Să „,mă râd”, nu cu vreun scop anume.

Limba noastră-i atât de amuzantă uneori, încât ţi-e mai mare dragul să asculţi un om care are darul de a povesti, care ştie să se folosească de propoziţii, expresii şi intonaţii ca să te facă să-i sorbi cuvintele din gură. Şi dacă mai adaugă şi comparaţii (figurile de stil preferate), mă îndrăgostesc pe loc.

Prin facultate, aveam cursuri practice de limbă franceză şi engleză, unde din când în când mai învăţam şi expresii neaoşe care încă mă fac să râd când mi le aduc aminte. Mai ales când le traduceam în română fie cu echivalentul lor, fie mot-a-mot.

Şi pentru că tare îmi sunt dragi expresiile româneşti, aş vrea să aflu şi altele de care n-am auzit. Ştiu că voi nu ştiţi care-s alea pe care le ştiu eu, că nici mie nu-mi vin acuma în minte prea multe, da’ ar fi mişto să strângem aici câteva, să ne amuzăm oleacă. Prea încruntaţi suntem în ultima vreme.

Încep eu cu câteva care mă distrează tare:

„a nu avea toate ţiglele pe casă”= „a-i lipsi o doagă” = „a fi dus cu pluta/sorcova”
„a fi pestriţ la maţe”= a fi zgârcit
„a trece ca Voda prin lobodă” = a trece pe undeva fără a-şi face probleme
„a duce cu zăhărelul”= a prosti

Mai departe voi

41. Arcades ambo – „cum e Tanda, aşa-i şi Manda”.
Expresia îi aparţine lui Vergiliu şi iniţial n-a avut tenta peiorativă. Însă aşa cum se întâmplă cu unele expresii care se deterioreaza în timp, aşa şi „arcades ambo” (folosit în sensul bun pentru a descrie doi ciobani din opera lui Vergiliu, care proveneau din Arcadia) a ajuns să fie folosită pentru a desemna doi oameni care au acelaşi defect.

42. Ars longa, vita brevis – „Arta e lungă, viaţa e scurtă”.
Îi aparţine lui Hipocrate şi se foloseşte când vrei să grăbeşti puţin pe cineva. Timpul e scurt şi mai sunt multe de făcut.

43.  A se bate cu morile de vânt - „A te lupta cu năluci, cu himere, cu ceva ce nu există”.
Expresia provine din opera lui Cervantes, Don Quijote, mai exact din celebrul pasaj în care eroul porneşte la luptă cu morile de vânt, pe care el le vede în închipuirea sa ca pe nişte adversari.

44. A se vinde pe un blid de linte – „A te vinde pentru o nimica toată”
A fost folosită în Biblie, în episodul în care Esau, primul fiu al lui Isac, vine hămesit de la câmp şi îi cere fratelui sau mai mic, Iacob, o farfurie cu linte. Acesta, mereu invidios pe fratele sau mai mare, îi cere pentru această farfurie de linte drepturile sale de prim-născut. Esau i le dă pentru că îi este foame.

45. A-şi da arama pe faţă - „A ieşi la suprafată adevărata natură a unui om sau a unor lucruri”
Provine de pe vremea banilor de argint și aur, când falsificatorii de bani făceau monedele din aramă şi le suflau cu un strat subţire de metal preţios. Odată cu uzura lor, acest strat se ştergea şi ieşea la iveală adevăratul material din care erau făcute.

36. A se duce pe Apa Sâmbetei - “A dispărea, a se pierde”.
O veche credinţă mistică spunea că apa Sâmbetei era un râu care se vărsa în Infern. în toate zilele săptămânii, cu eexcepţia Sâmbetei, apa fierbea.

37. A apărea ca Minerva din capul lui Jupiter – ” A apărea ca ceva desăvârşit de la bun început”
Minerva, zeiţă înţelepciunii, a meşteşugurilor şi a invenţiilor s-a născut din capul lui Jupiter gata îmbrăcată, matură şi cu lancea în mână.

38. Apres moi le deluge – “După mine potopul”
Expresia îi este atribuită marchizei de Pompadour, amanta lui Ludovic al XV-lea al Franţei, însă folosită mai mult de el, care a adoptat-o ca pe un stil de viaţă. Expresia a ajuns deviza egoiştilor, pe care nu îi interesează decât să le fie lor bine.

