ovi ne-a organizat pe Facebook și pe mailuri, Richie s-a ocupat de locație, Cristina (din nou, sper să nu greșesc) s-a ocupat de tort – deci a fost un team work ca la carte.

mai mult…

Biz Social Media Snow Camp e un eveniment la care nu m-as fi gandit ca o sa particip. Asta pentru ca probabil stiti ca nu frecventez prea multe conferinte de acest gen. Insa prin bunavointa celor de la Danone, care a sponsorizat prezenta celor 6 ambasadoare Activia, am ajuns sa petrec 4 zile la Paraul Rece.

In mod normal, what happened there should stay there, da’ cum suntem o comunitate de oameni ai online-ului, nu-i cazul. In afara de distractia din fiecare seara, care n-are cum sa fie pusa in cuvinte, ca a fost prea fain si bietele vorbe sunt sarace, cred ca cel mai bine e sa va las cu ce-am ramas eu in urma discursurilor speakerilor. Ca si la prima conferinta la care am participat, am avut o gramada de lucruri de invatat, mai ales despre relatia dintre bloggeri si companii. Mai jos, aveti cateva dintre ideile expuse pe proiector de vorbitorii pe care i-am ascultat. Evident, toate prezentarile au fost mult mai lungi si mai ample decat ce am putut eu sa notez. E destul de obositor sa fii atent atatea ore, sa notezi si sa te gandesti cum se aplica ceea ce se spune la microfon cu ceea ce faci tu pe blogul personal. mai mult…

Deși m-a întâmpinat rece și morocănos, eu tot m-am bucurat să revăd Bucureștiul. De fiecare dată când mă duc acolo, motivul pentru care o fac e unul care mă umple de bucurie. Ba un concert, ba o plimbare turistică, ba o emisiune live, pentru toate am bătut cale lungă și am primit oboseala cu brațele deschise. Pentru că fiecare vizită la București nu se rezumă doar la motivul principal pentru care mă duc acolo. Întotdeauna fac cumva să strecor și câteva întâlniri sau reîntâniri cu oameni pe care altfel n-am cum să-i vad.

Numărul acestor oameni crește din ce în ce mai mult și, cu foarte mare părere de rău, nu ajung să ma reîntâlnesc cu cei pe care îi cunosc deja. mai mult…

Extraordinar de bine. Dar n-o sa fiu zgârcită nici cu cuvintele, nici cu laudele. Așa că, pregătiți-vă pentru un articol destul de lung. Apropos, despre programul meu de dinainte de show o să vă povestesc pe luni încolo.

Seara la 18:30, Raluxa, Maldita și Anca Nelersa m-au pescuit din Piața Charles de Gaulle, de unde am plecat spre Buftea printr-un trafic care pe mine m-ar fi încărunțit și mai mult. Am ajuns la studiourile Media Pro, care pe mine m-au fascinat. Sunt atâtea clădiri acolo, încât primul gând care mi-a venit în minte a fost că-i un sat în sat. Și nici măcar nu le-am văzut în timpul zilei. Poate oi avea vreodată norocul să le vizitez și pe lumină să mă minunez și mai mult. Intrăm în hala ce adăpostea platoul emisiunii și eu încep să am emoții. Ah, dacă aș fi știut câte lucruri frumoase urma să văd, cred că emoțiile ar fi fost și mai mari. mai mult…

A fost Social Media Summit 2011 de la Timișoara. Dar dacă TweetMeet-urile sunt tot conferinte, atunci titlul este fals. Acest post a fost parțial scris în timpul conferinței, și chiar dacă am scris foarte mult, nu voi publica chiar tot ce-am auzit acolo. Pentru că la un moment dat chiar scriam ca o dactilografă de la tribunal care consemnează tot ce se vorbește.* mai mult…

Am făcut o scurtă pauză, dar n-am uitat că v-am promis povestea oamenilor pe care i-am întâlnit la București. Așa cum fac de fiecare dată când vin în capitală, anunț câteva persoane că mi-ar plăcea să le cunosc. Sau răspund afirmativ când alții vor sa ne întâlnim. Așa că pentru ziua de duminică am anunțat doar vreo 5 persoane pentru că timpul nu mi-a permis să mă revăd cu alți oameni dragi de care îmi e dor. Și am ales să le cunosc personal și pe altele pe care le citesc cu drag aproape zilnic. Dar, să le luăm încetișor, că nu ne grăbește nimeni. mai mult…

Timpul ăsta începe să mă dispere, din nou. Iar n-am timp nici să mă uit pe geam. Și aș fi avut atâtea să vă scriu, despe Herr Schaas, despre cum mi-am cumpărat eu laptop, despre niște cursuri mișto de publicitate, despre cum a fost la party-ul prBeta …

Oh, dar vă povestesc acuma despre cum a fost la party, că dup-aia trece momentul și se învechește știrea. Mi-ar fi plăcut să particip și la conferință, mai ales că și Iubi m-a tot împins de la spate și fetele m-au tot ademenit, însă, știți voi, job nou, angajată nouă, nu-mi permit să-mi iau liber oricând. Și oricum îmi luasem deja liber săptămâna trecută pentru Sighișoara, deci, n-am vrut să sar calul cu învoirile. Așa că m-am mulțumit să mă duc la party și să mă întâlnesc acolo cu oamenii care au venit din toate colțurile țării și pe care țineam morțiș să-i cunosc sau să-i revăd. mai mult…

Dacă vă întrebați unde am dispărut ca „măgărița” în ceață, ați aflat deja în postul de dimineată că am fost la Sighișoara în acest weekend. Cum am ajuns să merg, vă spun pe scurt, că la invitația Alinei, și pe larg vă explic la steluță*, ca să nu întrerupem șirul poveștii.

Așaaa, să scriu acuma, după ce au scris toate fetele despre trainingul Farmec din cetatea medievală, e ca și cum aș face o recenzie la Crimă și pedeapsă, adică nu știu ce v-aș putea povesti eu în plus sau cum aș putea să o fac mai frumos decât au făcut-o ele. Da’ nu mă dau bătută și vă spun varianta mea. mai mult…

…si fermecatoare, evident. Numai ca nu va povestesc acuma, ca deh, stiti voi, am fost la relaxare, vizitare, incantare, fermecare si io nu-s asa de prompta ca dragele mele insotitoare, deci va mai trebui sa asteptati povestile de la Sighisoara pana pe diseara. Cand o sa revin cu poze si cu cele mai frumoase povesti despre cei mai frumosi oameni pe care i-am intalnit in ultima vreme. Asa ca pana spre diseara, mai rabdati oleaca, pentru ca, va promit, merita! Bine v-am regasit.

Of, iară a trecut o veşnicie de când n-am mai scris pe blog. Scuza e aceeaşi: lipsa de timp, nu de subiecte, că subiectele se inghesuie la poartă, da’ eu n-am vreme să le las să intre.

Şi chiar dacă am unele urgenţe, prefer să-mi încalc promisiunea şi să-mi mai întârzii puţin posturile mai oficiale, pentru că vreau să vă povestesc ceva pe care ţin neapărat să îl ştiţi. mai mult…