Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
Titlu original: L’enfant de Noe
Nationalitate: francez
Gen: drama
Anul aparitiei: 2004
Nr. pagini: 182 (Humanitas)
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 4/5
Am mai citit si: Oscar si Tanti Roz

Eric Emmanuel Schmitt e unul dintre autorii care m-au cucerit atât de… definitiv, incât am încredere să primesc orice carte scrisă de el și să fiu sigură că-mi place. Copilul lui Noe a venit la mine fără să știu măcar că există. Am întrebat pe grupul schimbului de cărți din Timișoara, dacă are cineva o carte scrisă de Schmitt, oricare în afară de Oscar și Tanti Roz. Cristina mi-a trimis-o prin Richie și în ziua în care am primit-o m-am și apucat de ea. Aș fi devorat-o într-o zi, nu într-o săptămână, dacă mi-ar fi permis timpul, de unde deduceți că am avut dreptate să mă încred în soartă și să nu cer titluri exacte ale cărților lui pe care le știu. mai mult…

Autor: Ellen DeGeneres
Titlu original: The Funny Thing Is…
Nationalitate: americanca
Gen: umoristic, comedie
Anul aparitiei: 2004
Nr. pagini: 192 (Simon & Schuster)
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 3/5
Am mai citit si: My Point… And I Do Have One

A doua carte a lui Ellen m-a distrat mai mult decât prima. O fi fost pentru că eram deja obișnuită cu stilul sau că a avut mai multe pasaje amuzante, nu știu. Dar mi-a plăcut, am râs și am notat și pentru voi câteva citate să vă distrați și voi și poate să vreți să îi citiți cartea.

La fel ca și My Point… And I Do Have One și The Funny Thing Is… e tot o culegere de texte ce au ca subiect diverse teme pe care Ellen le începe într-o notă serioasă sau au la bază o idee serioasă, dar care, pe măsură ce avansează capătă o doză de ironie, sarcasm și umor. Dacă și la Caragiale am învățat că uneori moravurile se educă mai bine prins râs, nici Ellen nu-i departe. Acuma nu înțelegeți că o compar cu Caragiale, spun doar că și ea încearcă să sublinieze o trăsătură negativă făcând mișto de ea. Autoironia e din nou prezentă, ceea ce îmi place la nebunie. mai mult…

Autor: Anthony Burgess
Titlu original: A Clockwork Orange
Nationalitate: englez
Gen: distopie, roman filosofic
Anul aparitiei: 1962
Nr. pagini: 206 (Humanitas)
Premii: nu
Ecranizare: A Clockwork Orange
Nota mea: 5/5
Am mai citit si: -

Portocala mecanică era de muuultă vreme pe lista mea de citit și de la fel de multă vreme și în bibliotecă. Dup-aia era și pe Kindle și tot s-a adunat multă vreme până s-o citesc. Așa că, grație noului meu sistem de lectură, în sfârșit i-a venit rândul. Îmi plac distopiile, am mai spus-o și cred că se vede și din lista de lecturi. Mai sunt câteva celebre pe care încă nu le-am citit, da’ ma mobilizez, mă mobilizez. mai mult…

Autor: Ellen DeGeners
Titlu original: My Point… And I Do Have One
Nationalitate: americanca
Gen: umoristic, comedie
Anul aparitiei: 1995
Nr. pagini: 224 (Bantam)
Premii: #1 New York Times bestseller
Ecranizare: nu
Nota mea: 3/5
Am mai citit si: The Funny Thing Is…

Nu țin minte exact momentul în care am „cunoscut-o” pe Ellen, dar știu că atunci când am aflat că ea e vocea lui Dory din Finding Nemo* îi auzisem deja numele. Am îndrăgit personajul (peștișorul, adică) și încet, înceht, prin diverse filmulețe, Ellen mi-a ajuns la suflet. mai mult…

Autor: Hermann Hesse
Titlu original: Der Steppenwolf
Nationalitate: german
Gen: bildungsroman
Anul aparitiei: 1927
Nr. pagini: 220 (Rao)
Premii: nu
Ecranizare: Steppenwolf (1974)
Nota mea: 3/5
Am mai citit si: -

Tare greu mi-a fost să mă apuc de recenzia pentru Lupul de stepă. E o carte așa de apăsătoare, așa neprietenoasă încât abia am terminat-o. Și-am terminat-o mai mult din ambiție decât din plăcere.