39. A priori - “Din cele precedente”
Apriorismul este o teorie idealistă a cunoaşterii, formulată de Leibnitz şi Kant. Când cineva cunoşte ceva dinainte, se spune că ştie apriori.

40. Aquila non capit muscas – “Vulturul nu prinde muşte” (lat.)
Proverb folosit pentru a semnala că lucrurile neimportante nu trebuie să constituie o preocupare pentru omul de seamă.

31. A merge la Canossa - “A face penitenţă, a ispăşi pedepse după ce cineva a refuzat sau s-a împotrivit mult să facă un lucru”.
O localitate mică din apropierea oraşului italian Modena, vestită pentru faptul că acolo Papa Grigore al VII-lea l-a supus pe Henric al IV-lea al Germaniei, la cele mai mari umilinţe timp de 3 zile deoarece acesta din urmă fusese excomunicat pentru lupta sa împotriva înaltului Pontif.

32. Amicus humanis generis - “Prietenul tuturor, dar al niciunuia îndeosebi”
Se întrebuinţează ca un reproş la adresa celor care îşi oferă prietenia tuturor, fără nici o alegere. Moliere spune într-o piesă: “amicul tuturor nu-i amicul nimănui”.

33. Anno Domini - “Anul Domnului” (lat.)
Expresie creată în Evul Mediu pentru a marca socotirea anilor de la naşterea lui Iisus Christos. A înlocuit vechiul sistem, care începea numărătoarea “de la facerea lumii” (anul 5508 î. Hr)

34. Anteriul lui Arvinte - “Cei care strică într-o parte pentru a drege în alta, li se spune că procedează ca Arvinte cu anteriul său”
Arvinte este un personaj comic al folclorului românesc. Deosebit de zgârcit, taie din mânecile anteriului pentru a-şi petici coatele roase. Pentru că lumea râdea de el, şi-a tăiat din poale pentru a completa la mâneci.

35. A opta minune
Cum cele 7 minuni ale lumii antice au fost desemnate “minuni” nu datorită înţelesului de “miracol”, ci în accepţiunea de realizare excepţională, expresia a fost folosită pentru a desemna orice înfăptuire grandioasă, orice invenţie radicală.

26. Alter Ego - “Al doilea eu”, “Alt eu”
Expresia se mai foloşeşte şi când doi prieteni sunt atât de compatibili încat ideile şi părerile lor sunt identice mai mereu.

27. Alte măşti, aceeaşi piesă - “Aceeaşi Mărie cu altă pălărie”.

28. A lua cerul cu asalt - “A te lua de piept cu Dumnezeu”
Expresia îi aparţine lui Marx, care s-a inspirat probabil din mitologie.

29. Amantes, amentes - “Îndragostiţi, smintiţi” (lat., Terentiu în comedia Andria)
Se foloseşte oridecâteori indrăgostiţii confirmă părerea lui Terentiu, prin manifestările lor ce pot avea repercusiuni.

30. Amende honorable - “A cere iertare prin recunoaşterea greşelii” (fr. = “amenda onorabilă)
Amenda onorabilă a fost, până la Revoluţia Franceză, o pedeapsă, care consta în recunoaşterea publică a crimelor săvârşite. La Moliere este extinsă până la recunoaşterea unor greşeli minore, scăpări chiar. N-are nimic a face cu o amedă în sensul propriu al cuvântului şi nici nu este întotdeauna onorabilă.

21. Alas, poor Yorick! - “Ah, sărmane Yorick!”
Subliniază o degringoladă, prăbuşirea cuiva care a fost o persoană importantă la un moment dat.

22. Albion - nume literar care desemnează Anglia
Nu se ştie cu exactitate originea acestei porecle, ea putând proveni fie de la fiul lui Neptun, Albion, fie de la faleza britanica de culoare deschisă, fie de la latinescul “albus” sau celticul “alp”.

23. Alea iacta est - “Soarta va decide!” (Zarurile au fost aruncate)
Acesta expresie se foloseşte când cineva ia o hotărâre după multe chibzuinţe şi multe răzgândiri.