Știam că Lupul de stepă e unul dintre pilonii literaturii moderne, că nu-i ușoară, dar dimensiunea ei redusă m-a încurajat. Am neglijat toate atenționările că-i o carte deprimantă, n-am băgat în seamă părerile celor din jur, am vrut să mă conving singură. Ok, o fi fost și-un pic de Gică Contra în mine. Tocmai atunci când mi se spune că ar trebui să stau departe de ceva sau să nu fac ceva, atunci mă mănâncă undeva să fac exact opusul. Așa că m-am apucat de ea și dacă n-ar fi fost un scurt popas pe Sparknotes, aș fi abandonat-o după vreo 50 de pagini. Mi-a plăcut de Hesse, de-asta am luat-o din nou în mână, mi-a plăcut ce-am citit acolo despre el, cum că a fost un pacifist, a fost împotriva războiului și că era adeptul pietismului, subiect la care o să revin cândva. Și-am mai citit acolo că Lupul de stepă e cam autobiografică, iscând la vremea la care a fost publicată un adevărat scandal. Întocmai ca și Harry Haller, personajul cărții, Hesse ieșise cam șifonat emoțional dintr-o cănicie și se dedase unei vieți scăldată în alcool și desfrâu. Și mai apoi se retrăgea în camera lui să scrie despre  asta. mai mult…

Autori: Radu Paraschivescu | Catalin Stefanescu | Irina Pacurariu | Vlad Petreanu
Nationalitate: romani
Gen: culegere de povesti reale
Anul aparitiei: 2012
Nr. pagini: 247 (Humanitas)
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 4/5
Am mai citit si: Ghidul nesimtitului (Radu Paraschivescu)

Motto-ul pe care l-aș da acestei cărți:

Vă scriu şi pentru că eu cred, cu toată convingerea, că biblioteca poate schimba oamenii, nu în totalitate, dar îi poate determina să fie mai frumoşi sufleteşte, mai sensibili, mai atenţi, mai buni şi mai înţelepţi. mai mult…

Autor: Gabriel Garcia-Marquez
Nationalitate: columbian
Titlu original: El amor en los tiempos del colera
Gen: fictiune, roman de dragoste
Anul aparitiei: 1985
Nr. pagini: 476 (Rao)
Premii: nu
Ecranizare: Love in time of the Cholera
Nota mea: 3/5
Am mai citit si: Un veac de singuratate, Despre dragoste si alti demoni

Mi-a luat mult timp să citesc cartea asta. Prea mult, chiar nepermis de mult. Aș da vina pe faptul că n-am avut timp să citesc, dar m-aș minți singură, pentru că atunci când îmi place o carte cu adevărat, las orice și citesc. Aș putea da vina pe faptul că personajele ei mi-au displăcut total și, prin urmare, nu mi-a plăcut nici cartea. Cu asta m-aș apropia mai mult de adevăr, însă e nedrept să spun că nu mi-a plăcut cartea pentru că nu i-am agreat personajele. Stilul lui Gabriel Garcia-Marquez e foarte pe placul meu, construirea frazelor, chiar și imaginarea situațiilor care m-au enervat, chiar și crearea unui univers ireal, deci nu i-aș putea face Dragostei o nedreptate atât de mare. Singurul lucru de care m-am împiedicat puțin a fost lipsa dialogului. Îmi place să-mi fac o părere despre personaje din ceea ce spun ele însele, nu din ce povestește naratorul. Poate alta mi-ar fi fost impresia dacă „le auzeam” vorbind. mai mult…

Kindle-ul și o bibliotecă deja neîncăpătoare mă obligă, într-un fel, să renunț la anumite volume. Așa că m-am gândit să le dau cititorilor care-mi frecventează blogul. Nu pot alege cui, așa că cel mai bine e să fac un concurs. Deocamdată am doar 4 cărți, toate în engleză și toate foarte foarte frumoase. De fapt, sunt 4 dintre cărțile mele preferate: Despre șoareci și oameni, Să nu mă părăsești, Vânătorii de zmeie și Micuțele doamne.

Mă despart cu greu de ele, dar de recitit sigur nu le voi mai reciti. Așa că sper să se bucure altcineva de ele. Pentru a câștiga una dintre ele vreau să-mi recomandați o altă carte cu subiect asemănător. Adică: indiferent pe care dintre cele 4 o vreți, puteți să-mi recomandați ceva asemănător cu oricare, nu neapărat cu cea dorită. De exemplu: „doresc Să nu mă părăsesți și îți recomand Mândrie și prejudecată, asemănătoare cu Micuțele doamne.” Apropos, înainte sa faceți recomandările, vă rog să consultați și lista cu cărți deja citite, altfel comentariul vostru nu intră în tragerea la sorți. Câștigătorii îi voi anunța duminica viitoare, pe 9 septembrie.

Baftă

Autor: Hugh Laurie
Nationalitate: englez
Titlu original: The Gun Seller
Gen: fictiune, mister, thriller
Anul aparitiei: 1996
Nr. pagini: 352 (Random House)
Premii: nu
Ecranizare: nu
Nota mea: 3/5
Am mai citit si: -

Despre cât de puțin am citit anul ăsta și despre părerea de rău că nu mai acord suficient timp lecturii n-o să vorbesc acuma, pentru că nu vreau să încarc recenzia la Traficantul de arme cu explicații. Sper însă că nu mi-am pierdut exercițiul și că îmi va ieși ceva asemănător cu ce-am scris și despre alte cărți. mai mult…

Autor: Madame de Lafayette
Nationalitate: franceza
Titlu original: La Princesse de Cleves
Gen: roman de moravuri, roman de dragoste
Anul aparitiei: 1678
Nr. pagini: 374 (Livre de Poche)
Premii: nu
Ecranizare: Princess of Cleves (1961)
Nota mea: 4/5
Am mai citit si: -

Povestea principesei de Cleves nu mai este una actuală pentru fetele secolului XXI. Totuși vă recomand cartea pentru parfumul secolului al XVI-lea, atât de vechi și atât de nostalgic. De fiecare dată când citim un roman din vremuri de prea mult timp apuse, rămânem cu îtrebări din categoria „ce-ar fi fost dacă trăiam atunci?” Principesa de Cleves n-are nimic din femeia Tabu, iar femeia modernă din ziua de azi nu și-ar putea închipui că ar putea trăi după dictarea altora. Fie ei familie, prieteni sau societate.

Si totuși, domnișoara de Chartre, are calitati care în ziua de azi sunt foarte puțin folosite și probabil chiar contestate: virtutea și obediența. Dar să vă povestesc puțin despre ce e vorba, ca mai apoi să trageți singure concluziile și poate să vă trezesc curiozitatea de a citi acest micuț roman atât de diferit de cotidianul nostru.

Domnișoara de Chartres, în vârstă de 15 ani, crescută de mama ei după cele mai stricte reguli ale moralității, este adusă la curtea regelui pentru a fi măritată. Îi este aranjat un mariaj cu Principele de Cleves, și la puțin timp îl cunoaște pe dl. de Nemours, un prea cunoscut Don Juan.

La fel ca altele, și principesa îi cade în mreje și se îndrăgostește de el. Sentimentul îi este împărtășit, doar că relația lor nu se consumă pentru că fetei îi pasă exagerat de mult de învățămintele și de părerea mamei ei, care pe patul de moare o pune să jure că îi va rezista acestui bărbat și nu își va trăda soțul. La un moment dat, principele își dă seama că principesa e îndrăgostită de alt bărbat și aproape o obligă să îi marturisească numele celuilalt.

Deși nu-și poate stăpâni sentimentele, cel puțin își poate stăpâni reacțiile. Nu îi dezvăluie numele, dar îi cere să o trimită la țară pentru a-i putea rămâne fidelă. Chiar și când soțul îi moare, principesa refuză dragostea celui pe care îl iubește enorm.

Vedeți? Așa-i că așa ceva, femeia modernă n-ar face prea ușor? De multe ori spunem: ah, what the hell, o viață avem, ce rost are să nu profităm de fiecare ocazie? Bine că putem.

Aceasta recenzie a aparut si pe tabu.ro