24. De la Alfa la Omega - “a epuiza o temă, un subiect, a cerceta până în cele mai mici detalii, de la un capăt la altul”
A fi Alfa şi Omega - “a fi pâinea şi cuţitul”, a fi tot, un om care ţine în mână puterea.

25. Alma Mater - Mama care te hrăneşte
Alma Mater au fost zeiţa naturii, Cibeles, zeiţa vegetaţiei, Ceres. Mai târziu, numele s-a folosit pentru universităţi, pentru că ele sunt cele care dau hrană spirituală.

16. Adonis - “E frumos ca un Adonis”
Dintre toti muritorii din mitologia greacă, Adonis este considerat a fi cel mai frumos. Chiar mai frumos decat cel mai frumos zeu. Termenul a ajuns să fie folosit ca superltiv de comparaţie şi de apreciere pentru înfăţişarea fizică a unui bărbat.

17. A fi (sau a ajunge) la aman - “A se afla la mare nevoie, a fi strâmtorat”
Aman este un cuvânt de origine turcească şi echivalează cu “îndurare”, cerere de cruţare a vieţii.

18. A horse, a horse, my kingdom for a horse - “Regatul meu pentru un cal” (Richard al III-lea, de W. Shakespeare).
Se foloseşte când cineva este în stare sa dea orice pentru a obţine ceva de care are foarte mare nevoie.

19. A înălbi un arab - “A încerca un lucru cu neputinţă de realizat”.
Expresie moştenită de la Zenon.

20. A la guerre comme a la guerre – “La război, ca la război”
Dacă am acceptat o anumită situaţie dificilă, trebuie să îi acceptăm toate neajunsurile care vin odată cu ea, la fel ca la război. Zicală franceză, universal folosită chiar şi în vreme de pace.

11. Ad aperturam libri (Aperto libro) – „Pe nepregătite, la prima vedere” (lat. „La deschiderea cărţii)
În antichitate, cărţile fiind scrise şi transcrise manual, conţineau multe greşeli. Munca laborioasă consista în confruntarea cu originalul şi se impunea o cercetare prealabilă. De aceea, „aperto libro” a devenit sinonim cu „la prima vedere”.

12. Ad augusta per angusta – „La rezultate strălucite se ajunge pe căi înguste, trudnice”
Folosit de Victor Hugo în piesa Hernani.

13. Ad calendas graecas – „La Paştele cailor/ la Sfântul Aşteaptă/ la Moşii Verzi”
Calendele erau la romani prima zi a lunii, zi fixată pentru plata datoriilor. Rău-platnicii ziceau că vor plăti dările la calendele greceşti, adică niciodată pentru ca grecii nu aveau calende.

14. A descoperi America – „A descoperi ceva neaşteptat şi important”
Datorita descoperirii epocale a lui Cristofor Columb, aceasta expresie se referă la o descoperire genială. Cu timpul însă a căpătat conotaţii ironice şi se foloseşte şi la forma negativă: „N-a descoperit America” atunci când se face referinţă la o persoană mai puţin înzestrată , mai prostuţă.

15. Ad-hoc – „Creat cu un anume scop”
Adunările ţinute în Moldova şi Muntenia cu scopul de a cere unirea ţărilor române, au fost denumite „divanuri ad-hoc”. În zilele noastre, expresia se foloseşte când cineva se eschivează de la a face un anumit lucru şi îşi inventează un pretext ad-hoc.

Continuam cu alte 5 expresii:

6. Ab urbe condita (Urbis conditiae) – „De la întemeierea oraşului”
Romanii obişnuiau să dateze anii ab urbe condita, adică de la înfiinţarea Romei. Data corespunde cu anul 753 (î. Hr), când Romulus a tras prima brazdă pe locul unde s-a întemeiat Roma. Anii se scriau cu iniţialele UC. Ex. anul 478 UC (de la întemeierea Romei).

7. Ab absurdo – „Prin reducere la absurd”
Ab antiquo – „Din vechime”
Ab hoc e tab hac – „De la aceasta şi de la aceea”
Ab imo pectore – „Din tot sufletul”
Ab initio – „De la Început”
Ab intestat – „Fără testament”
Ab irato – „Sub imperiul mâniei”
Ab origine – „De la obârşie”
Ad acta – „La dosar”
Ad homninem – „La om, personal”
Ad libitum – „După plac, pe alese”
Ad litteram – „Cuvânt cu cuvânt”
Ad perpetuam rei memoriam – „Spre veşnică amintire”
Ad rem – „Precis, la obiect”
A fortiori – „Cu atât mai mult”
A priori – „Din cele dinainte”
A posteriori – „Din experienţă”

8. Acarul Păun – „Persoana asupra căreia se aruncă vina, ţapul ispăşitor”
Ion Păun a existat în realitate şi a fost acarul staţiei Vintileanca (astăzi Săhăteni) de pe linia Ploieşti-Buzău. În urma unui tragic accident feroviar, pentru a-i nu-i demască pe adevăraţii vinovaţi, el a fost cel care a îndurat pedeapsă, în ciuda nevinovăţiei lui.

9. Acta est fabula – „Piesa a fost jucată, s-a sfârşit”
La sfârşitul unei reprezentaţii teatrale, în antichitate, se anunţa „Acta est fabula” pentru ca lumea să ştie ca piesa a luat sfârşit. Azi se foloseşte pentru a desemna un deznodământ.

10. Acta, non verba (= Res, non verba) – „Fapte, nu vorbe”
Deviza gen. Lazare Hoche, figura proeminenta a Revoluţiei Franceze. A ales aceasta maxima de conduită în viaţă ca o replică dată politicienilor care se ocupau cu sforării şi discursuri.

Mie îmi plac mult expresiile şi aş vrea să le folosesc mai des. Sau cel puţin să ştiu la ce se referă lumea când le articulează. Nu că nu pricep, dar nici dicţionar ambulant nu sunt, drept pentru care mi-am cumpărat unul. Am tot căutat pe net „dicţionar de expresii online” si canci, nici un dicţionar de unde să îmi extrag expresii sau să mai învăţ ceva nou. Aşa că, o să îl ofer eu, tuturor celor care, ca şi mine, sunt curioşi.
Posturile cu expresii o să aibă categoria lor specială şi, ca să nu vă plictisesc, o să mă rezum la 5 expresii/post si sper să le scriu săptămânal. Sursa de inspiraţie va fi Dicţionarul de cuvinte, expresii, citate celebre, Editura Vestala, Bucureşti 2008. Să purcedem.

1. Ab Iove principium – „Să începem cu Iupiter” (Vergiliu – Egloge)
Se foloseşte atunci când începem o dezbatere, o lecţie, o expunere cu ceea ce este principal.
Originea: in egloga, ciobanul Dameta vesteşte că îşi începe cântecul cu Iupiter, zeul zeilor – se începe cu personajul cel mai de seamă sau cu lucrul cel mai important.

2. A bon entendeur, salut! – „Bunului ascultător, salut!”
Mai pe româneşte: cine are urechi de auzit, să audă. Se foloseşte pentru a atrage atenţia asupra subînţelesului, a ceea ce nu se poate spune direct şi în totalitate.

3. Ab ovo – „De la ou” (Horaţiu – Arta poetică)
Horaţiu a întâlnit expresia în graiul poporului, care atunci când voia să spună „să începem cu începutul” – sau cum zicem noi în zilele noastre „s-o luăm de la A”, foloseau expresia „ab ovo”.

4. Abracadabra – termen cabalistic
„Abracadabra” este alcătuit din prescurtările cuvintelor: „Ab” (tată), „Ben” (fiu), „Ruah a Cadish (Sfântul Duh) şi se folosea ca formulă magică împotriva durerilor de cap, de dinţi, etc.
Azi se foloseşte în domeniul magiei şi de la el s-a format si cuvântul „abracadabrant” care înseamnă ciudat, extraordinar.

5. Ab uno disce omnes – „După unul, îi poţi judeca pe toţi” (Vergiliu – Eneida)
Referindu-se la Sinon, cel care i-a convins pe troieni să accepte în cetate Calul Troian, Vergiliu spunea ca la fel de prefăcuţi ca şi Sinon erau toţi grecii.
Astăzi, se poate folosi expresia când se face referinţă la un grup de oameni, toţi la fel de neserioşi şi de vicleni.